CSJ. Decizia nr. 3325/2003. Penal. Art.20 rap.la art.174, 175 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3325/2003
Dosar nr.4959/2002
Şedinţa publică din 9 iulie 2003
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 140 din 24 iunie 2002, Tribunalul Bihor, în baza art. 20, raportat la art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) şi art. 74 şi art. 76 C. pen., a condamnat pe inculpatul E.F., la o pedeapsă de 3 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 14 C. proc. pen. şi art. 998 C. civ., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 6.360.760 lei, cu titlu de despăgubiri civile în favoarea părţii vătămate M.V. şi 10.000.000 lei cu titlu de daune morale în favoarea aceleiaşi părţi vătămate.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea în favoarea statului a corpului delict, respectiv cuţitul.
În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 3.000.000 lei, cheltuieli judiciare în favoarea statului.
În baza art. 193 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 5.000.000 lei, cheltuieli judiciare în favoarea lui M.V.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că inculpatul E.F. locuieşte în aceeaşi scară cu partea vătămată M.V. de mai mulţi ani, ei având şi un proces în anul 1993, când inculpatul figura ca parte vătămată.
Între cei doi au apărut anumite conflicte, mai ales că la parterul blocului este un magazin A.B.C., unde lucrează şi fiica părţii vătămate, iar inculpatul îi reproşa părţii vătămate M.V. că favorizează unitatea în cauză, în calitatea sa de preşedinte a asociaţiei de proprietari. Inculpatul reproşa şi personalului din unitate că deranjează liniştea proprietarilor, că se aprovizionează cu marfă şi îi certa şi pe şoferii care aduceau sau duceau marfă şi care susţinea el, lăsau muzica prea tare.
Unii proprietari se plângeau la asociaţie împotriva lui E.F. care obişnuia să bată în calorifer seara târziu, deranjându-i, şi astfel în data de 29 iunie 2001, partea vătămată auzind bătăi în calorifer în jurul orei 23,00 şi ţinând seama că asemenea bătăi se mai auziseră şi în serile anterioare, a mers la inculpat să-l atenţioneze să nu mai bată în calorifer, întrucât este târziu şi deranjează pe vecini şi în primul rând pe el însuşi, întrucât locuieşte la apartamentul situat deasupra apartamentului inculpatului.
Astfel, s-au iscat unele discuţii contradictorii iar inculpatul a luat un cuţit din bucătărie şi l-a înţepat pe M.V. în abdomen, provocându-i o plagă penetrantă, iar acesta începând să sângereze, s-a deplasat la început, la şeful de scară S.F. spunându-i ce s-a întâmplat şi arătându-i cum sângerează, după care, a sunat la un alt vecin V.Ş., spunându-i acelaşi lucru. Partea vătămată a coborât apoi la magazinul de la parter, unde erau prezenţi mai mulţi vânzători, cărora le-a spus ce s-a întâmplat şi au fost anunţate organele de poliţie, care s-au deplasat la faţa locului pentru cercetări, iar partea vătămată a fost dusă la spital, de către fiica sa M.A.
Raportul medico-legal arată că M.V. prezintă leziuni posttraumatice, care datează din 29 iunie 2001 şi au fost produse prin acţiunea unui corp înţepător-tăietor, iar leziunea produsă a fost o plagă penetrantă intra-abdominală, care a necesitat explorare chirurgicală şi rafia fasciei osterioare rectale. S-a apreciat că leziunile suferite au necesitat 30 zile de îngrijiri medicale, precizându-se că a fost pusă în pericol viaţa victimei.
Referitor la locul unde s-a produs accidentul, partea vătămată susţine că a fost în faţa uşii apartamentului inculpatului, în timp ce inculpatul a susţinut că M.V. a intrat în holul apartamentului, l-a înjurat, s-a certat cu el, şi doar atunci a luat şi el cuţitul, cu care l-a înţepat în abdomen şi au rămas stropi de sânge în hol.
