CSJ. Decizia nr. 328/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 328/2003
Dosar nr. 4163/2002
Şedinţa publică din 23 ianuarie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 587 din 21 iunie 2002, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a condamnat pe inculpata B.E. la 9 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. e) C. pen.
S-a reţinut că, la data de 24 martie 2002, inculpata B.E. a urmărit-o pe partea vătămată L.O. de la Complexul Comercial Mall până la locuinţa acesteia, cu intenţia de a o deposeda de geantă, întrucât avea certitudinea că în această geantă va găsi bani.
În scara blocului de locuinţe, profitând de o clipă de neatenţie a părţii vătămate, inculpata a împins-o cu intenţia de a o dezechilibra şi a-i sustrage geanta.
Cum partea vătămată a căzut peste geantă, făcând imposibilă sustragerea acesteia, inculpata i-a smuls din ureche cerceii şi a încercat să plece.
Partea vătămată a apucat-o pe inculpată de bluză, pentru ca aceasta să nu poată părăsi locul faptei şi, în acelaşi timp, a strigat după ajutor.
Pentru a scăpa, inculpata a lovit-o pe partea vătămată cu pumnii în faţă, cu piciorul în piept şi a tras-o de păr, nereuşind însă să fugă, ca urmare a imobilizării de mai mulţi locatari ai blocului, alertaţi de strigătele părţii vătămate.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia nr. 525 din 4 septembrie 2002, a admis apelul declarat de inculpată împotriva hotărârii primei instanţe, a desfiinţat în parte sentinţa atacată şi a redus pedeapsa aplicată inculpatei de la 9 ani la 7 ani închisoare.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut că pedeapsa de 9 ani închisoare este excesivă, chiar în condiţiile existenţei unui pericol social deosebit al faptei săvârşite.
S-a reţinut că rolul educativ poate fi realizat şi aplicând o pedeapsă mai redusă, având în vedere lipsa antecedentelor penale şi vârsta inculpatei, iar aplicarea unei pedepse prea severe poate pune în pericol atingerea scopului acesteia, acela de a preveni săvârşirea de noi infracţiuni.
Împotriva acestei din urmă hotărâri inculpata a declarat recurs, invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859pct. 14 C. proc. pen.
Cu referire la Decizia pronunţată în apel inculpata a arătat că este criticabilă sub aspectul nereţinerii circumstanţelor atenuante judiciare şi coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de norma incriminatoare.
Recursul declarat este nefondat.
Este adevărat că potrivit art. 76 C. pen., pedeapsa principală se reduce sub minimul prevăzut de lege în cazul în care există circumstanţele atenuante care sunt enumerate exemplificativ în art. 74 C. pen., împrejurări care pot fi reţinute ca circumstanţe atenuante judiciare.
Împrejurările invocate de inculpată au fost avute în vedere de instanţa de control judiciar pentru reducerea pedepsei spre minimul prevăzut de norma incriminatoare, în raport cu pericolul social concret al faptei săvârşite şi nu justifică recunoaşterea acestora ca circumstanţe atenuante judiciare în favoarea acesteia.
Examinând cauza în raport şi de dispoziţiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., se constată că nu sunt alte motive de casare, susceptibile a fi luate în considerare din oficiu, de instanţă.
Pentru considerentele ce preced, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge recursul declarat de inculpata B.E., ca nefondat.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatei, timpul reţinerii şi arestării preventive, iar potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpata va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat, potrivit dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata B.E. împotriva deciziei penale nr. 525 din 4 septembrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatei timpul reţinerii şi arestării preventive de la 24 martie 2002, la 23 ianuarie 2003.
Obligă recurenta inculpată să plătească statului suma de 800.000 lei cheltuieli judiciare.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 ianuarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3279/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 3282/2003. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs → |
|---|
