CSJ. Decizia nr. 2970/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2970/2003
Dosar nr. 430/2003
Şedinţa publică din 20 iunie 2003
Asupra recursului de faţă.
Examinând actele dosarului constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 349/D din 8 octombrie 2002, Tribunalul Bacău, secţia penală, a condamnat pe inculpatul S.C. la pedeapsa de 6 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
A fost menţinută starea de arest a inculpatului şi s-a dedus din pedeapsă perioada reţinerii de 24 ore şi arestul preventiv, începând cu data de 9 iulie 2002 la zi.
S-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 50.000 lei, sumă ce nu a servit la despăgubirea părţii vătămate.
În considerentele sentinţei, instanţa a reţinut că, la data de 14 mai 2002, din municipiul Bacău, inculpatul a acostat-o pe minora G.M., în vârstă de 15 ani, care venea de la şcoală cu ghiozdanul în spate şi i-a cerut să-i dea banii pe care-i avea asupra ei. Întrucât minora a spus că nu are bani, inculpatul a lovit-o cu pumnul, cu picioarele, şi a ars-o cu o ţigară pe mână, după care i-a smuls ghiozdanul din spate, l-a deschis şi a aruncat pe jos bunurile aflate în el (caiete, cărţi, rechizite, carnetul de sănătate, o reţetă medicală şi un portofel cu suma de 50.000 lei). Inculpatul a luat portofelul din care a scos bancnota de 50.000 lei, pe care şi-a însuşit-o, după care a rupt şi aruncat pe jos reţeta şi carnetul de sănătate al minorei. Apoi a ameninţat-o pe minoră că o va omorî, dacă va spune părinţilor ce s-a întâmplat. Minora a declarat în instanţă că, deşi nu a recuperat suma de 50.000 lei, nu se constituie parte civilă în cauză.
Inculpatul nu a recunoscut fapta, pretinzând că nu s-a întâlnit în acea zi cu partea vătămată. Declaraţia sa este infirmată de declaraţiile martorilor oculari P.E., M.A., S.D., precum şi de declaraţia părţii vătămate.
Prin Decizia penală nr. 3 din 7 ianuarie 2003, Curtea de Apel Bacău a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.
Instanţa de apel a reţinut, de asemenea, vinovăţia inculpatului şi a apreciat că pedeapsa aplicată a fost corect individualizată în raport cu dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Împotriva acestei decizii, inculpatul a declarat recurs, susţinând, în principal, că nu este vinovat de săvârşirea faptei, iar în subsidiar, că pedeapsa aplicată este exagerată.
Recursul este nefondat, sub ambele aspecte.
Astfel, sub aspectul principal, referitor la greşita condamnare a inculpatului, Curtea reţine netemeinicia acestui motiv, fapta inculpatului fiind dovedită cu declaraţiile martorilor P.E.A., M.A. şi S.D.A. care l-au văzut pe inculpat agresând-o pe partea vătămată şi luându-i banii pe care i-a pus în buzunar. Partea vătămată a relatat, de asemenea, modul în care a acţionat inculpatul (pe care anterior îl acuzase la poliţie de tentativă de viol).
Potrivit art. 69 C. proc. pen., declaraţiile învinuitului sau ale inculpatului făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte şi împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză. Or, declaraţia inculpatului nu numai că nu se coroborează cu alte probe, dar este infirmată de declaraţiile celor trei martori oculari, arătaţi mai sus, care l-au văzut pe inculpat sustrăgând, prin violenţă, bunuri care aparţineau părţii vătămate.
Fapta inculpatului constituie infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen. şi se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 20 de ani.
Sub aspectul individualizării pedepsei, Curtea constată că pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată inculpatului, a fost bine individualizată, avându-se în vedere atât persoana inculpatului, (infractor recidivist, nesincer), precum şi pericolul social concret al faptei de tâlhărie.
În consecinţă, Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestării preventive de la 9 iulie 2002 la zi.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 1.300.000 lei, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.C. împotriva deciziei penale nr. 3 din 7 ianuarie 2003 a Curţii de Apel Bacău.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestării preventive de la 9 iulie 2002 la 20 iunie 2003.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2969/2003. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 2976/2003. Penal. Art.197 alin.3 c.pen. Recurs → |
|---|