De faţă nu a fost decât concubina inculpatului, care susţine că în timp ce, cei doi se certau, ea a chemat poliţia şi nu a văzut când inculpatul a luat cuţitul şi l-a înţepat pe M.V., în schimb văzând stropii de sânge de pe covor a şters o parte din ei, până când a oprit-o inculpatul, atrăgându-i atenţia să nu-i şteargă, până nu vine poliţia.
În cauză, pe lângă expertiza medico-legală despre a cărei raport medico-legal s-a discutat mai sus, au fost audiaţi mai mulţi martori, iar din declaraţiile acestora, a numiţilor M.M. şi S.F., reiese că au văzut-o pe partea vătămată plină de sânge la nivelul abdomenului şi le-a spus că a fost înţepată cu un cuţit de inculpat.
Din declaraţia martorului H.A., reiese că acesta s-a întâlnit cu vecinul P.V., care i-a spus că E.F. a luat un cuţit din bucătărie, l-a ţinut în faţă şi partea vătămată s-a împins în el, spunându-i inculpatului „să dea dacă are curajul”.
Martorul V.I. arată că ştie că partea vătămată a fost internată în spital şi vizitând-o pe aceasta, a văzut cămaşa plină de sânge, iar martorul C.V., taximetrist, arată că soţia părţii vătămate i-a spus că soţul său este internat în spital, iar el s-a oferit să o ducă la spital tot timpul. Martorul precizează că făcea două curse zilnic şi pentru o cursă dus întors i se plătea aproximativ 7.580.000 lei.
Instanţa de fond a considerat că solicitările părţii civile privind acordarea de despăgubiri civile, daune morale sunt în parte întemeiate şi au fost dovedite drept, pentru care în baza art. 14 C. proc. pen. şi art. 998 C. civ. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 6.360.760 lei, cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând cheltuieli cu supraalimentaţia, diferenţă de venit pe perioada concediului medical şi contravaloarea hainelor distruse, 10.000.000 lei, cu titlu de daune morale, în favoarea părţii vătămate M.V.
Împotriva sentinţei, în termen, au declarat apel partea civilă M.V. şi inculpatul E.F.
Prin apelul declarat, partea civilă M.V. a solicitat desfiinţarea sentinţei ca fiind netemeinică, rejudecarea cauzei şi în urma rejudecării a se dispune majorarea despăgubirilor civile la suma 8.879.260 lei, precum şi a daunelor morale la suma de 125.000.000 lei, cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare în apel.
În motivarea apelului se arată că în mod nejustificat instanţa de fond nu l-a obligat pe inculpat şi la plata sumei de 1.960.000 lei, reprezentând cheltuieli cu transportul soţiei părţii civile la spital. De asemenea, daunele morale la care a fost obligat inculpatul nu sunt în concordanţă cu suferinţele fizice cauzate de inculpat prin fapta comisă precum şi suferinţele morale pricinuite.
Prin apelul declarat inculpatul E.F. a solicitat desfiinţarea sentinţei ca fiind netemeinică şi nelegală, rejudecarea cauzei şi în urma rejudecării a se dispune achitarea sa de sub învinuirea săvârşirii infracţiunii de tentativă de omor, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. e), cu referire la art. 44 alin. (21) C. pen., cu obligarea părţii civile la plata cheltuielilor judiciare în apel.
Curtea de Apel Oradea prin Decizia penală nr. 206/ A din 17 octombrie 2002, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de partea civilă M.V. şi de inculpatul E.F., împotriva sentinţei penale nr. 140 din 24 iunie 2002 a Tribunalului Bihor.
Aceleaşi părţi, în termenul legal, nemulţumite şi de această decizie, au declarat recurs, reluând întocmai motivele invocate în apel.
Recursul declarat de inculpat, urmează a se vedea că este fondat, în limita considerentelor ce se vor analiza, iar cel declarat de partea civilă, este nefondat.
Verificându-se probele administrate în raport de criticile formulate de inculpat, precum şi din oficiu, se constată că situaţia de fapt reţinută contravine datelor şi împrejurărilor concrete în care s-a săvârşit fapta.
