CSJ. Decizia nr. 3069/2003. Penal. Transfer persoana. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3069/2003
Dosar nr. 2340/2003
Şedinţa publică din 26 iunie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 34 din 12 mai 2003, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, s-a dispus restituirea cauzei privind cererea de transfer a condamnatului Ş.N. Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarea situaţie de fapt:
Prin adresa nr. I/D.1./13c/43000/2002, din data de 29 noiembrie 2002, Ministerul Justiţiei a transmis Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti cererea formulată de către Ministerul Justiţiei din Republica Ungară prin care s-a solicitat transferarea persoanei condamnate Ş.N. într-un penitenciar din România pentru a continua executarea pedepsei de 6 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 12.B.979/2001/6 a Judecătoriei oraşului Veszprem, definitivă prin sentinţa nr. 3.Bf.1233/2001/3 a Tribunalului judeţului Veszprem în calitate de Curte de Apel, pentru săvârşirea infracţiunilor de tâlhărie şi violarea libertăţii persoanelor.
S-a mai reţinut că, în speţă, nu sunt îndeplinite condiţiile art. 25 alin. (2) din Legea nr. 756/2001 neexistând consimţământul la transfer a statului de condamnare.
Situaţia de fapt expusă a fost stabilită pe baza adreselor Ministerului Justiţiei, copiilor sentinţelor penale de condamnare, procesul verbal privind consimţământul la transferare a condamnatului.
Împotriva acestei sentinţe Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a declarat recurs prin care a solicitat casarea hotărârii pronunţate şi, rejudecând pe fond, admiterea cererii de transferare a condamnatului.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art. 5 din Legea nr. 756/2001, o transferare nu poate avea loc decât în următoarele condiţii:
a) condamnatul trebuie să fie resortisant al statului de executare;
b) hotărârea trebuie să fie definitivă;
c) durata condamnării pe care persoana condamnată o mai are de executat trebuie să fie de cel puţin 6 luni la data primirii cererii de transferare sau să fie nedeterminată;
d) transferul este consimţit de persoana condamnată;
e) faptele care au determinat condamnarea trebuie să constituie infracţiuni în raport cu dreptul statului de executare sau să fi constituit astfel de infracţiuni, dacă ar fi fost comise pe teritoriul său;
f) statul de condamnare şi statul de executare trebuie să se pună de acord asupra acestei transferări, în caz contrar transferarea nu poate avea loc.
În cauză, primele 5 condiţii sunt îndeplinite, însă ultima cerinţă a textului mai sus arătat, cea menţionată în art. 5 lit. f) din lege, nu apare ca realizată.
Adresa Ministerului de Justiţie din Republica Ungară adresată Ministerului Justiţiei din România reprezintă solicitarea ca partea română să-şi manifeste intenţia de a-şi da consimţământul la transfer, nu şi o punere de acord asupra acestei transferări.
Pe de altă parte, aşa cum bine a reţinut şi instanţa de fond, nu sunt îndeplinite nici alte dispoziţii ale legii române (cele precizate în art. 18 din Legea nr. 756/2001).
În consecinţă, nefiind îndeplinite cerinţele legii mai sus arătate, hotărârea pronunţată este temeinică şi legală, motiv pentru care recursul va fi respins ca nefondat în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva sentinţei penale nr. 34 din 12 mai 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, privind pe condamnatul Ş.N.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3068/2003. Penal. Plângere. Recurs | CSJ. Decizia nr. 3072/2003. Penal. Contopire pedepse. Recurs → |
|---|
