CSJ. Decizia nr. 3278/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3278/2003
Dosar nr. 582/2003
Şedinţa publică din 4 iulie 2003
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, se constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 811 din 12 septembrie 2002, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în baza art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) C. pen. şi alin. (21) C. pen., a fost condamnat inculpatul M.I. la o pedeapsă de 5 ani închisoare; s-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), a fost condamnat inculpatul V.I. la o pedeapsă de 7 ani închisoare; s-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Conform art. 65 C. pen., s-au interzis ambilor inculpaţi drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei principale.
În baza art. 61 C. pen., s-a contopit restul de pedeapsă rămas neexecutat de către inculpatul V.I., de 1051 zile, din pedeapsa de 5 ani şi 2 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 1003/1997 a Judecătoriei Oradea, cu pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre, el urmând a executa în final, pedeapsa de 7 ani închisoare.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpaţilor şi în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a computat prevenţia pentru ambii inculpaţi de la data de 2 august 2002, la data de 12 septembrie 2002.
Conform art. 116 C. pen., s-a interzis inculpaţilor accesul în Bucureşti, pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei principale.
S-a luat act că partea vătămată R.B. nu s-a constituit parte civilă.
În baza art. 191 C. proc. pen., fiecare inculpat a fost obligat la câte 2.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care câte 300.000 lei pentru fiecare, onorariul avocatului din oficiu s-a avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut în fapt că, la data de 1 august 2002, după ce au consumat băuturi alcoolice, inculpaţii M.I. şi V.I., mergând pe Calea Văcăreşti, în dreptul staţiei R.A.T.B. Costache Stamate au acostat-o pe partea vătămată R.B., pe care lovind-o cu pumnii şi picioarele au deposedat-o de un ceas. La strigătele victimei martorul C.D. împreună cu alţi cetăţeni i-au imobilizat pe inculpaţi care au restituit bunul sustras.
Partea vătămată a arătat în faţa instanţei că nu se constituie parte civilă în cauză, deoarece obiectul sustras i-a fost înapoiat.
Împotriva sentinţei penale nr. 811/2002 au declarat apel inculpaţii V.I. şi M.I., precum şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea apelului, parchetul a arătat că pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată inculpatului M.I. este nelegală, deoarece minimul prevăzut de lege pentru infracţiunea de tâlhărie, pedepsită de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) C. pen., este de 7 ani.
Parchetul a mai criticat sentinţa apelată, pentru că în mod greşits-a aplicat art. 61 C. pen., pentru inculpatul V.I., deoarece fapta a fost comisă la data de 12 august 2002, iar pedeapsa de 5 ani şi 2 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 1003/1997 de Judecătoria Oradea se consideră executată la data de 18 aprilie 2001.
S-a mai arătat că nu trebuia aplicat nici art. 116 C. pen., faţă de inculpatul V.I., deoarece acesta are domiciliul în Bucureşti.
Prin apelurile lor inculpaţii au solicitat reducerea pedepselor.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, prin Decizia penală nr. 862/ A din 20 decembrie 2002, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpatul V.I. împotriva sentinţei penale nr. 811 din 12 septembrie 2002 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală.
A desfiinţat în parte sentinţa şi rejudecând:
Majorează pedeapsa aplicată inculpatului M.I. de la 5 ani închisoare, la 7 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) C. pen.
Înlătură aplicarea art. 61 C. pen., pentru inculpatul V.I.
Înlătură aplicarea art. 116 C. pen., pentru inculpatul V.I.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul M.I. împotriva aceleiaşi sentinţe penale.
Deduce prevenţia pentru ambii inculpaţi de la data de 2 august 2002, la zi.
Nemulţumiţi şi de această hotărâre, în termenul legal, au declarat recurs, ambii inculpaţi, solicitând reducerea pedepselor aplicate, iar inculpatul M.I. a mai cerut şi înlăturarea prevederilor art. 116 C. pen.
Recursurile sunt nefondate.
Examinându-se hotărârea atacată în raport de criticile formulate de cei doi inculpaţi, precum şi din oficiu, se reţine că pedepsele de câte 7 ani închisoare aplicate fiecărui recurent inculpat, reprezintă limita minimă prevăzută de textul de încriminare a tâlhăriei comise.
În raport de împrejurările concrete în care, băuţi fiind, cei doi inculpaţi, în puterea nopţii şi în plină stradă, atacă pe partea vătămată, persoană în vârstă, şi-o deposedează de ceasul de la mână şi apoi încearcă să-şi asigure scăparea prin fugă, pedepsele aplicate, au fost judicios stabilite la limita minimă, prevăzută de lege pentru fapta comisă.
Se mai reţine că inculpatul V.I. este recidivist, iar inculpatul M.I., deşi nu are antecedente penale nu are domiciliul în municipiul Bucureşti.
Se fac aceste sublinieri pentru a se vedea că nu sunt temeiuri de acordare de circumstanţe atenuante, singura condiţie în care s-ar putea reduce pedepsele, sub limita minimă şi nici nu se justifică înlăturarea măsurii de siguranţă prevăzută de art. 116 C. pen., luată faţă de recurentul M.I., ce nu are domiciliul în Bucureşti, oraş faţă de care i s-a interzis accesul, pe o perioadă de 3 ani.
Pentru toate aceste considerente, recursurile declarate de inculpaţi, urmează a fi respinse, ca nefondate, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. şi menţinută hotărârea atacată ca legală şi temeinică sub toate aspectele.
Se vor aplica şi prevederile art. 381 şi art. 192 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii M.I. şi V.I. împotriva deciziei penale nr. 862/ A din 20 decembrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Deduce din pedepse, timpul reţinerii şi arestării preventive a inculpaţilor de la 2 august 2002, la 4 iulie 2003.
Obligă pe recurenţi la plata sumei de câte 1.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 iulie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3277/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 3279/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
