CSJ. Decizia nr. 2961/2003. Penal. Art.20 rap.la art.174 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.2961/2003
Dosar nr. 380/2003
Şedinţa publică din 20 iunie 2003
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 260 din 3 octombrie 2002, Tribunalul Arad a condamnat pe inculpaţii:
- S.V.S.,
- I.S. la câte:
- 8 ani închisoare şi pedeapsa complimentară a interzicerii pe 3 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen., pentru fiecare inculpat.
În baza art. 321 alin. (2) C. pen., a condamnat pe fiecare inculpat la câte:
- 6 luni închisoare.
A contopit pedepsele, a aplicat fiecărui inculpat pedeapsa de 8 ani închisoare, care se execută şi pedeapsa complimentară.
Pe perioada şi în condiţiile art. 71 C. pen., a interzis inculpaţilor exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
A menţinut starea de arest a inculpaţilor şi a dedus prevenţia de la 3 decembrie 2001, pentru inculpatul S.V.S. şi de la 4 decembrie 2001, pentru inculpatul I.S. I-a obligat pe inculpaţi, în solidar, la 40.000.000 lei daune morale către partea civilă Ş.P.
A respins acţiunea civilă a părţii civile B.R.
A confiscat spre distrugere de la inculpatul S.V.S. un topor şi de la inculpatul I.S. un ciocan şi i-a obligat pe inculpaţi la 1.000.000 lei cheltuieli judiciare către partea civilă Ş.P.
Fiecare inculpat a fost obligat la 5.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut în fapt următoarele:
Cei doi inculpaţi locuiesc împreună într-un apartament de bloc situat în comuna Vladimirescu, jud. Arad. În data de 15 august 2000, inculpatul S.V.S., enervat de copiii care se jucau în faţa blocului, i-a ameninţat cu cuţitul, fapt care a determinat-o pe partea vătămată Ş.P. să intervină, cerând inculpatului să se comporte civilizat. Observaţiile făcute de partea vătămată i-au deranjat pe cei doi inculpaţi, care din acel moment au ameninţat-o atât pe partea vătămată, cât şi pe membrii familiei acestuia.
În seara zilei de 25 august 2000, partea vătămată Ş.P. a trecut împreună cu numita G.A. şi F.L. prin faţa blocului unde locuiesc cei doi inculpaţi, fiind atacaţi de inculpatul S.V.S., care era înarmat cu un topor. Inculpatul S.V.S. a încercat să lovească partea vătămată Ş.P. cu toporul în cap, dar partea a parat lovitura cu mâna, fiind tăiat la braţ. Inculpatul i-a aplicat o nouă lovitură de topor în zona spatelui, în acest timp partea vătămată fiind lovită cu ciocanul de coinculpat. La strigătele de ajutor ale numitei G.A., s-au apropiat mai multe persoane, printre care şi mama părţii vătămate, numita Ş.F., care s-a interpus, încercând să-şi apere fiul, între acesta şi agresori, fiind la rândul ei lovită cu ciocanul de către inculpatul I.S. Inculpatul S.V.S. a ridicat toporul pentru a lovi cu el, dar a intervenit partea vătămată B.R., care a împins-o pe Ş.F. şi a parat lovitura cu piciorul. Inculpaţii au continuat agresiunea faţă de această parte vătămată, loviturile fiind direcţionate spre cap, dar au fost parate de partea vătămată.
La scandal a asistat un număr mare de persoane, peste 50 de locuitori, care au fost scandalizaţi de atitudinea inculpaţilor şi speriaţi de atitudinea şi violenţele exercitate de aceştia.
Părţile vătămate au fost transportate la spital pentru a li se acorda îngrijiri medicale necesare. Din actele medicale de la dosar rezultă că partea vătămată Ş.P. a suferit plăgi contuze create prin lovituri de topor în 1/3 inferioară-dorsal cu secţionare de tendon şi os, fractură parcelară de radius, contuzie în 1/3 superioară antebraţ drept cu pareza nervului radial, lezare a hemitoracelui stâng cu plagă de 8/5 cm, care necesitau pentru vindecare 25 zile de îngrijiri medicale, iar partea vătămată B.R. a suferit un traumatism prin lovire cu toporul în zona antepicior stâng cu fractură deschisă incompletă de metatarsian I, leziuni la nivelul braţului, a mâinii şi a regiunii fesiere, această parte necesitând pentru vindecare 25 zile de îngrijiri medicale. Prin actul nr. 469/C/2001, Serviciul Judeţean de Medicină Legală a comunicat că leziunile cauzate celor două părţi vătămate, nu au pus în pericol viaţa acestora.
Aceste împrejurări au fost reţinute de instanţă din declaraţiile inculpaţilor, care au susţinut că incidentul a fost provocat de părţile vătămate, care au intrat în locuinţa lor şi au exercitat acte de agresiune asupra lor şi le-au deteriorat bunurile din locuinţă, confirmând că la rândul lor au lovit părţile vătămate, cu precizarea că au procedat în acest mod pentru a se apăra, declaraţiile martorilor Ş.F., H.M., G.A., M.E., H.A., P.D., P.I., P.D., F.L., care au confirmat starea de fapt reţinută prin rechizitor, precizând că după incident cei doi inculpaţi au intrat în locuinţă, de unde s-au auzit imediat zgomote de obiecte deteriorate, martorii concluzionând că inculpaţii procedau astfel pentru a putea în viitor susţine că ei au fost cei agresaţi de către părţile vătămate, adresa poliţiei care atestă existenţa incidentului dintre inculpat şi părţile vătămate şi faptul că, cele două părţi vătămate au depus plângere în legătură cu agresiunea lor de către inculpaţi, actele medicale care atestă leziunile şi numărul de zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecarea părţilor vătămate.
