CSJ. Decizia nr. 3323/2003. Penal. Recurs la încheiere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3323/2003
Dosar nr. 2914/2003
Şedinţa publică din 7 iulie 2003
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea nr. 5/I/A din 1 iulie 2003, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, în dosarul nr. 1109/2003, a fost prelungită măsura arestării preventive luată faţă de inculpaţii: T.I., V.N.V., C.C. şi B.C.I. prin ordonanţele din 11 septembrie 2000, pe baza cărora s-au emis mandatele de arestare preventivă nr. 12 din 11 septembrie 2000; nr. 17 din 11 septembrie 2000; nr. 14 din 11 septembrie 2000 şi nr. 13 din 11 septembrie 2000, de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, pe o perioadă de 30 de zile, respectiv, de la 1 iulie 2003, la 30 iulie 2003, inclusiv.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarea situaţie de fapt:
Prin ordonanţele din 11 septembrie 2000, s-a dispus arestarea preventivă a inculpaţilor T.I., V.N.V., C.C. şi B.C.I., pentru săvârşirea infracţiunilor, prevăzute de art. 174 şi art. 175 lit. a) şi f) şi art. 323 alin. (2) C. pen., pentru inculpatul T.I.; art. 26, raportat la art. 174 şi art. 175 lit. a) şi f) şi art. 323 alin. (2) C. pen., pentru inculpatul V.N.V.; art. 25, raportat la art. 174 şi art. 175 lit. a) şi f) şi art. 323 alin. (2) C. pen., pentru inculpatul C.C.; art. 323 alin. (2) şi art. 174 şi art. 175 lit. a) şi f), pentru inculpatul B.C.I.
Ulterior, măsura arestării preventive a fost prelungită conform art. 155 şi următoarele, art. 23 din Constituţia României şi art. 5 paragraful 1 lit. c), din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, de către instanţa de fond.
S-a mai reţinut că sunt întrunite condiţiile art. 148 lit. h) C. proc. pen., şi anume, inculpaţii sunt acuzaţi de săvârşirea unor infracţiuni grave, pentru care legea prevede pedepse între 15-25 ani închisoare şi există probe certe că lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Împotriva acestei hotărâri, inculpaţii au declarat recurs, prin care au solicitat judecarea în stare de libertate, întrucât sunt arestaţi de peste 2 ani, invocând dispoziţiile art. 160 lit. c) şi art. 350 alin. (3) C. proc. pen.
Recursurile nu sunt fondate.
Aşa cum rezultă din actele aflate la dosar, inculpaţii au fost condamnaţi prin sentinţa penală nr. 446 din 5 noiembrie 2002 a Tribunalului Satu Mare, după cum urmează: T.I. la pedeapsa rezultantă de 23 ani închisoare, V.N.V. la pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare, C.C. la pedeapsa rezultantă de 12 ani închisoare şi B.C.I. la pedeapsa rezultantă de 21 ani închisoare, reţinându-se că la data de 7 septembrie 2000, în urma unor acţiuni premeditate şi conjugate pe plan obiectiv şi subiectiv l-au ucis pe S.V., lider sindical.
Se mai reţine că prelungirea măsurii arestării se justifică şi este necesară întrucât în cauză, o instanţă de judecată legal investită a verificat legalitatea şi temeinicia detenţiei şi a constatat prin hotărârea pronunţată că există motive certe de a bănui că inculpaţii au comis infracţiunile reţinute în sarcina lor, iar temeiul care a stat la baza luării măsurii subzistă.
În prezent, inculpaţii sunt deţinuţi legal pe baza condamnării nedefinitive pronunţată de instanţa competentă, măsura ce s-a dispus fiind în concordanţă cu dispoziţiile art. 5 paragraful 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, în sensul că există continuitate în menţinerea arestării preventive.
Apărarea formulată de inculpaţi în sensul că dispoziţiile legale în vigoare privind în mod expres că prelungirea măsurii arestării preventive nu se poate lua pe o durată mai mare de 2 ani, a fost analizată de instanţa de fond şi corect a fost înlăturată, întrucât textul la care se face referire (art. 159 alin. (1) şi (3) C. pen.) reglementează procedura prelungirii arestării preventive în cursul urmăririi penale.
În speţă, măsura prelungirii arestării luată prin încheierea din 1 iulie 2003, priveşte o măsură dispusă în altă fază procesuală, cea a cercetării judecătoreşti, fiind aplicabile dispoziţiile art. 160 lit. d) C. proc. pen.
Potrivit textului citat, dacă inculpatul a fost condamnat în cauză la pedeapsa închisorii, dispunându-se prelungirea arestării prin hotărâre, instanţa investită pentru judecarea apelului sau la termenul fixat, conform art. 38512 alin. (1) C. proc. pen., pentru judecarea recursului, verifică, din oficiu legalitatea arestării şi dispune, prin încheiere motivată, prelungirea sau revocarea acestei măsuri. Curtea de Apel Oradea s-a conformat acestor dispoziţii legale şi justificat a prelungit măsura arestării preventive pe o perioadă de 30 zile, motiv pentru care recursul declarat va fi respins ca nefondat, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Conform art. 192 alin. (2) din acelaşi cod, recurenţii vor fi obligaţi la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate e inculpaţii V.N.V., T.I., B.C.I. şi C.C., împotriva încheierii nr. 5 din 1 iulie 2003, pronunţată de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. 1109/2003.
Obligă inculpaţii la câte 650,000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariile cuvenite apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de câte 150.000 lei, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 iulie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3322/2003. Penal. Recurs la încheiere. Recurs | CSJ. Decizia nr. 3324/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
