CSJ. Decizia nr. 3072/2003. Penal. Contopire pedepse. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3072/2003
Dosar nr. 1775/2003
Şedinţa publică din 26 iunie 2003
Deliberând asupra recursului de faţă, constată:
Prin sentinţa penală nr. 307 din 8 noiembrie 2002, pronunţată de Tribunalul Vrancea s-a admis cererea de contopire formulată de condamnatul Şt.I.
S-a descontopit pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 2045 din 9 iulie 2001 a Judecătoriei Ploieşti în pedepsele componente de 2 ani închisoare, pentru art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.; 2 ani închisoare, pentru art. 289, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.; 3 ani închisoare, pentru art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi de 2 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 1081 din 15 aprilie 1999 a Judecătoriei sector 5 Bucureşti.
S-a constatat că infracţiunile pentru care Şt.I. a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 2045 din 19 iulie 2001 a Judecătoriei Ploieşti definitivă prin neapelare sunt concurente cu infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) şi (3), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., pentru care acelaşi inculpat a fost condamnat la 5 ani şi 6 luni închisoare prin sentinţa penală nr. 72 din 21 februarie 2001, pronunţată de Tribunalul Prahova definitivă la 22 noiembrie 2001.
În baza art. 36 alin. (2) C. pen., s-a dispus ca cel condamnat să execute pedeapsa de 5 ani şi 6 luni închisoare.
În baza art. 39 alin. (2) C. pen., această pedeapsă a fost contopită cu pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 1081 din 15 aprilie 1999 a Judecătoriei sector 5 Bucureşti, urmând să se execute pedeapsa de 5 ani şi 6 luni închisoare.
S-a menţinut revocarea graţierii a câte două pedepse de câte 6 luni, aplicate prin sentinţa penală nr. 1081/1999 a Judecătoriei sector 5 Bucureşti dispusă prin sentinţa penală nr. 2045/2001 a Judecătoriei Ploieşti şi s-a dispus ca pedeapsa rezultantă de 6 luni închisoare să fie executată alături de pedeapsa de 5 ani şi 6 luni închisoare, condamnatul urmând să execute în total 6 ani închisoare.
S-a menţinut starea de arest.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a dedus perioada executată de la 3 octombrie 2000, la zi.
S-au anulat mandatele nr. 90 din 30 decembrie 2001 şi 3325 din 8 august 2001 şi s-a dispus emiterea unui nou mandat.
S-a dispus ca onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu să se plătească din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 72 din 21 februarie 2001 definitivă la 22 noiembrie 2001, pronunţată de Tribunalul Prahova, Şt.I. a fost condamnat la 5 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, faptă comisă la 27 iulie 2000, menţinându-se liberarea condiţionată pentru restul de pedeapsă rămas neexecutat din pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 1460 din 27 octombrie 1999 a Judecătoriei sector 5 Bucureşti.
În executarea sentinţei a fost emis mandatul nr. 90 din 30 decembrie 2001.
Acelaşi inculpat a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 2045 din 19 iulie 2001 a Judecătoriei Ploieşti, pentru fapte comise la 7 iulie 2000, la 3 ani închisoare, pentru infracţiunea de înşelăciune; la 2 ani închisoare, pentru infracţiunea de fals intelectual şi la 2 ani închisoare, pentru infracţiunea de uz de fals.
Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a aplicat pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
Prin aceiaşi sentinţă conform art. 39 alin. (2) C. pen., s-a contopit pedeapsa aplicată cu cea de 2 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 1081 din 15 aprilie 1999 a Judecătoriei sector 5, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
S-a mai dispus conform art. 10 alin. (1) din Legea 137/1997 revocarea graţierii pentru cele două pedepse de câte 6 luni închisoare, aplicate prin sentinţa penală nr. 1081/1998, urmând ca pedeapsa rezultantă să se execute alăturat pedepsei aplicate, în final inculpatul având de executat 3 ani şi 6 luni închisoare.
S-a anulat mandatul 1358 emis de Judecătoria sector 5 şi s-a dispus emiterea unui alt mandat.
Sentinţa penală nr. 2045/2001 a Judecătoriei sector 5 a rămas definitivă prin neapelare în august 2001, în baza acesteia fiind emis mandatul 3325 din 8 august 2001.
Reţinând că faptele pentru care Şt.I. a fost condamnat prin sentinţele penale nr. 72/2001 şi nr. 2045/2001 sunt concurente, deoarece au fost comise mai înainte ca acesta să fi fost condamnat definitiv pentru vreuna din ele, instanţa a reţinut că cererea este întemeiată şi a dispus contopirea pedepselor, după ce a descontopit pedeapsa rezultantă aplicată prin sentinţa penală nr. 2045/2001.
Condamnatul a declarat apel susţinând că nejustificat i s-a aplicat un spor de pedeapsă şi greşit nu s-a dedus perioada executată de la 13 februarie 1996, la 9 aprilie 1997.
Prin Decizia penală nr. 54/ A din 31 ianuarie 2003, Curtea de Apel Galaţi a respins apelul ca nefondat, reţinând că în mod corect s-a adăugat la pedeapsa rezultantă pedeapsa pentru care s-a revocat graţierea şi că deducerea perioadei executate este, de asemenea, corectă.
Condamnatul a declarat recurs solicitând contopirea corectă a pedepselor aplicate.
Recursul nu este fondat.
Din examinarea actelor dosarului rezultă că s-a procedat la contopirea pedepselor astfel cum au fost aplicate prin hotărârile de condamnare intrate în puterea lucrului judecat.
Instanţa investită cu soluţionarea unei cereri de contopire, nu este competentă să îndrepte eventualele greşeli în stabilirea pedepselor pe care le contopeşte şi care au autoritate de lucru judecat.
Aşa fiind, instanţa nu putea să modifice în nici un fel dispoziţiile sentinţei penale nr. 2045/2001 a Judecătoriei sector 5 cu privire la contopirea conform art. 39 a pedepsei de 3 ani închisoare cu toată pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată pentru infracţiunea de înşelăciune şi nu numai cu restul rămas neexecutat şi nici cu privire la faptul că, deşi infracţiunile sancţionate cu pedepsele pentru care s-a revocat graţierea erau concurente cu infracţiunea pentru care s-a aplicat pedeapsa de 2 ani şi că nu s-au aplicat dispoziţiile art. 34 lit. b) C. pen., cu privire la stabilirea pedepsei în caz de concurs de infracţiuni.
De asemenea, din referatul biroului de executări penale rezultă că s-a dedus corect perioada executată de la 3 octombrie 2000.
Examinând cauza, Curtea constată că nu există nici un motiv de casare care să poată fi luat în considerare din oficiu, astfel încât, recursul va fi respins ca nefondat conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., condamnatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul Şt.I. împotriva deciziei penale nr. 54 din 31 ianuarie 2003 a Curţii de Apel Galaţi.
Obligă recurentul la 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 150.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3069/2003. Penal. Transfer persoana. Recurs | CSJ. Decizia nr. 3074/2003. Penal → |
|---|
