CSJ. Decizia nr. 3338/2003. Penal. Recurs la încheiere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3338/2003
Dosar nr. 2958/2003
Şedinţa publică din 10 iulie 2003
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 3 iulie 2003, pronunţată de Curtea de Apel Suceava în dosarul nr. 3651/2003, în baza art. 3001 C. proc. pen., s-a prelungit măsura arestării preventive luată faţă de inculpaţii S.M. şi B.M. prin ordonanţele de arestare preventivă emise de P.N.A. la 10 aprilie 2003 (pentru inculpatul S.M.) şi la 16 aprilie 2003 (pentru inculpatul B.M.).
Instanţa de judecată a prelungit arestarea preventivă a inculpaţilor până la 8 iulie 2003 inclusiv.
Instanţa a reţinut că inculpaţii au fost trimişi în judecată în stare de arest preventiv (prin Rechizitoriul din 26 iunie 2003 întocmit de P.N.A.) pentru următoarele infracţiuni:
1. S.M., pentru infracţiunile prevăzute de art. 257 C. pen., cu referire la art. 1, art. 6 şi art. 7 din Legea nr. 78/2000; art. 255 C. pen., cu referire la art. 1, art. 6 şi art. 7 din Legea nr. 78/2000; art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen., cu referire la art. 1, art. 6 şi art. 7 din Legea nr. 78/2000; art. 256 C. pen., cu referire la art. 1, art. 6 şi art. 7 din Legea nr. 78/2000; art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) şi art. 264 C. pen.; art. 264 C. pen. (pct. 6), toate cu aplicarea prevederilor art. 33 lit. a) şi art. 34 C. pen.
2. B.M., pentru infracţiunile prevăzute de art. 260 alin. (1) C. pen., art. 26, raportat la art. 255 C. pen., cu referire la art. 1, art. 6 şi art. 7 din Legea nr. 78/2000, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
Cum inculpaţii au fost trimişi în judecată în stare de arest preventiv, instanţa a verificat din oficiu, conform art. 3001 C. proc. pen., regularitatea luării măsurii şi constatând că temeiul prevăzut de art. 148 lit. h) C. proc. pen., se menţine, a prelungit arestarea până la 30 iulie 2003 inclusiv.
Împotriva încheierii din 3 iulie 2003 a Curţii de Apel Suceava, inculpaţii au declarat recurs, susţinând, atât personal, cât şi prin apărători, că este nelegală întrucât, fiind o prelungire a arestării în cursul judecăţii, erau aplicabile prevederile art. 160c C. proc. pen., potrivit cărora instanţa putea dispune prelungirea privării de libertate numai în cazul în care ar fi apărut „elemente noi”. Ori, de vreme ce urmărirea penală a fost finalizată şi au fost trimişi în judecată, nu mai pot zădărnici aflarea adevărului şi nici nu mai prezintă vreun pericol, pentru ordinea publică, în raport şi de starea de sănătate.
S-a mai susţinut că nici nu s-a dovedit pericolul pentru ordinea publică, astfel că şi prelungirile anterioare sunt date cu încălcarea dispoziţiilor procedurale.
Recursurile declarate de inculpaţi sunt nefondate.
Din examinarea încheierii recurate şi a lucrărilor dosarului rezultă că instanţa de fond a aplicat corespunzător noile prevederi legale referitoare la verificarea regularităţii arestării inculpaţilor la primirea dosarului, înainte de prima zi de înfăţişare, conform art. 3001 C. proc. pen. şi constatând că se menţin temeiurile prevăzute de art. 148 lit. h) din acelaşi cod, a prelungit arestarea, până la prima zi de înfăţişare.
Susţinerea că s-au încălcat prevederile art. 160c C. proc. pen., în sensul că, neinvocându-se la instanţă elemente noi faţă de cele existente în faza de urmărire penală, nu se mai putea prelungi arestarea preventivă, nu este întemeiată.
Sub acest aspect, temeiurile de arestare, în speţă art. 148 lit. h) C. proc. pen., trebuie corelate şi cu alte prevederi legale care reglementează desfăşurarea procesului penal, şi anume, cele care vizează scopul acestuia şi al măsurilor preventive.
În acest sens, potrivit art. 1 C. pen., legea penală apără împotriva infracţiunilor, printre alte valori supreme şi întreaga ordine de drept, iar potrivit art. 136 C. proc. pen., măsurile preventive asigură buna desfăşurare a procesului penal, ori pentru a se împiedica sustragerea învinuitului sau inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată ori de la executarea pedepsei.
Potrivit art. 155 C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 281/2003, arestarea inculpatului dispusă de instanţă, poate fi prelungită în cursul urmăririi penale, în caz de necesitate şi numai dacă au intervenit elemente noi, care să justifice privarea de libertate sau dacă cele ce au determinat arestarea iniţială impun în continuare privarea de libertate, iar potrivit art. IX din aceeaşi lege, mandatul de arestare preventivă emis de procurori până la intrarea în vigoare a prezentei legi îşi produce în continuare efectele şi după această dată.
Aşa încât, prevederile art. 160c C. proc. pen., pentru faza de judecată trebuie interpretate şi aplicate, în corelaţie cu prevederile legale sus-menţionate şi care au semnificaţia că dacă temeiurile din cursul urmăririi penale se menţin şi în faza judecăţii, ele îşi produc efectele deopotrivă.
De altfel, nici nu s-ar putea susţine că scopul măsurilor preventive ar fi altul în faza judecăţii faţă de cel din cursul urmăririi penale, de vreme ce textul art. 136 C. proc. pen., nu face distincţie.
Pe de altă parte, inculpaţii prezintă acelaşi pericol pentru ordinea publică şi în faza judecăţii, dacă se are în vedere că inculpatul S.M. este acuzat în calitate de comisar şef - ofiţer superior în cadrul Inspectoratului de Poliţie Judeţean Suceava, raportat la specificul infracţiunilor comise de inculpaţi.
În consecinţă, pericolul pentru ordinea publică apare cu atât mai evident, dacă inculpaţii ar fi lăsaţi în libertate, dată fiind complexitatea şi gravitatea normelor de drept încălcate.
Faţă de aceste considerente, urmează a se respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţi, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii S.M. şi B.M., împotriva încheierii din 3 iulie 2003 a Curţii de Apel Suceava, pronunţată în dosarul nr. 3651/2003.
Obligă inculpaţii la câte 500.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 iulie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3337/2003. Penal. Recurs la încheiere. Recurs | CSJ. Decizia nr. 3339/2003. Penal. Extrădare. Recurs → |
|---|