Astfel, fără nici un fel de dubiu se reţine că, inculpatul provocat de partea vătămată (constituită parte civilă şi cu o stare conflictuală mai veche între părţi) i-a deschis uşa apartamentului său, la data de 29 iunie 2001, în jurul orei 23,00, a intrat în hol, loc în care cei doi s-au certat, după care inculpatul jignit şi îmbrâncit, a luat un cuţit din bucătărie şi a încercat să-l înfigă în abdomenul victimei, realizând în final doar o înţepătură. Deci conflictul, agresarea, a avut loc în holul apartamentului, în care a intrat victima, după ce i-a deschis inculpatul, după ce a fost insultat şi îmbrâncit de partea vătămată.
În consecinţă, fapta comisă de inculpat urmează a se vedea că, întruneşte elementele constitutive ale tentativei la infracţiunea de omor, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 C. pen. şi nu ale tentativei la infracţiunea de omor calificat cum eronat, au reţinut primele două instanţe.
După cum s-a analizat şi justificat au reţinut şi instanţele, infracţiunea a fost săvârşită de inculpat în stare de provocare fiind, într-o tulburare psihică deosebită. Pe lângă această stare inculpatul a fost şi agresat iar leziunile suferite necesitând 5 zile de îngrijiri medicale şi provenite din acelaşi moment, 29 iunie 2001, orele 23,00 şi despre care împrejurare nici una din instanţe, nu a ţinut cont.
În consecinţă, la individualizarea pedepsei ce i se va aplica inculpatului, pentru fapta comisă, în împrejurările concrete analizate, vor fi avute în vedere şi prevederile art. 73 lit. b) C. pen., precum şi ale art. 74 şi art. 76 C. pen.
Pentru toate aceste considerente, recursul declarat de inculpat urmează a fi admis, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., casate hotărârile atacate cu privire la încadrarea juridică şi pedeapsa aplicată.
În raport de cele analizate, apărarea inculpatului în sensul aplicării în cauză a prevederilor art. 44 alin. (2) C. pen., ce reglementează legitima apărare va fi respinsă, ca nefondată.
Se reţine aceasta fiind pe deplin dovedit că, victima a pătruns în apartamentul inculpatului nu prin forţarea sistemului de închidere ci după ce, el i-a deschis, iar apărarea sa a depăşit cu mult limitele unei apărări proporţionale cu gravitatea pericolului, el fiind cel care, a folosit cuţitul, deşi nu fusese atacat la acest nivel.
Faţă de toate aceste elemente şi date, trecându-se la examinarea recursului părţii civile şi prin care se cere, majorarea daunelor morale la suma de 125.000.000 lei, precum şi a despăgubirilor materiale, cu acele cheltuieli făcute de soţia sa, cu transportul la spital, pe timpul internării sale, urmează a se vedea că nu sunt fondate.
Astfel, ambele instanţe, potrivit probelor de dovedire (acte şi martori) a acestor pretenţii civile, le-au acordat, dar sunt reduse, în cauză inculpatul având recunoscută scuza provocării, care circumstanţă atenuantă are directe urmări şi asupra despăgubirilor civile, ce în mod legal se reduc. Partea civilă, recurentă, omite deci gradul său de culpabilitate în producerea infracţiunii şi ca atare, recursul său va fi respins, ca nefondat.
În consecinţă, va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat, potrivit art. 192 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul E.F., împotriva deciziei penale nr. 206/ A din 17 octombrie 2002 a Curţii de Apel Oradea.
Casează Decizia atacată şi sentinţa penală nr. 140 din 24 iunie 2002 a Tribunalului Bihor, cu privire la încadrarea juridică şi la pedeapsă.
În baza art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a faptei, din infracţiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 şi art. 175 lit. i), cu aplicarea art. 73 lit. b), art. 74 şi art. 76 C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 174, cu aplicarea art. 73 lit. b), art. 74 şi art. 76 C. pen., texte în baza cărora condamnă pe inculpatul E.F. la 2 ani închisoare.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă M.V. împotriva aceleiaşi decizii.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor.
Obligă pe recurenta parte civilă să plătească statului suma de 1.000.000 lei cheltuieli judiciare.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 iulie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3324/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 3326/2003. Penal. Art.239 alin.3 c.pen. Recurs → |
|---|
