CSJ. Decizia nr. 3270/2003. Penal. Art.175 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3270/2003
Dosar nr. 1927/2003
Şedinţa publică 4 iulie din 2003
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 372 din 28 noiembrie 2002, Tribunalul Argeş, secţia penală, a condamnat pe inculpatul D.L.V., pentru infracţiunea prevăzută de art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la 18 ani închisoare în condiţiile art. 57 şi art. 71 C. pen. şi 6 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.
În baza dispoziţiile art. 61 C. pen., s-a revocat beneficiul liberării condiţionate pentru restul de pedeapsă de 155 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 825 din 10 aprilie 2001 a Judecătoriei Piteşti, definitivă prin Decizia penală nr. 760 din 6 decembrie 2001, pronunţată de Tribunalul Argeş şi s-a dispus contopirea acestui rest de pedeapsă cu pedeapsa aplicată prin prezenta sentinţă, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 18 ani închisoare, în condiţiile art. 57 şi art.71 C. pen. şi 6 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsă perioada executată în arest preventiv începând cu 8 august 2002, la zi.
În baza art. 149, art. 155 şi art. 159 C. proc. pen., s-a dispus prelungirea arestului preventiv pe o perioadă de 30 zile, începând cu 28 noiembrie 2002 şi până la 27 decembrie 2002.
În baza art. 14 şi art. 346 C. pen. şi art. 998 C. civ., a fost obligat inculpatul la 25.000.000 lei despăgubiri civile către partea civilă P.I.
A fost obligat inculpatul la 12.000.000 lei cheltuieli judiciare statului, din care 300.000 lei reprezintă onorariul de avocat din oficiu.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:
În cursul anului 1998, inculpatul D.L.V. a cunoscut-o pe R.A.M., iar la începutul anului 2000, inculpatul a fost arestat şi condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat.
În perioada detenţiei, inculpatul a corespondat cu victima, stabilind ca după ieşirea din penitenciar să se căsătorească.
În a doua parte a lunii iulie 2002, inculpatul a fost liberat condiţionat şi la circa 2-3 zile s-a deplasat la domiciliul victimei, în oraşul Costeşti, sat Zorile, unde aceasta locuia cu părinţii săi.
- 3 datorită unor neînţelegeri, victima evita să se întâlnească cu inculpatul şi în momentul când acesta îi făcea vizite, victima se ascundea.
În ziua de 7 august 2002, inculpatul a revenit în domiciliul victimei, aceasta nu era acasă, iar în jurul orelor 17,00, a depistat-o pe un câmp din apropiere şi a adus-o în domiciliul ei.
În jurul orelor 19,00, victima a motivat că vrea să meargă la un vecin, respectiv martorul D.I., să introducă un cablu în priză, întrucât nu avea curent electric. De fapt, victima voia să se ascundă de inculpat.
Ajunsă în domiciliul martorului, inculpatul a urmărit-o şi din locuinţa acestuia a luat un cuţit ce se afla pe o masă în curte, a ieşit în stradă după victimă şi i-a aplicat 9-10 lovituri cu cuţitul, după care a părăsit locul faptei. Inculpatul a fugit, a aruncat cuţitul într-un lan cu porumb şi în urma cercetărilor efectuate, corpul delict nu a mai fost găsit.
Din raportul de necropsie medico-legală nr. 158/B/2002 din 15 august 2002, întocmit de S.M.L. Argeş, a rezultat că moartea victimei R.A.M. a fost violentă şi s-a datorat unei hemoragii interne, care a survenit în urma unui traumatism abdominal forte cu leziuni de organe viscerale prin lovire cu un corp înţepător de o lungime de cel puţin 15 cm. şi o lăţime de 2 cm. S-a mai stabilit că între leziunile traumatice toraco-abdominale viscerale şi deces există legătură directă de cauzalitate şi că poziţia agresor-victimă a fost faţă în faţă.
În drept, fapta inculpatului a fost încadrată în dispoziţiile art. 175 lit. i) C. pen., respectiv omor calificat.
Individualizarea pedepsei s-a făcut în raport de criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), apreciindu-se că scopul educativ şi preventiv al pedepsei poate fi atins prin executarea în cuantumul fixat.
