CSJ. Decizia nr. 3273/2003. Penal. Art.20 rap.la art.174, 175 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3273/2003
Dosar nr.1903/2003
Şedinţa publică din 4 iulie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 61 din 21 ianuarie 2003, Tribunalul Bucureşti a schimbat încadrarea juridică a faptei săvârşită de inculpatul S.R. din tentativă la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen., în infracţiunea de lovire şi ameninţare, condamnându-l după cum urmează:
- în baza art. 180 alin. (2) C. pen., la pedeapsa de 2 ani închisoare (parte vătămată D.M.I.);
- în baza art. 193 C. pen., la pedeapsa de 2 ani închisoare (parte vătămată D.M.I.);
- în baza art. 180 alin. (2) C. pen., la pedeapsa de un an închisoare (parte vătămată C.A.) ş.
- în baza art. 193 C. pen., la pedeapsa de un an închisoare (parte vătămată C.A.).
În temeiul art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare făcându-se şi aplicarea art. 71 şi art. 64 din acelaşi cod.
A fost menţinută starea de arest a inculpatului şi s-a dedus perioada arestării preventive de la 18 iulie 2001, la zi.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea specială a unei săbii, corp delict.
Inculpatul a fost obligat la 7.322.287 lei despăgubiri civile, plus dobânda legală cu începere de la data rămânerii definitive a hotărârii, către partea civilă Spitalul Clinic de Urgenţă Bucureşti.
S-a reţinut că, inculpatul S.R., însoţit de mai multe persoane, printre care şi minorul S.M.G., au pătruns la data de 17 iulie 2001, în jurul orelor 20,00, în imobilul din B-dul Mihalache, aflat în construcţie, pentru a-şi recupera unele bunuri lăsate anterior în acel loc, fiind înarmat cu o sabie pe care a înfăşurat-o într-un ziar.
La etajul 5 al imobilului inculpatul a găsit pe părţile vătămate D.M.I., C.A. şi D.M., cărora le-a cerut să-i spună unde le sunt soţii, ameninţând atât verbal, cât şi cu sabia pe partea vătămată D.M.I. care a încercat să scape prin fugă, însă a fost lovită şi rănită la picior de sabia aflată asupra inculpatului, împrejurare în care, de frică a sărit de la etaj.
Pe celelalte două părţi vătămate, inculpatul le-a obligat să stea în genunchi, iar el a aruncat pe fereastră bunurile lor.
În urma acestor acţiuni partea vătămată C.A. a prezentat o excoriaţie de 5 cm subangulo-mandibular stânga, fără ca viaţa să-i fi fost pusă în primejdie.
Partea vătămată D.M.I. a fost internată în Spitalul Clinic de Urgenţă în perioada 17 iulie – 23 iulie 2001 cu diagnosticul: „agresiune, precipitare de la aproximativ 15 m, traumatism cranio-cerebral minor, traumatism toraco-abdominal fără leziuni viscerale post traumatice, plagă prin înjunghiere gambă dreaptă. Leziunile nu au pus în primejdie viaţa victimei.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, prin Decizia nr. 187/ A din 3 aprilie 2003, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi a casat sentinţa sub aspectul soluţionării laturii penale a cauzei.
Drept consecinţă, în temeiul art. 20, raportat la art. 174 şi art. 175 lit. i), cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., a condamnat pe inculpat la 7 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) din acelaşi cod.
Totodată, a mai condamnat pe inculpat la două pedepse de câte un an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 180 alin. (2), cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. şi art. 193, cu aplicarea art. 75 lit. c) din acelaşi cod.
S-a dispus, în temeiul art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani interzicerea unor drepturi.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei şi a fost respins ca nefondat apelul inculpatului.
S-a motivat, că, activitatea infracţională a inculpatului nu poate fi redusă la o infracţiune cu grad de pericol social redus şi minimalizată sub aspectul pedepsei aplicate la o infracţiune de lovire. Astfel, realizarea concretă, determinată de împrejurările şi mijloacele folosite, prin acţiuni materiale şi verbale, constând în apariţia inopinată a inculpatului, înarmat cu o sabie şi însoţit de mai multe persoane, ameninţând cu moartea pe părţile vătămate de faţă, cărora le-a produs şi leziuni cu arma albă ce se afla asupra sa, au realizat latura obiectivă a infracţiunii de omor în forma tentativei, deoarece urmarea acestor activităţi a fost aruncarea victimei D.M.I. de la etaj. Totodată, între aceste acţiuni şi urmarea produsă există un raport de cauzalitate specific infracţiunii de omor.
S-a conchis că, partea vătămată nu a avut o iniţiativă singulară, ruptă de contextul în care s-a produs şi care să justifice intenţia de a-şi suprima viaţa din motive numai de ea ştiute ci a acţionat astfel în urma faptelor inculpatului.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul, susţinând că intenţia sa nu a fost aceea de suprimare a vieţii victimei, astfel că soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică. În consecinţă, în temeiul motivului de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 17 şi art. 38515 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a solicitat casarea deciziei pronunţate în apel şi menţinerea hotărârii instanţei de fond.
Recursul declarat de inculpat nu este întemeiat.
În contextul desfăşurării activităţii infracţionale, se constată că, din punct de vedere subiectiv, inculpatul a acţionat cu intenţie indirectă, întrucât a prevăzut rezultatul faptei sale şi deşi nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui.
În acest sens, se are în vedere împrejurarea că inculpatul s-a înarmat cu o sabie pe care a şi folosit-o înjunghiind victima în gamba dreaptă, a mers la locul faptei însoţit de mai multe persoane şi împreună cu acestea a ameninţat permanent cu moartea pe părţile vătămate, folosind şi sabia pentru a deveni convingător asupra intenţiilor sale. Este evident că numai datorită acestor violenţe şi ameninţări victima D.M.I. a sărit de la etajul 5 al imobilului, încercând să scape de inculpat şi fără a realiza pericolul la care îşi expune propria viaţă.
Ca atare, instanţa de apel a făcut o corectă încadrare juridică a faptelor săvârşite de inculpat, recursul declarat de acesta fiind nefondat.
Cum alte motive de casare, susceptibile a fi examinate din oficiu nu s-au constatat, recursul inculpatului va fi respins ca nefondat, iar acesta va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat în care se va include şi onorariul avocatului din oficiu.
Din pedeapsa aplicată, se va deduce la zi timpul arestării preventive cu începere de la 18 iulie 2001.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.R. împotriva deciziei penale nr. 187/ A din 3 aprilie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Deduce din pedeapsă, timpul arestării preventive a inculpatului de la 18 iulie 2001, la 4 iulie 2003.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.00 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 iulie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3272/2003. Penal. Art.20 rap.la art.174, 175... | CSJ. Decizia nr. 3274/2003. Penal. Art.211 c.pen. Recurs → |
|---|
