CSJ. Decizia nr. 3046/2003. Penal. Art.254 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3046/2003
Dosar nr. 1791/2003
Şedinţa publică din 25 iunie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 226 din 29 octombrie 2002 a Tribunalului Bistriţa Năsăud, inculpatul M.I.G. a fost condamnat la câte un an închisoare (3 pedepse) şi 6 luni închisoare (o pedeapsă), pentru infracţiunea de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) şi (2), cu aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen. şi a dispus, în baza art. 81 C. pen., suspendarea condiţionată a executării pedepsei rezultante de un an închisoare pe un termen de încercare de 3 ani.
Totodată, tribunalul a constatat că inculpatul a restituit contravaloarea produselor primite prin săvârşirea infracţiunilor şi l-a obligat la 3.100.000 lei cheltuieli judiciare statului.
S-a reţinut în fapt că inculpatul, în calitate de inspector la Oficiul pentru protecţia consumatorilor Bistriţa Năsăud, în vara şi toamna anului 2000, a constatat că în Piaţa Agroalimentară Năsăud, mai mulţi comercianţi din Republica Moldova ofereau spre vânzare bunuri fără a avea acte de garanţie. Pentru a nu le aplica amenzi contravenţionale, a primit de la patru comercianţi diferite bunuri (un flex, două discuri abrazive şi un filtru foto în valoare de 500.000 lei, de la R.A., un radio-ceas în valoare de 400.000 lei, de la P.A., trei filme color în valoare de 165.000 lei, de la P.O. un aparat foto, un cleşte patent şi baterii în valoare de 500.000 lei de la P.O.).
În cursul urmăririi penale, inculpatul a plătit contravaloarea bunurilor.
Prin Decizia penală nr. 39 din 25 februarie 2003 a Curţii de Apel Cluj, s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bistriţa-Năsăud, a desfiinţat, în parte, sentinţa, în sensul că a înlăturat prevederile art. 81 C. pen. şi în baza art. 254 alin. (3) C. pen., a confiscat de la inculpat bunurile primite drept folos al infracţiunii, găsite asupra sa.
Împotriva deciziei penale menţionate, inculpatul a declarat recurs, solicitând a se restitui cauza la organul de urmărire penală, în vederea refacerii actelor de cercetare, deoarece nu a fost asistat de un apărător şi în subsidiar, a se reduce pedeapsa cu suspendarea condiţionată a executării acesteia, temeiuri de casare prevăzute de art. 3859 pct. 6 şi 14 C. proc. pen.
Recursul declarat de inculpat nu este fondat.
Din examinarea hotărârilor pronunţate în cauză şi a lucrărilor dosarului, rezultă că instanţele, întemeindu-se pe probele administrate, au stabilit şi reţinut corect starea de fapt şi vinovăţia inculpatului şi de asemenea, au dat o corespunzătoare încadrare juridică faptei penale comise.
În declaraţiile date în cursul urmăririi penale, inculpatul a recunoscut că în baza delegaţiilor primite, s-a deplasat în piaţa din Năsăud unde vindeau produse comercianţi străini, pentru a stabili dacă pentru mărfurile vândute ofereau garanţii, împrejurări în care a primit bunurile ce fac obiectul rechizitoriului fără a achita contravaloarea lor şi că a afirmat că pentru lipsa garanţiilor, comercianţii sunt pasibili de amenzi între 500.000 şi câteva milioane lei.
Declaraţiile sale se coroborează cu declaraţiile persoanelor de la care inculpatul a primit bunurile respective şi care l-au denunţat la organul de poliţie.
Pe de altă parte, inculpatul a fost cercetat în stare de libertate, astfel că susţinerea sa, că nu a fost asistat de un apărător, nu constituie motive de casare câtă vreme asistenţa juridică nu era obligatorie, conform art. 171 alin. (2) C. proc. pen.
Referitor la pedeapsă, aceasta a fost just individualizată în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), în care sens, s-a avut în vedere gradul de pericol social concret al infracţiunii comise, cât şi al persoanei inculpatului (pretinderea unor bunuri de valori reduse, în calitate însă de organ de control, cât şi împrejurarea că are studii superioare şi este la prima abatere penală), astfel că pedeapsa stabilită, sub limita minimă prevăzută de lege este necesară atât pentru reeducarea sa, cât şi pentru prevenirea comiterii altor infracţiuni.
În consecinţă, se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.I.G. împotriva deciziei penale nr. 38/ A din 25 februarie 2003 a Curţii de Apel Cluj.
Obligă pe recurentul inculpat să plătească statului 1.000.000 lei cheltuieli judiciare.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3045/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 3047/2003. Penal → |
|---|
