CSJ. Decizia nr. 3327/2003. Penal. Recurs la încheiere. Recurs

ROMÂNIA

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3327/2003

Dosar nr. 2951/2003

Şedinţa publică din 9 iulie 2003

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea nr. 15/i/2003 din 4 iulie 2003 a Curţii de Apel Oradea, în baza art. 3001 C. proc. pen., s-a prelungit măsura arestării preventive luată faţă de inculpatul P.I., prin ordonanţa de arestare din 15 aprilie 2003 emisă de P.N.A., pe o durată de 10 zile şi anume, de la 13 iulie, până la 22 iulie 2003 inclusiv.

Instanţa a reţinut că inculpatul a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv (prin Rechizitoriul din 30 iunie 2003, întocmit de P.N.A.) pentru infracţiunea de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen., raportat la art. 1 lit. a), b) şi c) şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), măsura arestării fiind luată prin ordonanţa şi mandatul din 15 aprilie 2003, pe o durată de 30 zile, în baza art. 148 lit. d) şi h) C. proc. pen., măsură prelungită de instanţă până la 12 iunie 2003 şi apoi până la 12 iulie 2003.

Cum inculpatul a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, instanţa a verificat din oficiu conform art. 3001 C. proc. pen., regularitatea luării măsurii şi constatând că temeiul prevăzut de art. 148 lit. h) C. proc. pen., se menţine, a prelungit arestarea până la prima zi de înfăţişare, 22 iulie 2003.

Împotriva încheierii menţionate, inculpatul a declarat recurs susţinând, atât personal cât şi prin apărătorul său, că este nelegală întrucât, fiind o prelungire a arestării în cursul judecăţii, erau aplicabile prevederile art. 160c C. proc. pen., potrivit cărora instanţa putea dispune prelungirea privării de libertate, numai în cazul în care ar fi apărut „elemente noi”; Ori de vreme ce urmărirea penală a fost finalizată şi a fost trimis în judecată, nu mai poate zădărnici aflarea adevărului şi nici nu mai prezintă vreun pericol pentru ordinea publică, în raport şi de starea de sănătate.

S-a mai susţinut că nici nu s-a dovedit pericolul pentru ordinea publică astfel că şi prelungirile anterioare sunt date cu încălcarea dispoziţiilor procedurale.

Recursul declarat de inculpat nu este fondat.

Din examinarea încheierii recurate şi a lucrărilor dosarului rezultă că instanţa de fond, a aplicat corespunzător noile prevederi legale, referitoare la verificarea regularităţii arestării inculpatului la primirea dosarului, înainte de prima zi de înfăţişare, conform art. 3001 C. proc. pen. şi constatând că se menţin temeiurile, prevăzute de art. 148 lit. h) din acelaşi cod, a prelungit arestarea până la prima zi de înfăţişare.

Susţinerea că s-au încălcat prevederile art. 160c C. proc. pen., în sensul că neinvocându-se la instanţă elemente noi faţă de cele existente în faza de urmărire penală, nu se mai putea prelungi arestarea preventivă, nu este întemeiată.

Sub acest aspect, temeiurile de arestare, în speţă art. 148 lit. h) C. proc. pen., trebuiesc corelate şi cu alte prevederi legale, care reglementează desfăşurarea procesului penal, şi anume, cele care vizează scopul acestuia şi al măsurilor preventive.

În acest sens, potrivit art. 1 C. pen., legea penală apără împotriva infracţiunilor, printre alte valori supreme şi întreaga ordine de drept, iar potrivit art. 136 C. proc. pen., măsurile preventive asigură buna desfăşurare a procesului penal, ori pentru a se împiedica sustragerea învinuitului sau inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată ori de la executarea pedepsei.

De asemenea, potrivit art. 155 C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 281/2003, arestarea inculpatului dispusă de instanţă, poate fi prelungită în cursul urmăririi penale în caz de necesitate şi numai dacă au intervenit elemente noi, care să justifice privarea de libertate sau dacă cele ce au determinat arestarea iniţială impun în continuare privarea de libertate, iar potrivit art. IX din aceeaşi lege, mandatul de arestare preventivă emis de procurori până la intrarea în vigoare a prezentei legi îşi produce în continuare efectele şi după această dată.

Prin urmare, prevederile art. 160c C. proc. pen., pentru faza de judecată, trebuiesc interpretate şi aplicate, în corelaţie cu prevederile legale sus-arătate şi care au semnificaţia că dacă temeiurile din cursul urmăririi penale se menţin şi în faza judecăţii, ele îşi produc efectele deopotrivă.

Nici nu s-ar putea legal susţine că scopul măsurilor preventive ar fi altul în faza judecăţii faţă de cel din cursul urmăririi penale, de vreme ce textul art. 136 C. proc. pen., nu face vreo distincţie.

Pe de altă parte, inculpatul prezintă acelaşi pericol pentru ordinea publică şi în faza judecăţii, dacă se are în vedere că este acuzat, în calitate de şef al Serviciului Poliţiei Rutiere din Inspectoratul de poliţie al judeţului Satu Mare, în perioada 27 august 2002, 7 martie 2003, a pretins şi primit suma de 20.250 Euro, 3500 dolari şi 10 milioane lei, pentru ca 64 candidaţi la examenele de obţinere a permisului de conducere organizate de serviciul ce-l conducea să fie declaraţi admişi, cunoscând că aceştia au utilizat cheile cu răspunsurile la chestionarele repartizate, pe care tot el le-a transmis acestora prin intermediul inculpatului G.G., directorul şcolii de conducere auto.

Prin urmare, pericolul pentru ordinea publică apare cu atât mai evident, dacă ar fi lăsat în libertate, dat fiind complexitatea şi gravitatea normelor de drept încălcate.

În consecinţă, urmează a se respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.I., împotriva încheierii nr. 15 din 4 iulie 2003 a Curţii de Apel Oradea, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, în dosarul nr. 2317/2003.

Obligă recurentul la 500.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 iulie 2003.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre CSJ. Decizia nr. 3327/2003. Penal. Recurs la încheiere. Recurs