CSJ. Decizia nr. 333/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 333/2003
Dosar nr. 4400/2002
Şedinţa publică din 23 ianuarie 2003
Asupra recursului penal de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 438 din 16 mai 2002, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a condamnat pe inculpatul V.I.N. la 10 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
S-a revocat liberarea condiţionată, s-a contopit restul de 604 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 253/1998 a Tribunalului Bucureşti cu pedeapsa aplicată în cauză şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare.
S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), precum şi pedeapsa complementară a interzicerii, pe o perioadă de 5 ani a drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 117 din Legea nr. 143/2000 s-a confiscat cantitatea de 0,30 gr. heroină.
S-a reţinut că, în data de 25 martie 2001, în zona străzii Moineşti, inculpatul a vândut heroină numiţilor C.L. şi B.C.
Împotriva hotărârii primei instanţe, inculpatul a declarat apel, susţinând că fapta nu există şi a solicitat achitarea.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II–a penală, prin Decizia nr. 596/ A din 19 septembrie 2002, a respins apelul ca nefondat, cu motivarea că situaţia care a dus la condamnarea inculpatului a fost corect reţinută.
Împotriva acestei din urmă hotărâri, inculpatul a declarat recurs, invocând cazurile de casare, prevăzute de art. 3859 pct. 17 şi 14 C. proc. pen.
Reiterând motivele apelului, inculpatul a susţinut că este consumator şi nu traficant de droguri, ca atare, încadrarea juridică a faptei este greşită.
Totodată, inculpatul a arătat că martorii au declarat mincinos, că în perioada respectivă se afla în penitenciar, în executarea altei pedepse, de unde a fost liberat condiţionat numai la 27 iunie 2001.
Recursul declarat este nefondat.
Din probatoriul administrat în cauză rezultă că inculpatul V.I.N. a vândut martorilor C.L. şi B.C., în data de 25 septembrie 2001, în jurul orelor 15,45, o doză de heroină.
Asupra inculpatului s-au mai găsit 8 doze de heroină.
Martorii au declarat că au cumpărat heroină şi anterior acestei date de la inculpat.
Ca atare, prima instanţă a stabilit corect starea de fapt şi încadrarea juridică, pronunţând o hotărâre temeinică şi legală.
Cum inculpatul nu a probat o altă situaţie de fapt, în mod corect instanţa de control a reţinut caracterul pro cauza a apărărilor acestuia şi a respins apelul ca nefondat.
Aşadar, corect a reţinut vinovăţia inculpatului, având în vedere declaraţiile martorilor cumpărători, recunoaşterea inculpatului de către aceştia, coroborat cu raportul tehnico-ştiinţific de determinare a conţinutului pliculeţelor găsite la martorii cumpărători, respectiv asupra inculpatului, încadrarea juridică dată faptei fiind conformă cu situaţia de fapt stabilită.
Referitor la pedeapsă, se constată că s-au avut în vedere toate criteriile generale de individualizare, prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), referitoare la faptă şi persoana infractorului, instanţa orientându-se la o pedeapsă care să corespundă scopului preventiv şi educativ, prevăzut de art. 52 C. pen.
Examinând cauza şi în raport de dispoziţiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., se constată că nu sunt alte motive de casare susceptibile de a fi luate în considerare de instanţă din oficiu.
Pentru considerentele expuse, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge recursul declarat de inculpatul V.I.N., ca nefondat.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive, iar în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., Curtea va obliga recurentul să plătească, potrivit dispozitivului, cheltuieli judiciare în favoarea statului, în care este inclusă şi suma, reprezentând onorariul de avocat cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, care se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul V.I.N., împotriva deciziei penale nr. 596/ A din 19 septembrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul reţinerii şi arestării preventive de la 25 septembrie 2001, la 23 ianuarie 2003.
Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 1.100.000 lei cheltuieli judiciare, din care 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea sa din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 ianuarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3292/2003. Penal. Conflict de competenţă.... | CSJ. Decizia nr. 3379/2003. Penal → |
|---|
