CSJ. Decizia nr. 3068/2003. Penal. Plângere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3068/2003
Dosar nr. 728/2003
Şedinţa publică din 26 iunie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 368 din 22 noiembrie 2002, Tribunalul Arad a respins plângerea formulată de petentul S.P., împotriva rezoluţiei de neînceperea urmăririi penale emisă în dosarul nr. 522/P/1991 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Petentul prin plângerea formulată a cerut desfiinţarea rezoluţiei Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie şi să se dispună începerea urmăririi penale în dosarul nr. 522/P/1991 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad împotriva învinuiţilor HG şi HG junior.
În motivarea cererii, petentul a arătat că nu au fost audiaţi martorii I.T. şi M.V., nu s-a stabilit existenţa faptei şi traseul victimei de la locul de muncă spre casă şi nu au fost elucidate alte împrejurări de natură a se dovedi că învinuiţii sunt autorii faptei de omor a cărui victimă în luna decembrie 1991, a fost tatăl petentului S.I. În acest scop a solicitat a se dispune audierea acestor martori precum şi a martorilor C.R.C., P.A., R.V., S.G., I.I., G.G., precum şi confruntarea sa cu martora T.I., ori, a învinuiţilor cu martorii P.I., R.V., P.A. şi M.I.
Prin plângerea înregistrată sub nr. 522/1991 petentul S.P. a solicitat începerea urmăririi penale şi trimiterea în judecată a făptuitorilor HG şi HG junior, consideraţi ca fiind autorii omorului tatălui său, S.I., în noaptea de 19 decembrie 1991, în timp ce acesta din urmă se afla în serviciul de pază la sediul Asociaţiei Intercooperatiste situată pe şoseaua Arad – Curtici km 4. Precizează că după comiterea faptei, autorii au abandonat corpul victimei găsit ulterior în apropierea fermei, într-un loc unde existau dejecţii lichide.
Din concluziile Raportului medico-legal nr. 7/B/1 din 14 ianuarie 2002 al Laboratorului judeţean de Medicină Legală Arad şi din conţinutul procesului-verbal de constatare încheiat de procuror la data de 13 ianuarie 1992, rezultă că victima a decedat la 19 decembrie 1991, iar moartea numitului a fost violentă şi s-a datorat asfixiei mecanice prin înecare.
În cauză au fost audiaţi învinuiţii HG şi HG junior, precum şi martorii P.A., I.C., R.C., T.I., M.I., S.G., D.I., S.M. şi L.H., iar prin rezoluţia din 18 martie 1998 şi 23 decembrie 1994 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad s-a dispus neînceperea urmăririi penale, întrucât moartea a fost accidentală şi în urma cercetării nu au rezultat aspecte care să determine concluzia că acesta a fost omorât.
Prin rezoluţia nr. 487/II/2 din 30 aprilie 1999 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, urmare plângerii petentului, a fost infirmată rezoluţia Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad şi s-a dispus reluarea cercetărilor conform aspectelor descrise în cuprinsul acestei rezoluţii, iar în urma reaudierii învinuiţilor, a martorului P.A., a audierii martorilor C.G., S.G., R.V., I.I., S.I., P.I., a efectuării raportului psihologic de constatare a comportamentului simulat privind pe învinuiţi, prin rezoluţia din 21 decembrie 2002 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad s-a dispus scoaterea acestora de sub urmărire penală. Din concluziile acestei rezoluţii a rezultat că în raport cu probele administrate, decesul victimei se datorează în exclusivitate culpei sale şi din conţinutul probelor nu reiese vinovăţia, sub acest aspect, al învinuiţilor.
Împotriva sentinţei nr. 368 din 28 noiembrie 2002 a declarat apel contestatorul condamnat. În motivare arată că sentinţa i-a fost comunicată cu reţinerea greşită a termenului de 5 zile pentru pronunţarea căii de atac şi că, în mod nejustificat instanţa a apreciat că parchetul ar fi administrat toate probele.
Prin Decizia penală nr. 22/ A din 29 ianuarie 2003, Curtea de Apel Timişoara a respins, ca nefondat, apelul petentului.
Împotriva acestei hotărâri s-a declarat recurs de petentul S.P., reiterând acelaşi motiv, desfiinţarea rezoluţiei Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie şi să se dispună începerea urmăririi penale împotriva vinovaţilor, fiind necesară administrarea tuturor probatoriilor.
Examinând hotărârile atacate în raport de cazul de recurs prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., în baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, Curtea constată recursul fondat, urmând a fi admis.
Din interpretarea dispoziţiilor care se referă la cazul de recurs invocat, privind comiterea de către instanţe a unei grave erori de fapt, rezultă că legiuitorul a avut în vedere, în primul rând, situaţia în care, contrar probelor neîndoielnic existente în cauză, instanţele au apreciat că motivele invocate de petent sunt nefondate.
Or, reţinându-se în urma comiterii unei grave erori de fapt, o situaţie contrară realităţii s-au incertă, instanţele au pronunţat o soluţie care, ori este infirmată, ori nu se regăseşte în mod deplin, convingător neechivoc în probe, rezultând din mijloacele de probă dipuse şi administrate în cauză.
În acest sens, potrivit art. 62 C. proc. pen., în desfăşurarea procesului penal trebuie asigurată aflarea adevărului cu privire la faptele şi împrejurările săvârşirii ei precum şi la persoana făptuitorului, obiectiv care se realizează prin activitatea organelor judiciare, care sunt obligate să lămurească cauza sub toate aspectele pe bază de probe.
Revenind la cauză, din analiza probelor administrate, rezultă că s-a reţinut o situaţie de fapt incertă echivocă, nelămurită sub unele aspecte, care, în final, a condus la constatarea soluţiei de nevinovăţie, prin aprecierea unor probe îndoielnice şi insuficiente, ori a unor situaţii colaterale (existenţa unui conflict anterior între victimă şi învinuiţi şi petent şi învinuiţi).
Totodată, trebuia să existe preocupare în lămurirea unor împrejurări şi situaţii de natură a dovedi în mod indubitabil vinovăţia în săvârşirea unei infracţiuni deosebit de gravă.
Ca atare, se impune, refacerea cât şi completarea urmăririi penale, cu reaudierea martorilor D.I., P.A., G.S., C.R.C. şi M.I., pe situaţia de fapt.
Pentru a trage o concluzie corectă cu privire la sinceritatea martorilor, trebuia să facă o analiză a declaraţiilor acestora în complexul probator, iar dacă, faţă de elementele din dosar, existau îndoieli cu privire la veridicitatea probelor administrate, să se dispună administrarea unor noi mijloace de probă, reaudierea tuturor martorilor şi confruntarea acestora între ei.
Aşa fiind, în scopul stabilirii situaţiei de fapt reale, precum şi a persoanei care se face vinovată de uciderea lui S.I., este imperios necesară refacerea actelor de urmărire penală şi administrarea tuturor probelor solicitate de petent.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul S.P. împotriva deciziei penale nr. 22 din 29 ianuarie 2003 a Curţii de Apel Timişoara.
Casează Decizia penală sus-menţionată şi sentinţa penală nr. 368 din 22 noiembrie 2002 a Tribunalului Arad şi trimite cauza la Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad pentru refacerea actelor de urmărire penală şi administrarea probelor solicitate de petent.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3067/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 3069/2003. Penal. Transfer persoana. Recurs → |
|---|
