CSJ. Decizia nr. 3044/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3044/2003
Dosar nr. 424/2002
Şedinţa publică din 25 iunie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 329 din 14 decembrie 2000, pronunţată de Tribunalul Argeş, a fost condamnată inculpata I.M.A. la un an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii, prevăzută de art. 282 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen., şi la 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii, prevăzută de art. 31, raportat la art. 215 alin. (1), (2), (4) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. c) şi art. 76 C. pen.
Prin încheierea din 13 iunie 2001, a fost îndreptată eroarea materială, în sensul că s-a precizat drept temei juridic corect al condamnării inculpatei, art. 31, raportat la art. 282 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen., în loc de art. 282 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. c) şi art. 76 C. pen.
Pedepsele aplicate inculpatei pentru cele două infracţiuni concurente au fost contopite în baza art. 33 şi art. 34 C. pen. şi s-a dispus executarea pedepsei celei mai grele de 3 ani închisoare, în condiţiile art. 57 şi art. 71 C. pen. şi 5 ani pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen.
Sub aspectul laturii civile, inculpata a fost obligată la 794.456.360 lei, respectiv 385.090.520 lei către S.C. A. S.A. Piteşti.
În baza art. 163 C. proc. pen., a fost instituit sechestru asigurator asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpatei, până la acoperirea prejudiciului.
De asemenea, s-a dispus anularea filei C.E.C. false, aflată la dosarul cauzei.
În baza art. 191 C. proc. pen., inculpata a fost obligată la plata sumei de 4.000.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că inculpata I.A.M. are calitatea de asociată şi administrator la S.C. L.I.T. S.R.L. Delureni, cu sediul în comuna Bratca, judeţul Bihor. În cursul lunii iunie 1995, a luat legătura cu numita G.T.M., care avea calitatea de administrator la S.C. R.C.F. S.R.L. Topoloveni, în cadrul discuţiilor purtate cu aceasta, fiind făcută propunerea de către inculpată de a-i livra motorină şi combustibil tip M.
În acest scop, între părţi a intervenit o înţelegere, în urma căreia au fost stabilite cantităţile de produse petroliere şi preţul acestora.
În baza acestei înţelegeri, inculpata a încredinţat numitei G.T.M. o filă C.E.C., semnată de ea şi ştampilată, urmând ca celelalte rubrici să le completeze aceasta, la livrarea carburanţilor, avându-se în vedere perioada 11-13 iulie 1999 şi cerinţele A. S.A. Piteşti.
La data de 9 iulie 1999, G.T.M. a comandat la S.C. A. S.A. Piteşti carburanţii solicitaţi de inculpată, pe care i-a achitat cu fila C.E.C. primită de la inculpată, filă pe care a completat-o cu suma de 1.600.000.000 lei, contravaloarea produselor, după care a completat C.E.C. - ul conform normativelor în vigoare.
La 11 iulie 1999, S.C. A. S.A. Piteşti a livrat către S.C. R. S.R.L. Topoloveni cantitatea de 147.450 l produs petrolier. S-a eliberat factură şi documente de însoţire a mărfii, destinaţia fiind staţia C.F.R. Episcopia Bihor, S.C. R. Topoloveni, iar la data de 17 iunie 1999, a fost emisă factură fiscală către firma inculpatei. În aceeaşi zi, folosind aceeaşi procedură, s-a livrat şi cantitatea de 47.600 l motorină către firma la care inculpata era asociat. De asemenea, a mai fost livrată şi cantitatea de 17.500 l produs petrolier, fiind folosit acelaşi procedeu, beneficiară fiind societatea comercială a cărei asociat era inculpata.
La primirea produselor petroliere de către firma acesteia, au fost întocmite corect notele de intrare recepţie, consemnându-se unele diferenţe.
Din probele administrate, mai rezultă că inculpata s-a înţeles cu numita G.T. ca termenul scadent al C.E.C. - ului să fie data de 27 iulie 1999, dată care urma să fie menţionată pe fila C.E.C. Inculpata a cerut acest lucru, deoarece a estimat că, până la data respectivă, va plăti marfa cu ordin de plată şi C.E.C. - ul nu va mai fi necesar.
În final, fila C.E.C. a fost introdusă în bancă pentru încasarea plăţilor, dar, cu acest prilej, s-a constatat că nu există disponibilul necesar pentru acoperirea sumei înscrise în fila C.E.C.
