CSJ. Decizia nr. 2975/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2975/2003
Dosar nr. 1489/2003
Şedinţa publică din 20 iunie 2003
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 537 din 17 decembrie 2002, Tribunalul Prahova a condamnat pe inculpaţii:
- B.G.C. la 8 ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c), alin. (21) şi cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen.;
- C.C.G. la 9 ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21), cu art. 75 lit. c) C. pen.;
- B.B.F. la 3 ani şi 6 luni închisoare, pentru comiterea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21), cu aplicarea art. 99 şi art. 109 C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a computat detenţia preventivă a inculpaţilor, la zi şi s-a menţinut starea de arest.
Inculpaţii au fost obligaţi, în solidar, iar minorul în solidar cu părţile responsabile civilmente la 40.000.000 lei despăgubiri către partea civilă D.A.
S-a reţinut că, în noaptea de 22 septembrie 2002, partea vătămată D.A., venită în Bucureşti, se afla la barul D.P. din oraşul Cîmpina, unde consuma băuturi alcoolice, împreună cu un prieten, B.I.
În jurul orelor 1,00, au venit şi inculpaţii, care s-au aşezat la aceeaşi masă cu partea vătămată, aceasta oferindu-se să le plătească consumaţia. Cu această ocazie inculpaţii au văzut că partea vătămată are mulţi bani în geantă şi s-au hotărât să o tâlhărească.
Pe la orele 4,00, toţi au părăsit barul şi când au ajuns în stradă, inculpatul B.G.C. a lovit partea vătămată, cu pumnul în piept, aceasta căzând la pământ, întrucât era în stare avansată de ebrietate. Partea vătămată a fost lovită cu piciorul, în cap şi de inculpatul C.C.G., iar inculpatul B.B.F. s-a aplecat şi a luat geanta, în care se afla suma de 40.000.000 lei şi acte, din mână.
Ulterior, inculpaţii şi-au împărţit între ei banii, după care au plecat în Bucureşti şi au cheltuit, pe îmbrăcăminte, încălţăminte, mâncare şi băutură, această sumă.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel inculpaţii, criticând-o ca fiind nelegală şi netemeinică, susţinând, prin apărătorul lor, că în geantă s-au aflat numai 14.000.000 lei. S-a cerut schimbarea încadrării juridice conform art. 334 C. proc. pen., pentru inculpaţii C.C.G. şi B.B.F., în complicitate la infracţiunea de tâlhărie şi aplicarea unor pedepse corespunzătoare.
În ce-l priveşte pe inculpatul minor, s-a cerut că faţă de acesta să se ia o măsură educativă, pentru a-i da posibilitatea să-şi continue studiile.
Curtea de Apel Ploieşti, prin Decizia penală nr. 124 din 12 martie 2003, a respins, ca nefondate, apelurile inculpaţilor, a computat detenţia preventivă, la zi şi i-a obligat la câte 950.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 450.000 lei, reprezentând onorarii pentru apărarea din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Împotriva acestei decizii au declarat recursuri inculpaţii B.B.F., B.G.C. şi C.C.G., care prin apărătorul lor au solicitat reducerea pedepselor aplicate, pe care le consideră prea severe.
Recursurile sunt neîntemeiate.
Potrivit art. 52 C. pen., pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului în scopul prevenirii săvârşirii de infracţiuni, iar potrivit art. 72 din acelaşi cod, la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale ale Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Ori, în cauză, se constată că instanţa de fond, la dozarea pedepsei, a avut în vedere pe lângă pericolul social al faptelor, atât împrejurările în care acestea s-au comis, dar şi datele referitoare la persoana inculpaţilor, aspecte care se regăsesc în cuantumul pedepselor aplicate.
Aşa fiind, în mod corect, instanţa de apel, a reţinut că prima instanţă a făcut o justă individualizare a pedepselor, încât, recursurile apar ca nefondate şi vor fi respinse, ca atare.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se vor deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 23 septembrie 2002, la 20 iunie 2003 pentru B.B.F. şi B.G.C. şi de la 9 octombrie 2002, la 20 iunie 2003, pentru C.C.G.
Văzând şi dispoziţiile referitoare la reglementarea plăţii cheltuielilor judiciare făcute de stat, inclusiv, avansarea către stat a onorariilor pentru apărarea din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii B.B.F., B.G.C. şi C.C.G., împotriva deciziei penale nr. 124 din 12 martie 2003 a Curţii de Apel Ploieşti.
Deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 23 septembrie 2002, la 20 iunie 2003 pentru B.B.F. şi B.G.C. şi de la 9 octombrie 2002, la 20 iunie 2003, pentru C.C.G.
Obligă pe recurenţi să plătească statului sumele de câte 1.300.000 lei cheltuieli judiciare, din care sumele de câte 300.000 lei, reprezentând onorarii pentru apărarea din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2974/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 2978/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs... → |
|---|
