CSJ. Decizia nr. 3062/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3062/2003
Dosar nr.3297/2002
Şedinţa publică din 25 iunie 2003
Asupra recursurilor penale de faţă;
Din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
I. Prin sentinţa penală nr. 127 din 21 februarie 2002, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, în baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor, din infracţiunea prevăzută de art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934, art. 290, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 215 alin. (2), (3), (4) şi (5) C. pen., în dispoziţiile art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 215 alin. (2), (3) şi (4) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), pentru inculpatul C.C..
În baza art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 74 lit. a) C. pen. a fost condamnat inculpatul C.C. la 2 luni închisoare.
În baza art. 215 alin. (2), (3) şi (4) C. pen., cu art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi art. 74 lit. a) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de un an închisoare.
S-au contopit potrivit art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., pedepsele aplicate acestui inculpat şi s-a dispus să execute pedeapsa rezultantă de un an închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 81 – art. 82 C. pen. şi s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei, pe un termen de încercare de 3 ani, punând în vedere inculpatului dispoziţiile art. 83 C. pen.
II. În baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor săvârşite de inculpatul D.F. din art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 215 alin. (2), (3) şi (5) C. pen., în art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen., cu art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), text, în baza căruia a condamnat pe inculpat la 3 ani închisoare, în condiţiile art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 348 C. proc. pen., s-a dispus anularea tuturor înscrisurilor falsificate.
S-a luat act că partea vătămată S.C. G.T. S.R.L. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Cu ocazia încheierii derulării contractului de vânzare-cumpărare din 3 aprilie 1998, inculpatul C.C. a indus în eroare S.C. G.T. S.R.L., prin aceea că, a plătit marfa cumpărată cu o filă C.E.C., fără acoperire şi fără a avea dreptul să o emită, înscriind date false în contract, în factura de livrare a mărfii, respectiv, falsa calitate de director general al S.C. G.I. S.R.L. şi un număr de cont fals; în scopul de a menţine în eroare pe partea vătămată, de a garanta pretinsa sa solvabilitate şi pentru a determina conducerea acestei societăţi să-şi retragă plângerea depusă la poliţie, inculpatul C.C. l-a solicitat pe inculpatul D.F., care a acceptat să garanteze pentru inculpatul C.C. cu o filă C.E.C., ştiind că era emisă fără disponibil în cont.
Împotriva acestei sentinţe au declarat, în termen legal apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpatul D.F.
Prin Decizia penală nr. 338 din 18 iunie 2002, Curtea de Apel Bucureşti a admis apelul declarat de parchet, a desfiinţat parţial sentinţa apelată, numai cu privire la inculpatul C.C.; a descontopit pedeapsa rezultantă în pedepsele componente şi a majorat pedeapsa aplicată inculpatului C.C., pentru infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (2), (3) şi (4) C. pen. şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), de la un an închisoare la 2 ani închisoare şi urmare a contopirii a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 2 ani închisoare, în condiţiile art. 81 şi art. 82 C. pen., pe un termen de încercare de 4 ani.
Au fost menţinute în rest dispoziţiile hotărârii atacate şi s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul D.F.
S-a reţinut în motivare că, instanţa de fond nu a făcut o judicioasă individualizare a pedepsei pentru inculpatul C.C. în privinţa cuantumului acesteia, iar în ce priveşte pe inculpatul D.F., fapta a fost dovedită în materialitatea ei, schimbarea juridică operată fiind corectă.
În termen legal, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi inculpatul D.F.
Prin motivele scrise parchetul a susţinut, în esenţă, că hotărârile sunt netemeinice, deoarece pedepsele aplicate nu reflectă în suficientă măsură pericolul social concret al faptelor şi făptuitorului, impunându-se majorarea pedepselor pentru inculpaţi şi înlăturarea dispoziţiilor art. 74 şi art. 81 C. pen., pentru inculpatul C.C.