Reţinând situaţia de fapt descrisă, instanţa de fond a condamnat-o pe inculpată pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 31, raportat la art. 282 alin. (1) şi de art. 31, raportat la art. 215 alin. (1), (2), (4) şi (5) C. pen., fiecare cu aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen., la pedepse de un an şi, respectiv 3 ani închisoare, prin contopirea acestora în baza art. 33 şi art. 34 C. pen., stabilindu-se o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare.
Sub aspectul laturii civile, s-a dispus obligarea inculpatei la plata prejudiciilor rămase neacoperite.
De asemenea, tot sub aspectul laturii penale, a fost aplicată pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi c) C. pen.
Hotărârea instanţei de fond a fost apelată de inculpată, care a criticat sentinţa sub următoarele aspecte:
- În contextul primului motiv de apel s-a solicitat achitarea inculpatei în baza art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., invocându-se că fila C.E.C. a fost emisă în alb de către inculpată, fără a se indica suma, ca o garanţie că aceasta nu va fi folosită;
- S-a mai solicitat schimbarea încadrării juridice în infracţiunea, prevăzută de art. 84 din Legea nr. 59/1994, Legea C.E.C. - ului şi aplicarea art. 181 C. pen.;
- În final, s-a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracţiunea, prevăzută de art. 31, raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi(5) C. pen., în aceea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (4) C. pen., avându-se în vedere OG nr. 207/2000.
Examinând hotărârea apelată sub aspectul motivelor invocate, precum şi din oficiu, în baza art. 371 alin. (2) C. proc. pen., se constată că aceasta este nelegală numai sub aspectul încadrării juridice dată faptei, prin aceasta răspunzându-se la motivele 1 şi 3 de apel.
Prin Decizia penală nr. 320 din 20 decembrie 2001, Curtea de Apel Piteşti a admis apelul declarat de inculpata I.M.A., a desfiinţat în parte sentinţa penală şi potrivit prevederilor art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptelor, din infracţiunea prevăzută de art. 31, raportat la art. 282 alin. (1), cu aplicarea art. 74 – art. 76 şi de art. 31, raportat la art. 215 alin. (1), (2), (4) şi (5), cu aplicarea art. 74 – art. 76 C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 31, raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (4), cu aplicarea art. 74 lit. c) şi art. 76 C. pen., texte în baza cărora inculpata a fost condamnată la 2 ani închisoare.
S-au înlăturat prevederile art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen. şi s-au menţinut restul dispoziţiilor.
Împotriva acestei hotărâri, inculpata a declarat recurs. În principal s-a cerut achitarea potrivit prevederilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., invocând că fila C.E.C. a emis-o ca o garanţie că aceasta nu va fi folosită.
În subsidiar a cerut reducerea pedepsei şi suspendarea condiţionată a acesteia.
Recursul este nefondat.
Examinând hotărârea prin prisma motivelor de recurs invocate de recurentă, se constată că, din ansamblul probator administrat în cauză şi cum a reţinut instanţa de apel, inculpata a eliberat o filă C.E.C. pentru plata produselor petroliere, iar faptul că această filă nu a fost completată în momentul în care a fost înmânată numitei G.T.M. în acest scop, s-a datorat numai faptului că lipseau actele concrete necesare, acestea urmând a fi cunoscute şi menţionate în fila C.E.C. pe parcursul aprovizionării cu produsul petrolier ce urma a fi livrat.
Or, rezultă fără echivoc împrejurarea că nu exista provizia necesară, sumele respective nefiind achitate nici pe parcursul judecării cauzei, din lipsa de disponibil, ceea ce dovedeşte fără echivoc că inculpata a săvârşit infracţiunea de înşelăciune, încât primul motiv de recurs este nefondat şi urmează a fi înlăturat ca neîntemeiat.
Sub aspectul individualizării pedepsei aplicate, se constată că instanţa a avut în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), valoarea mare a prejudiciului, modalitatea de comitere a faptei, datele ce circumstanţiază persoana inculpatei, respectiv atitudinea sinceră a acesteia, starea sa de sănătate şi interesul acesteia pentru acoperirea prejudiciului stabilind o pedeapsă necesară pentru atingerea scopului preventiv şi educativ al acesteia, în regim de detenţie, încât nici cel de-al doilea motiv de recurs care vizează individualizarea pedepsei şi schimbarea modalităţii de executare a acesteia, nu este fondat.
Pe cale de consecinţă, Curtea având în vedere prevederile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpată.
Văzând şi prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata I.M.A. împotriva deciziei penale nr. 320 din 20 decembrie 2001 a Curţii de Apel Piteşti.
Obligă pe recurenta inculpată să plătească statului 1.000.000 lei cheltuieli judiciare.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3043/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 3045/2003. Penal → |
|---|
