CSJ. Decizia nr. 3271/2003. Penal. Art.174 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3271/2003
Dosar nr. 1861/2003
Şedinţa publică din 4 iulie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 22 din 23 ianuarie 2003, Tribunalul Cluj a dispus condamnarea inculpatului V.J.J., pentru săvârşirea infracţiunii de omor, prevăzută de art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), la o pedeapsă de 15 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen.
Inculpatul a fost obligat prin aceeaşi sentinţă penală la plata sumei de 100.000.000 lei daune materiale şi la 40.000.000 lei daune morale către partea civilă A.S.
În sfârşit, a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
S-a reţinut de această instanţă că victima şi inculpatul locuiau împreună în acelaşi apartament.
În 4 august 2002, pe fondul unui consum excesiv de băuturi alcoolice pe parcursul întregii zile, ajunşi în locuinţă în jurul orei 23,00, fiind la masă, s-a iscat o ceartă care a degenerat în altercaţie fizică, inculpatul lovind victima cu pumnii şi picioarele precum şi cu corpuri contondente, în zona capului, spatelui, toracelui, cât şi pe mâini şi picioare.
După aplicarea loviturilor, inculpatul s-a culcat.
În data de 5 august 2002, martorul P.M. s-a deplasat la locuinţa victimei, intenţionând să meargă împreună cu acesta la locul de muncă.
Cum uşa apartamentului era întredeschisă, şi văzând că nu răspunde nimeni, a intrat în apartament, l-a trezit pe inculpat care dormea în sufragerie, şi a văzut că victima era întinsă pe jos, corpul fiind orientat către geam cu faţa în jos şi capul către geam, iar fotoliul rupt.
Constatând că, corpul victimei este rigid, de îndată martorul a anunţat organele de poliţie.
S-a mai reţinut de instanţa de fond, din raportul medico-legal că moartea victimei a fost violentă, datorându-se şocului traumatic şi hemoragic acut, fractura de bază de craniu, fracturi costale, rupturi pulmonare, traumatism vertebro medular amielic, fractură corp vertebral C 5, echimoze, plăgi contuze ale trunchiului şi ale membrelor, leziuni ce s-au putut produce prin lovituri repetate cu corpuri dure, iar între leziunile produse şi deces există legătură de cauzalitate.
Împotriva acestei sentinţe penale a formulat apel inculpatul care a cerut schimbarea încadrării juridice a faptei de omor, în cea de lovituri cauzatoare de moarte invocând starea de provocare, precum şi împrejurarea că nu a urmărit să suprime viaţa victimei, iar în subsidiar să i se reducă pedeapsa fiind excesivă.
Prin Decizia penală nr. 69 din 3 aprilie 2003, Curtea de Apel Cluj a respins, ca nefondat apelul inculpatului.
Împotriva acestei decizii, inculpatul a declarat recurs, reiterând motivele invocate în apel, schimbarea încadrării juridice a faptei de omor în cea de lovituri cauzatoare de moarte, iar în subsidiar reducerea pedepsei aplicate.
Recursul este nefondat.
Curtea, analizând hotărârile în raport cu criticile formulate, precum şi din oficiu, urmează să constate că în raport cu probatoriul administrat, instanţele au făcut o corectă încadrare juridică a faptei şi o justă individualizare a pedepsei.
Aşa cum s-a arătat cu ocazia expunerii situaţiei de fapt, inculpatul a aplicat victimei multiple lovituri de mare intensitate, în mod repetat şi timp îndelungat atât cu pumnii şi picioarele, precum şi cu corpuri contondente în zone vitale ale corpului (19 lovituri în zona capului şi feţei, 35 de lovituri externe).
Ca atare, între leziunile arătate şi decesul victimei există o legătură directă, ceea ce evidenţiază că inculpatul chiar dacă nu a urmărit suprimarea vieţii victimei, a acceptat producerea acestei urmări, motive care nu justifică schimbarea încadrarea juridică a faptei.
Sub aspectul individualizării pedepsei, se constată că, faţă de pericolul social deosebit de grav prin urmarea producă, cât şi faţă de persoana inculpatului care este recidivist şi a adoptat o poziţie nesinceră, nu se justifică reducerea pedepsei.
Rezultă că, instanţele de judecată şi de apel au stabilit corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului, motiv pentru care recursul declarat de inculpat, va fi respins, ca nefondat, în temeiul prevederilor art. 38515 pct. 2 lit. b) C. proc. pen.
Se va computa perioada arestării preventive a inculpatului, iar în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul V.J.J. împotriva deciziei penale nr. 69 din 3 aprilie 2003 a Curţii de Apel Cluj.
Deduce din pedeapsă, timpul arestării preventive a inculpatului de la 5 august 2002, la 4 iulie 2003.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 iulie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3270/2003. Penal. Art.175 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 3272/2003. Penal. Art.20 rap.la art.174, 175... → |
|---|