Faţă de aceste probe, instanţa a înlăturat ca nesincere declaraţiile martorilor Z.C., care a susţinut că a asistat la incident, împrejurarea neconfirmată de martori, B.M. şi B.G., care au venit la locuinţa inculpaţilor după terminarea scandalului.
Faptele inculpaţilor de a lovi mai multe persoane cu obiecte apte de a produce moartea, decesul acestora neproducându-se din motive independente de voinţa inculpaţilor şi de a tulbura grav liniştea publică, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzută de art. 20, raportat la art. 176 lit. b) C. pen., tentativă la omor deosebit de grav şi ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice.
La individualizarea pedepselor, instanţa a avut în vedere gradul de pericol social al faptelor, rezultat din modul de săvârşire a acestora, persoana inculpaţilor, care nu au antecedente penale şi au aplicat fiecărui inculpat pedeapsa de 8 ani închisoare, pentru tentativă la omor deosebit de grav, făcând şi aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), la câte 6 luni închisoare, pentru art. 321 alin. (2) C. pen.
Aceste pedepse au fost contopite în baza art. 34 lit. b) C. pen. şi s-a aplicat fiecărui inculpat pedeapsa de 8 ani închisoare, care se va executa.
S-a aplicat fiecărui inculpat pedeapsa complimentară a interzicerii, pe o durată de 3 ani, a exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen.
Pe perioada şi în condiţiile art. 71 C. pen., s-a interzis fiecărui inculpat exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpaţilor, iar conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus prevenţia de la 3 decembrie 2001, pentru inculpatul S.V.S. şi de la 4 decembrie 2001, pentru inculpatul I.S.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a confiscat spre distrugere de la inculpatul S.V.S. un topor şi de la inculpatul I.S. un ciocan.
În baza art. 14 C. proc. pen., art. 998 şi art. 1003 C. civ., inculpaţii au fost obligaţi, în solidar, să plătească părţii civile Ş.P., suma de 40.000.000 lei cu titlu de daune morale, reprezentând suferinţa fizică şi psihică ce i-a fost cauzată de inculpaţi prin infracţiune.
Întrucât partea civilă B.R. nu şi-a dovedit cuantumul despăgubirilor, acţiunea civilă formulată de acesta, a fost respinsă.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel cei doi inculpaţi, inculpatul, I.S. declarându-se nevinovat, iar inculpatul S.V.S. solicitând schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de vătămare corporală gravă, cu reţinerea încadrării juridice, în infracţiunea de vătămare corporală gravă, cu reţinerea de circumstanţe atenuante reale şi personale, întrucât au fost provocaţi.
Curtea de Apel Timişoara prin Decizia nr. 505/ A din 19 decembrie 2002, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de cei doi inculpaţi S.V.S. şi I.S. împotriva sentinţei penale nr. 260 din 3 octombrie 2002 pronunţată de Tribunalul Arad.
S-a menţinut starea de arest a inculpaţilor apelanţi şi s-a computat în continuare din pedeapsa aplicată fiecăruia, durata arestului preventiv scurs după pronunţarea hotărârii din 3 octombrie 2002 şi până la zi.
Împotriva acestei decizii, în termenul legal, a declarat recurs doar inculpatul I.S., reluând motivele invocate în apel şi anume, fie, să se reaprecieze probele şi să se constate că e nevinovat, fie, să i se recunoască scuza provocării şi în acest fel să se reducă pedeapsa.
Recursul este nefondat.
Examinându-se actele şi probele administrate, se constată că acestea au fost corect evaluate şi ca atare soluţiile date, vor fi menţinute ca temeinice şi legale.
Cum, întreg probatoriul dovedeşte fără dubiu că, ambii inculpaţi, au participat la scandal şi că ei au fost cei care l-au pornit, iniţiativa infracţiunilor aparţinându-le, criticile recurentului, se vor înlătura, se vor respinge, ca total nefondate.
În consecinţă, inculpatul recurent, pe deplin justificat s-a reţinut că este vinovat, participând la comiterea faptelor penale reţinute în sarcina sa, şi nefiind provocat de victime.
Deci corect nu s-a reţinut şi nici nu se poate reţine în favoarea sa, circumstanţa atenuantă a scuzei provocării. Această, provocare în raport de cele analizate, este infirmată de activitatea infracţională efectiv, desfăşurată de inculpatul recurent.
Se mai constată că şi pedepsele aplicate sunt orientate spre limita minimă a textelor ce prevăd şi pedepsesc infracţiunile deosebit de grave comise, iar pedeapsa rezultantă, nu cuprinde nici un spor cum era posibil şi legal, dar nu obligatoriu.
Aşa fiind, nici cu privire la cuantumul pedepsei, nu se impune nici o modificare şi sub acest aspect, soluţiile pronunţate vor fi menţinute, iar recursul inculpatului urmează a fi respins, ca nefondat, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se va deduce şi timpul arestării preventive conform art. 381 C. proc. pen.
Se vor aplica şi prevederile art. 192 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.S. împotriva deciziei penale nr. 505/ A din 19 decembrie 2002 a Curţii de Apel Timişoara.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 4 decembrie 2001, la 20 iunie 2003.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2957/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 2965/2003. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs → |
|---|