Recurentul inculpat a susţinut că s-a pronunţat împotriva sa o soluţie de condamnare numai printr-o gravă eroare de fapt, deoarece nu a participat la încheierea contractului de vânzare-cumpărare;
- în subsidiar, a solicitat reducerea pedepsei aplicate care este excesivă, contopirea acesteia cu celelalte pedepse, stabilite în alte cauze, constatându-se că a fost executată pedeapsa din această cauză.
Criticile formulate de recurenţi vor fi examinate în raport de cazurile de casare, prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 14 şi 18 C. proc. pen., constatându-se însă că recursurile sunt nefondate pentru cele ce urmează:
Deşi, recurentul inculpat D.F. a revenit în faţa instanţei asupra declaraţiilor date la urmărirea penală, susţinând că printr-o gravă eroare de fapt a fost condamnat pentru infracţiunea de complicitate la înşelăciune, apărările sale au fost infirmate de declaraţiile coinculpaţilor C.C. şi R.A.
Aceştia au menţionat contribuţia inculpatului D.F. la garantarea solvabilităţii inculpatului C.C., prin folosirea unui C.E.C. despre care cunoştea că nu are acoperirea necesară în bancă. În acest sens, martorul R.A. a precizat că, în mai multe rânduri, a atras atenţia inculpatului asupra împrejurării că, fila C.E.C. nu are acoperire bancară, iar societatea emitentă, respectiv S.C. C.G.N. S.R.L. nu mai are activităţi financiare de aproape un an.
În aceste condiţii, inculpatul D.F. a ajutat pe inculpatul C.C. la menţinerea în eroare a părţii vătămate în derularea contractului de vânzare-cumpărare încheiat, încercând, alături de inculpatul C.C. să convingă pe reprezentanţii S.C. G.T.L.T.D. S.R.L. să nu sesizeze organele de poliţie.
Ori, acţionând în aceste condiţii de fapt, este evident că în drept inculpatul D.F. a comis o complicitate la infracţiunea de înşelăciune pentru care a fost corect condamnat de instanţe, neconstatându-se erori grave de fapt, care să conducă la achitarea acestuia.
Instanţele au făcut o corectă aplicare a legii şi în privinţa pedepselor stabilite celor doi inculpaţi şi a modalităţilor de executare a acestora.
Astfel, recurentului inculpat D.F. i s-a aplicat o pedeapsă cu executare în regim de detenţie având în vedere conduita procesuală nesinceră şi oscilantă pe parcursul procesului, dar şi împrejurarea că la data pronunţării se afla în executarea unei pedepse privative de libertate pentru comiterea altor infracţiuni de înşelăciune.
Având în vedere condamnările anterioare, în această fază procesuală nu se poate da curs solicitării recurentului inculpat de a fi contopite toate pedepsele aplicate, din lipsa condiţiilor şi datelor necesare, dar această operaţiune juridică se poate realiza ulterior, pe o cale separată, la cererea inculpatului D.F.
Şi în ce priveşte pedeapsa aplicată intimatului inculpat au fost respectate dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Conduita procesuală sinceră, lipsa antecedentelor penale, pregătirea şi formaţia profesională, după cum şi acoperirea în totalitate a prejudiciului creat prin fapta dedusă judecăţii, sunt împrejurări care au determinat instanţele să stabilească o pedeapsă fără executarea efectivă şi în acelaşi timp constituie motive pentru menţinerea acesteia şi respingerea ca nefondat a recursului declarat de parchet.
Pentru aceleaşi considerente sus expuse, se apreciază că instanţele au stabilit o pedeapsă cu respectarea legii şi în privinţa recurentului inculpat, aşa încât, critica formulată de parchet şi cu privire la pedeapsa aplicată acestuia se va respinge.
Pe cale de consecinţă, în conformitate cu art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se vor respinge, ca nefondate, recursurile declarate de parchet şi inculpat.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat D.F. va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi de inculpatul D.F. împotriva deciziei penale nr. 338 din 18 iunie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă pe recurentul inculpat să plătească statului 1.000.000 lei cheltuieli judiciare.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 306/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 3067/2003. Penal → |
|---|
