CSJ. Decizia nr. 2978/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.2978/2003
Dosar nr. 1842/2003
Şedinţa publică din 20 iunie 2003
Asupra recursului în anulare de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Galaţi, prin sentinţa penală nr. 453 din 13 decembrie 2001, rejudecând cauza în fond, după casare, a condamnat, printre alţii, pe inculpatul P.N. la 6 ani şi 3 luni închisoare pentru infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a) şi d), cu aplicarea art. 37 lit. a) şi art. 75 lit. c) C. pen.
În baza art. 61 alin. (1) din acelaşi cod, instanţa a revocat restul de pedeapsă rămas neexecutat de un an, 4 luni şi 26 zile din pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 893 din 29 martie 1999 a Judecătoriei Galaţi şi, potrivit art. 39 alin. (2) şi art. 34 lit. b) din cod, a contopit pedeapsa de 6 ani şi 3 luni închisoare, stabilită în cauză, cu restul neexecutat de un an 4 luni şi 26 zile închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani şi 3 luni închisoare, sporită la 6 ani şi 8 luni închisoare.
Totodată, a menţinut starea de arest şi a scăzut perioadele executate de la 23 octombrie 1998, la 6 martie 2000 şi de la 11 iulie 2000, la 13 decembrie 2001.
S-a reţinut că, în noaptea de 5 iulie 2000, inculpatul împreună cu alte persoane, printre care şi un minor, condamnate în cauză, a sustras 186 kg. ceapă în valoare de 744.000 lei de la SC P. SA Şendreni şi, fiind surprins de părţile vătămate P.Ş. şi B.C., le-a lovit, provocându-le leziuni ce au necesitat 14 – 15 zile, respectiv 17- 18 zile de îngrijiri medicale.
Curtea de Apel Galaţi, prin Decizia penală nr. 149 din 4 aprilie 2002, rămasă definitivă prin nerecurare, a respins ca nefondat apelul inculpatului.
Împotriva acestor hotărâri, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie a declarat recurs în anulare, întemeiat pe dispoziţiile art. 409 şi art. 410 alin. (1) partea I pct. 7 C. proc. pen., susţinând că au fost pronunţate cu încălcarea legii deoarece s-a reţinut în mod greşit starea de recidivă postcondamnatorie, prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen.
Recursul în anulare este întemeiat.
Potrivit art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), există recidivă în cazul în care, după executarea unei pedepse cu închisoare mai mare de 6 luni, după graţierea totală sau a restului de pedeapsă, ori după împlinirea termenului de prescripţie a executării unei astfel de pedepse cel condamnat săvârşeşte din nou o infracţiune cu intenţie, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de un an.
Pe de altă parte, potrivit art. 61 din acelaşi Cod, în cazul liberării condiţionate, pedeapsa se consideră executată dacă în intervalul de timp de la liberare şi până la împlinirea duratei pedepsei, cel condamnat nu a săvârşit din nou infracţiunea.
Din actele dosarului rezultă că, prin sentinţa penală nr. 893 din 29 martie 1999 a Judecătoriei Galaţi, modificată prin Decizia penală nr. 1393 din 15 noiembrie 1999 a Tribunalului Galaţi, definitivă prin nerecurare, s-a admis cererea condamnatului P.N., s-au contopit pedepsele aplicate prin sentinţele penale nr. 94 din 14 februarie 1999 a Tribunalului Militar Bucureşti; nr. 1155 din 14 aprilie 1995 a Judecătoriei Galaţi; nr. 2391 din 25 septembrie 1995 a Judecătoriei Galaţi; nr. 1832 din 29 mai 1997 a Judecătoriei Constanţa şi nr. 2668 din 1 octombrie 1996 a Judecătoriei Mangalia şi s-a dispus să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani şi 8 luni închisoare, sporită la 3 ani închisoare.
Totodată, s-a scăzut perioada arestării de la 19 februarie 1996, la 9 septembrie 1997 şi de la 23 octombrie 1998, la zi.
Din fişa de cazier judiciar rezultă că inculpatul a fost liberat condiţionat din executarea acestei pedepse la 6 martie 2002, având un rest neexecutat de 24 zile închisoare.
Ca atare, duratei pedepsei de 3 ani închisoare s-a împlinit la 1 aprilie 2000, interval în care inculpatul nu a săvârşit nici o infracţiune, astfel că pedeapsa se consideră executată.
Cum noua infracţiune dedusă judecăţii a fost săvârşită la 5 iulie 2000, inculpatul se afla în stare de recidivă postexecutorie, iar nu recidivă postcondamnatorie cum greşit au reţinut instanţele.
În consecinţă, recursul în anulare va fi admis, iar hotărârile vor fi casate cu privire la greşita aplicare a dispoziţiilor art. 37 lit. a) C. pen.
Ca atare, se va înlătura aplicarea art. 37 lit. a) şi art. 61 C. pen., precum şi sporul de 5 luni închisoare, inculpatul P.N. având de executat pedeapsa de 6 ani şi 3 luni închisoare, prin reţinerea dispoziţiilor art. 37 lit. b) din acelaşi cod.
Totodată, se va anula vechiul mandat de executare a pedepsei şi se va emite un nou mandat corespunzător acestei decizii.
Onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatului se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, împotriva sentinţei penale nr. 453 din 13 decembrie 2001 a Tribunalului Galaţi şi deciziei penale nr. 149 din 4 aprilie 2002 a Curţii de Apel Galaţi, privind pe inculpatul P.N.
Casează hotărârile atacate, cu privire la greşita aplicare a art. 37 lit. a) C. pen.
Înlătură aplicarea art. 37 lit. a) şi art. 61 C. pen. şi sporul de 5 luni închisoare, în final inculpatul P.N. având de executat pedeapsa de 6 ani şi 3 luni închisoare, prin aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
Anulează vechiul mandat de executare şi dispune emiterea unui nou mandat de executare, în baza prezentei decizii.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
Onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatului, în sumă de 300.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2975/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 2980/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
