CSJ. Decizia nr. 2972/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.2972/2003
Dosar nr. 658/2003
Şedinţa publică din 20 iunie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1126 din 2 decembrie 2002, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a condamnat pe inculpatul M.N. la 6 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 65 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus prevenţia de la 21 aprilie 2002, la zi.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului.
S-a constatat acoperit prin restituire prejudiciul cauzat părţii vătămate D.M.C., care s-a constituit parte civilă.
Inculpatul a fost obligat la 2.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
S-a reţinut că, în noaptea de 20 aprilie 2002, în jurul orelor 23,00, în timp ce se deplasa în comuna Voluntari, judeţul Ilfov, inculpatul M.N., fiind într-o stare avansată de ebrietate, a observat-o pe partea vătămată D.M.C., care se îndrepta spre casă şi vorbea la un telefon mobil.
Inculpatul, hotărând să sustragă telefonul părţii vătămate, a prins-o în braţe, ameninţând-o că dacă ţipă, o va tăia, trântind-o în faţa magazinului R. şi i-a smuls, din mână, telefonul, după care a fugit.
Partea vătămată a alertat martorii G.D.Ş. şi O.N., precum şi lucrătorii de poliţie, aflaţi în patrulare, care au pornit în urmărirea inculpatului, reuşind să-l imobilizeze. Telefonul sustras a fost găsit pe stradă, fiind aruncat de inculpat, ridicat şi restituit părţii vătămate, care nu s-a constituit parte civilă.
Inculpatul a recunoscut săvârşirea faptei.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul, criticând-o sub aspectul individualizării pedepsei, considerată prea severă, în raport cu circumstanţele reale şi personale reţinute în cauză, inclusiv cu atitudinea pe care a avut-o pe parcursul procesului penal.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, prin Decizia penală nr. 32/ A din 27 ianuarie 2003, a respins, ca nefondat, apelul inculpatului, a dedus prevenţia de la 21 aprilie 2002, la zi şi l-a obligat la 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 300.000 lei, onorariu avocat oficiu se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul, care prin apărătorul său, a reiterat motivul din apel, referitor la greşita individualizare a pedepsei, prin aplicarea unei pedepse prea aspre.
Recursul este nefondat.
Conform art. 52 C. pen., pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului în scopul prevenirii săvârşirii de infracţiuni, iar potrivit art. 72 din acelaşi cod, la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale ale Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările ce atenuează sau agravează răspunderea penală.
Ori, în cauză, se constată că instanţa de fond, la dozarea pedepsei, a avut în vedere pe lângă pericolul social al faptei, atât împrejurările în care aceasta s-a comis, dar şi datele referitoare la persoana inculpatului, care are antecedente penale, aspecte care se regăsesc în cuantumul pedepsei aplicate.
Aşa fiind, în mod corect, instanţa de apel, a reţinut că prima instanţă a făcut o justă individualizare a pedepsei, încât, recursul, bazat pe reiterarea aceleiaşi critici, apare ca nefondat şi va fi respins ca atare.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 21 aprilie 2002, la zi.
Inculpatul va fi obligat să plătească statului suma de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare, inclusiv, onorariul pentru apărarea din oficiu, care se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.N., împotriva deciziei penale nr. 3/ A din 27 ianuarie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia II-a penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 21 aprilie 2002, la 20 iunie 2003.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2971/2003. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs | CSJ. Decizia nr. 2973/2003. Penal. Rec .art art.211.alin.2. Recu... → |
|---|
