CSJ. Decizia nr. 2981/2003. Penal. Art.215 alin.4 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2981/2003
Dosar nr. 599/2003
Şedinţa publică din 20 iunie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 123 din 30 aprilie 2002, Tribunalul Braşov a condamnat pe inculpata L.I. la pedeapsa de 3 ani închisoare, în baza art. 215 alin. (4), cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
În baza art. 81 şi art. 82 C. pen., a fost suspendată condiţionat executarea pedepsei aplicate pe durata unui termen de încercare de 5 ani.
Inculpata a fost obligată, în solidar, cu partea responsabilă civilmente SC B.C.I. SRL să plătească părţii civile SC N. SA Codlea, suma de 250.000.000 lei despăgubiri civile, respingând restul pretenţiilor civile formulate.
S-a reţinut că, în calitatea sa de administrator la SC B. SRL, inculpata a încheiat cu SC N. SA Codlea un contract, privind achiziţionarea de furaje pentru animale, la data de 18 martie 1997, în acest scop, inculpata deschizând un cont la B.C.R. Sf. Gheorghe.
La data de 25 octombrie 1997, inculpata, pentru a achita o livrare de marfă, a emis fila C.E.C. în valoare de 250.000.000 lei, C.E.C. care a fost refuzat de bancă, la data de 30 octombrie 1997 pentru lipsă de disponibil.
Cercetările au relevat, în cauză, că la data emiterii C.E.C. - ului, contul respectiv, deschis de inculpată era aproape gol, acesta fiind motivul refuzării lui. Mai mult decât atât, datorită unui incident anterior, de aceeaşi natură, B.C.R., declarase firma inculpatei în interdicţie bancară, împrejurare care, însă, a fost comunicată acesteia, la data de 30 octombrie 1997, deci după ce se emisese C.E.C. – ul.
Tot din cercetări a rezultat că, inculpata avea la B.C.R. Sf. Gheorghe două conturi, un cont curent şi un cont de C.E.C. - uri, realizând, în perioada 16 octombrie 1997, 27 octombrie 1997, transferuri de bani dintr-un cont în celălalt, golind contul.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov şi partea civilă SC N. SA Codlea.
Parchetul a criticat soluţia pentru netemeinicie, în ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei aplicate inculpatei, solicitând înlăturarea prevederilor art. 81 C. pen.
Partea civilă a criticat hotărârea, solicitând înlăturarea prevederile art. 81 şi art. 82 C. pen. şi obligarea inculpatei la plata despăgubirilor civile, în sumă de 2.889.686.909 lei.
Curtea de Apel Braşov, prin Decizia penală nr. 311/ Ap din 18 decembrie 2002 a respins ca nefondate apelurile declarate de parchet şi de partea civilă, a dispus ca onorariul pentru apărarea inculpatului, în sumă de 300.000 lei să se suporte din fondul Ministerului Justiţiei şi a obligat pe recurenta parte civilă să plătească statului suma de 600.000 lei cheltuieli judiciare.
Împotriva acestei decizii a declarat apel Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov, care a solicitat casarea hotărârilor pronunţate şi în cadrul rejudecării condamnarea inculpatei L.I. la o pedeapsă cu executare efectivă şi într-un cuantum majorat.
Recursul este fondat, dar numai în ce priveşte greşita aplicare a art. 81 C. pen.
Conform art. 52 C. pen., pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului în scopul prevenirii săvârşirii de infracţiuni, iar potrivit art. 72 din acelaşi cod, la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile generale ale Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Ori, în cauză, se constată că instanţa de fond, la dozarea pedepsei, a avut în vedere pe lângă pericolul social al faptei, atât împrejurările în care aceasta s-a comis, dar şi datele referitoare la persoana inculpatei, care nu are antecedente penale, aspecte care se regăsesc în cuantumul pedepsei aplicate.
Aşa fiind, în mod corect, instanţa de apel a reţinut că prima instanţă a făcut o justă individualizare a pedepsei.
În ce priveşte, însă modalitatea de executare a pedepsei, recursul este fondat.
Astfel se constată că, fapta inculpatei prezintă un pericol social ridicat, iar prejudiciul cauzat prin aceasta este foarte mare şi, ca urmare, realizarea scopului pedepsei nu poate fi atins decât prin executare, prin privare de libertate.
În consecinţă, se va admite recursul parchetului, numai cu privire la aplicarea greşită a art. 81, art. 82 şi art. 83 C. pen., texte pe care le va înlătura şi se va face aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Totodată, se va dispune ca onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatului să se plătească din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov, împotriva deciziei penale nr. 311/ Ap din 18 decembrie 2002 a Curţii de Apel Braşov, privind pe inculpata L.I.
Casează Decizia atacată şi sentinţa penală nr. 123/ S din 30 aprilie 2002 a Tribunalului Braşov, numai cu privire la aplicarea greşită a art. 81, art. 82 şi art. 83 C. pen., texte pe care le înlătură.
Face aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatei, în sumă de 300.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2980/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 2985/2003. Penal. Revizuire. Recurs → |
|---|