Împotriva sentinţei a declarat apel inculpatul D.L.V. şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeş.
Inculpatul a criticat sentinţa pentru netemeinicie sub aspectul individualizării pedepsei, în sensul că aceasta este prea aspră în raport de fapta comisă.
Parchetul a criticat sentinţa tot pentru netemeinicie, în sensul că aceasta este prea blândă în raport de gradul de pericol social concret al faptei săvârşite şi de antecedentele penale ale inculpatului.
Curtea de Apel Piteşti, secţia penală, prin Decizia penală nr. 86/ A din 1 aprilie 2003, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de parchet şi de inculpatul D.L.V. împotriva sentinţei penale nr. 372 din 28 noiembrie 2002 a Tribunalului Argeş, secţia penală.
S-a dedus detenţia în continuare şi s-a menţinut starea de arest şi s-a prelungit durata arestului preventiv până la 10 mai 2003.
Nemulţumiţi şi de această decizie, în termenul legal, atât parchetul, precum şi inculpatul, au declarat recurs, reluând motivele invocate în apelurile fiecăruia.
Recursurile sunt fondate doar în limita celor ce se vor analiza.
Verificându-se actele dosarului, în raport de criticile formulate, precum şi din oficiu, instanţa de recurs constată că, situaţia de fapt reţinută este concordantă cu probatoriul administrat şi încadrarea juridică este cea legală şi corespunzătoare activităţii infracţionale efectiv desfăşurată de făptuitor.
Pedeapsa aplicată de 18 ani închisoare, de asemeni se apreciază că a fost judicios stabilită, cu respectarea cerinţelor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), aşa încât, va contribui la asigurarea dublului scop al sancţiunii penale şi anume, de reinserţie socială, dar şi de prevenţie generală. Se mai constată că s-a avut în vedere şi starea sănătăţii inculpatului, dar şi gravitatea faptei comise.
Potrivit fişei antecedentelor penale, se mai reţine că tot în mod corect, s-a stabilit şi starea se recidivă a inculpatului, dar ambele instanţe au calculat eronat, restul rămas de executat, din pedeapsa de 4 ani, ce constituie primul termen al recidivei.
Tot eronat, primul termen al recidivei, a fost socotită o pedeapsă de 3 ani închisoare, în loc de 4 ani închisoare, deşi se face referire la una şi aceeaşi sentinţă penală şi anume nr. 825/2001 a Judecătoriei Piteşti.
În consecinţă, starea de recidivă este cea prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen. (cum de altfel s-a reţinut de ambele instanţe), dar primul termen al recidivei, îl constituie pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 825/2001 şi restul rămas de executat după, liberarea condiţionată, este de un an, 6 luni şi 4 zile de închisoare şi nu de 155 zile de închisoare, cum eronat, au contopit instanţele.
Pentru aceste considerente şi numai în limita acestora, recursurile urmează a fi admise, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. şi se va dispune potrivit celor analizate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti şi de inculpatul D.L.V. împotriva deciziei penale nr. 86/ A din 1 aprilie 2003 a Curţii de Apel Piteşti.
Casează Decizia penală sus-menţionată şi sentinţa penală nr. 372 din 28 noiembrie 2002 a Tribunalului Argeş, numai cu privire la cuantumul restului de pedeapsă rămas neexecutat din pedeapsa anterioară de 4 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 825 din 10 aprilie 2001 a Judecătoriei Piteşti, care este de un an 6 luni şi 4 zile.
Conform art. 61 C. pen., contopeşte acest rest cu pedeapsa de 18 ani închisoare, în final, inculpatul având de executat pedeapsa cea mai grea, de 18 ani închisoare.
Deduce din pedeapsă, timpul arestării preventive a inculpatului de la 8 august 2002, la 4 iulie 2003.
Onorariul pentru apărarea din oficiu în sumă de 300.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 iulie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3267/2003. Penal. Art.20 rap.la art.211 c.pen.... | CSJ. Decizia nr. 3271/2003. Penal. Art.174 c.pen. Recurs → |
|---|
