CSJ. Decizia nr. 3334/2003. Penal. Art.197 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3334/2003
Dosar nr. 2742/2003
Şedinţa publică din 10 iulie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 75 din 25 februarie 2003, Tribunalul Argeş l-a condamnat pe inculpatul D.V.F., la 20 de ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii, prevăzută de art. 197 alin. (2) lit. b1) şi alin. (3) C. pen.
A dispus ca pedeapsa să fie executată prin privare de libertate în condiţiile art. 57 şi art. 71 C. pen.
A interzis inculpatului drepturile, prevăzute de art. 64 lit. d) şi e) C. pen., pe timp de 10 ani.
S-a dedus din pedeapsă perioada executată în arest preventiv, s-a menţinut starea de arest şi s-a prelungit durata acesteia cu 30 de zile.
Inculpatul a fost obligat la 50.000.000 lei daune morale, către partea civilă D.A.B. şi la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut, în fapt, următoarele:
La data de 26 noiembrie 2002, inculpatul a întreţinut un raport sexual anal cu fiica sa, în vârstă de 8 ani.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie. S-a susţinut de către inculpat că nu a comis fapta, pentru care a fost condamnat şi în subsidiar, a solicitat reducerea pedepsei aplicate.
Prin Decizia penală nr. 139 din 27 mai 2003, Curtea de Apel Piteşti a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat, apreciind ca fiind legală şi temeinică soluţia pronunţată de instanţa de fond.
Împotriva deciziei, în termen legal, a declarat recurs inculpatul D.V.F., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor şi, pe fond, reducerea pedepsei.
Curtea, verificând actele dosarului cauzei, constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Instanţa de fond a stabilit corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului, procedând la încadrarea juridică corespunzătoare a faptei comise de către acesta.
Cât priveşte motivul de recurs formulat de inculpat şi care vizează reducerea pedepsei, se apreciază că acesta nu poate fi primit întrucât, în cauză, pedeapsa a fost stabilită în raport de criteriile generale, prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi de scopurile pedepsei, prevăzute de art. 52 C. pen.
S-au avut în vedere pericolul social concret, deosebit de ridicat al faptei comise de inculpat, atitudinea procesuală a inculpatului şi lipsa antecedentelor penale, împrejurările concrete în care a fost comisă fapta.
Faţă de aceste considerente, se apreciază că nu sunt temeiuri care să justifice reducerea pedepsei aplicate, urmând ca recursul formulat de inculpat să fie respins, ca nefondat, conform dispozitivului.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.V.F., împotriva deciziei penale nr. 139 din 27 mai 2003 a Curţii de Apel Piteşti.
Deduce arestarea preventivă de la 27 noiembrie 2002, până la 10 iulie 2003.
Obligă recurentul la 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 iulie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3333/2003. Penal. Conflict de competenţă.... | CSJ. Decizia nr. 3336/2003. Penal. Recurs la încheiere. Recurs → |
|---|
