CSJ. Decizia nr. 3321/2003. Penal. Art.323 alin.1, 257 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3321/2003
Dosar nr. 2097/2003
Şedinţa publică din 7 iulie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea Militară de Apel din 24 iulie 2002 a fost trimis în judecată, printre alţi 42 inculpaţi, inculpatul P.P., pentru săvârşirea infracţiunilor, prevăzute de art. 323 alin. (1) C. pen.; art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 72 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 30/1978, cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), referitor la art. 178 din Legea nr. 141/1997; art. 26, raportat la art. 290 C. pen.; art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP); art. 291 C. pen. şi art. 257, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
S-a reţinut în sarcina inculpatului că în perioada 1996 – 1997 a făcut parte dintr-un grup infracţional organizat împreună cu alţi inculpaţi, dintre care unii funcţionau ca lucrători vamali la Biroul vamal Sibiu şi alţii, ofiţeri de poliţie din cadrul Inspectoratului de Poliţie Alba. Acest grup a reuşit ca prin folosirea frauduloasă a unor adeverinţe de aprobare a repatrierii unor persoane, să indigenizeze mai multe zeci de autoturisme folosite, importate în special din Germania, în regim de scutire de taxe vamale.
În realizarea operaţiunilor de indigenizare a autovehiculelor inculpatul P.P., împreună cu coinculpaţii R.C. şi P.D., au întocmit acte false de achiziţie, utilizate apoi la Biroul vamal Sibiu şi I.P.J. Alba, pentru înmatricularea frauduloasă a autoturismelor, promiţând proprietarilor acestora că vor reuşi operaţiunea de înmatriculare prin plata unor sume mai mici decât cele legale, datorită relaţiilor pe care le au la vamă şi poliţie.
În urma declinării competenţei de către Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti prin sentinţa penală nr. 211/2002, a fost investită cu soluţionarea cauzei Curtea de Apel Alba Iulia. Această instanţă a constatat că în faza de urmărire penală nu s-a respectat dreptul la apărare a unor inculpaţi precum şi nulitatea unor procese-verbale de prezentare a materialului de urmărire penală a dispus prin sentinţa penală nr. 5 din 22 aprilie 2003, conform art. 333 C. pen., restituirea cauzei la procuror şi anume, Serviciului P.N.A. de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia.
Totodată, instanţa a respins cererea formulată de inculpatul P.P. de revocare a măsurii arestării preventive şi a menţinut starea de arest a inculpatului.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs inculpatul P.P. susţinând, în esenţă, că în mod greşit i s-a menţinut starea de arest şi solicitând punerea sa în libertate avându-se în vedere dispoziţiile art. 160c C. proc. pen., modificat prin Legea nr. 281 din 1 iulie 2003.
Recursul nu este fondat.
Măsura arestării preventive a inculpatului este menită să asigure buna înfăptuire a justiţiei, să înlăture starea de pericol rezultată din lăsarea în libertate a unei persoane, care a comis infracţiuni grave şi, de asemenea, să întărească în mediul social convingerea că autoritatea statului acţionează cu fermitate, împotriva actelor antisociale. Toate aceste raţiuni ale arestării preventive se regăsesc în dispoziţiile art. 143, art. 146 şi art. 147 C. proc. pen. şi în celelalte prevederi legale, care reglementează condiţiile şi procedura arestării preventive.
Luând în considerare aceste dispoziţii ale legii, Curtea Supremă de Justiţie constată că dispoziţiile art. 160c C. proc. pen., invocate de inculpat în susţinerea recursului său, nu împiedică prelungirea arestării în cursul judecăţii şi nici nu legitimează admiterea cererii sale de punere în libertate, deoarece textul invocat nu infirmă raţiunile care au stat la baza reglementării măsurii arestării preventive. Din expresia „elemente noi care fac necesară prelungirea privării de libertate” nu se poate înţelege că este necesar să se dovedească săvârşirea de către inculpat a unei alte fapte antisociale, în intervalul de la data la care a fost luată măsura sau că au apărut alte împrejurări decât cele existente, care să agraveze starea de pericol ce ar rezulta din lăsarea inculpatului în libertate. Element nou în sensul legii este însăşi menţinerea stării de pericol şi a celorlalte condiţii, care au motivat luarea măsurii arestării.
În cauză se constată că, aşa cum s-a arătat mai sus, inculpatul este acuzat de săvârşirea unor infracţiuni grave, cu elemente de organizare deosebită, cu amploare şi cu urmări grave şi că, împrejurările care au motivat arestarea inculpatului se menţin, privarea acestuia de libertate fiind în continuare necesară, pentru buna desfăşurare a procesului penal şi pentru eliminarea pericolului pe care lăsarea în libertate a inculpatului, acuzat de comiterea infracţiunilor menţionate, o implică.
În consecinţă, recursul inculpatului urmează să fie respins, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.P., împotriva sentinţei penale nr. 5 din 22 aprilie 2003 a Curţii de Apel Alba Iulia.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 iulie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3320/2003. Penal. Art.211, 197 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 3322/2003. Penal. Recurs la încheiere. Recurs → |
|---|
