CSJ. Decizia nr. 306/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 306/2003
Dosar nr. 4169/2002
Şedinţa publică din 22 ianuarie 2003
Deliberând asupra recursului de faţă constată:
Prin sentinţa penală nr. 592 din 13 iunie 2002, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, s-a respins ca nefondată contestaţia la executare formulată de condamnatul G.M. împotriva sentinţei penale nr. 129 din 17 martie 1999 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, definitivă prin Decizia Curţii Supreme de Justiţie nr. 978 din 9 martie 2000.
S-a dispus obligarea condamnatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 129/1999 a Tribunalului Bucureşti, G.M. a fost condamnat la o pedeapsă de 11 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. e) şi i) şi alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP); la 2 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 35 alin. (2) din Decretul nr. 328/1966 şi la 5 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), dispunându-se conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., să se execute în final pedeapsa de 11 ani închisoare.
S-a mai reţinut că prin OUG nr. 207/2000 aprobată prin Legea 456/2001 au fost modificate dispoziţiile art. 146 C. pen., cu privire la înţelesul expresiei „consecinţe deosebit de grave„ în sensul că s-a majorat cuantumul pagubei materiale produse prin infracţiune de la 50.000.000 lei la 2.000.000.000 lei.
Aşa fiind, s-a apreciat că întrucât pe parcursul executării pedepsei au fost modificate dispoziţiile legii penale care are consecinţe asupra încadrării juridice a faptei în sensul înlăturării agravantei prevăzută la alin. (3) al art. 209, cererea este în principiu admisibilă având în vedere dispoziţiile art. 14 şi art. 15 C. proc. pen.
S-a constatat însă, că cerea este nefondată, întrucât pedeapsa de 11 ani aplicată contestatorului este mai mică decât maximul de pedeapsă prevăzut de art. 209 alin. (1) C. pen., iar în raport de săvârşirea infracţiunii în formă continuată şi în stare de recidivă nu se impune reducerea pedepsei.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, prin Decizia nr. 508/ A din 22 august 2002, a respins ca nefondat apelul condamnatului şi l-a obligat pe acesta la plata cheltuielilor judiciare reţinând că în mod justificat s-a apreciat că nu se impune reducerea pedepsei.
Condamnatul a declarat recurs solicitând admiterea contestaţiei şi reducerea pedepsei.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art. 15 C. pen., când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare şi până la executarea completă a pedepsei închisorii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai uşoară, iar sancţiunea aplicată este mai mică decât maximul special prevăzut de legea nouă, cum este cazul în speţă, aplicarea legii penale mai favorabile este facultativă.
Astfel „ţinând seama de infracţiunea săvârşită, de persoana condamnatului, de conduita acestuia după pronunţarea hotărârii sau în timpul executării pedepsei şi de timpul cât a executat din pedeapsă, se poate dispune menţinerea fie reducerea pedepsei”. În speţă s-a apreciat că gravitatea faptelor şi starea de recidivă a condamnatului impun menţinerea pedepsei şi nu reducerea acesteia.
O astfel de soluţie corespunde dispoziţiilor legale privind aplicarea facultativă a legii penale mai favorabile şi nu există nici un motiv care să ducă la concluzia că aprecierea instanţei este greşită.
Aşa fiind şi reţinând că nu există nici un motiv de casare care să poată fi luat în considerare din oficiu, Curtea va respinge recursul ca nefondat conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., condamnatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat,recursul declarat de condamnatul G.M. împotriva deciziei penale nr. 508 din 22 august 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Obligă recurentul la 650.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 150.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 ianuarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3048/2003. Penal. Art.214 c.pen. Recurs în... | CSJ. Decizia nr. 3062/2003. Penal → |
|---|
