CSJ. Decizia nr. 3288/2003. Penal. Art.178 alin.2 c.pen. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3288/2003
Dosar nr.1911/2003
Şedinţa publică din 4 iulie 2003
Asupra recursului în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar constată următoarele:
Judecătoria Buftea prin sentinţa penală nr. 509 din 22 martie 2001 a dispus condamnarea inculpaţilor P.R. şi R.I., pentru infracţiunile prevăzute de art. 34 din Legea 90/1996 şi pentru infracţiunea prevăzută de art. 178 alin. (2) C. pen. şi cu aplicarea art. 33 lit. b) C. pen., pentru fiecare.
Prin aceeaşi sentinţă inculpata P.V.C., a fost achitată în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., pentru cele două infracţiuni sus-menţionate şi pentru care a fost trimisă în judecată prin acelaşi rechizitoriu prin care au fost trimişi în judecată şi cei doi inculpaţi sus-menţionaţi.
Totodată a obligat pe cei doi inculpaţi condamnaţi, în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. C.E. S.R.L., să plătească 65.000.000 lei despăgubiri materiale şi la un milion lei cheltuieli de judecată părţii civile D.A.
S-a reţinut că inculpata, având calitatea de secretară, a întocmit şi gestionat benevol dosare de personal, responsabilitatea încheierii contractelor revenind persoanei care a semnat contractul de angajare şi care era obligată să verifice existenţa tuturor documentelor necesare, inclusiv a adeverinţei medicale a victimei.
Tribunalul Bucureşti prin Decizia penală nr. 502/ A din 20 martie 2002, a admis apelul declarat de procuror, a casat în parte sentinţa atacată şi, în baza art. 34 din Legea nr. 90/1996 şi art. 178 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpata P.V.C. la pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare, cu suspendarea condiţionată a executării pe durata unui termen de încercare de 4 ani.
Totodată, inculpata a fost obligată în solidar cu ceilalţi inculpaţi şi partea responsabilă civilmente să plătească 5.000.000 lei daune morale părţilor civile D.S. şi D.A.
În sfârşit, a respins apelurile declarate de inculpaţii R.I., P.R. şi de partea responsabilă civilmente.
S-a reţinut că, din probele administrate în cauză, rezultă indubitabil culpa inculpatei care a întocmit, în calitate de director resurse umane (conform organigramei posturilor), retribuită pentru această activitate, un dosar de angajare fără aviz medical pe care l-a înaintat directorului general şi nu l-a informat despre această deficienţă, cu atât mai mult cu cât acesta este cetăţean israelian, necunoscător al limbii române.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia penală nr. 1242 din 1 iulie 2002, a respins recursurile declarate de inculpaţi şi partea responsabilă civilmente.
Împotriva ultimelor două decizii, procurorul general, în baza art. 409 şi art. 410 alin. (1) partea I pct. 171 teza 1 C. proc. pen., a declarat recurs în anulare socotindu-le contrare legii în ceea ce priveşte soluţionarea laturii civile a cauzei.
Recursul în anulare este fondat şi în baza art. 4141 C. proc. pen., urmează a fi admis pentru considerentele ce urmează şi numai cu privire la latura civilă a cauzei.
Instanţa de apel prin Decizia sus-menţionată, constatând şi vinovăţia inculpatei P.V.C. pentru cele două infracţiuni, pentru care a fost trimisă în judecată, alături de ceilalţi doi inculpaţi condamnaţi încă de prima instanţă, trebuia obligată, în solidar cu aceştia şi cu partea responsabilă civilmente şi la plata despăgubirilor materiale, acordate părţilor civile D.A. şi D.S., în sumă de 65.000.000 lei, şi nu numai la plata daunelor morale, după cum a procedat instanţa de apel.
Cum, în soluţionarea laturii civile din cauza de faţă, au fost ignorate prevederile art. 998 şi art. 1003 C. civ., inculpata P.V.C. urmează a fi obligată, alături de ceilalţi doi inculpaţi condamnaţi şi partea responsabilă civilmente şi la plata despăgubirilor materiale produse părţilor civile D.S. şi D.A., în sumă de 65.000.000 lei atâta timp cât, din punct de vedere penal, s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat că şi această inculpată prin faptele sale, a cauzat o daună victimelor, alături de coinculpaţi, împrejurare ce atrage, refacerea întregului prejudiciu în solidar, de toţi cei ce l-au produs.
Această omisiune a instanţei de apel, se mai constată că, în recursurile exercitate numai de inculpaţi şi partea responsabilă civilmente, nu putea fi îndreptată, pentru că s-ar fi încălcat principiul „neagravării situaţiei în propria cale de atac”, prevăzută de art. 3858 C. proc. pen.
Aşa fiind, prin admiterea recursului în anulare de faţă, aceste nelegalităţi vor fi îndreptate în sensul celor analizate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva sentinţei penale nr. 502/ A din 20 martie 2002 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală şi deciziei penale nr. 1242 din 1 iulie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, privind pe inculpata P.V.C.
Casează hotărârile sus-menţionate numai cu privire la omisiunea obligării inculpatei P.V.C. şi la plata despăgubirilor materiale.
Obligă inculpata P.V.C. în solidar cu inculpaţii R.I. şi P.R. şi cu partea responsabilă civilmente SC C.E. SRL Bucureşti la plata sumei de 65 milioane lei despăgubiri pentru daune materiale către părţile civile D.S. şi D.A.
Menţine celelalte dispoziţii.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 iulie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3286/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 3289/2003. Penal. Revizuire. Recurs → |
|---|
