CSJ. Decizia nr. 3330/2003. Penal. Recurs la încheiere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3330/2003
Dosar nr. 2959/2003
Şedinţa publică din 9 iulie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 1 iulie 2003 a Curţii de Apel Craiova s-a prelungit măsura arestării preventive faţă de inculpatul Z.M. cu 30 de zile, până la 1 august 2003, inclusiv.
De asemenea, a fost respinsă cererea de recuzare formulată de inculpat, prin care a recuzat toţi judecătorii de la Tribunalul Dolj.
Instanţa a reţinut că inculpatul a fost trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova nr. 337/P din 23 decembrie 2002, în stare de arest pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. 20, raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen., art. 40 din Legea nr. 82/1991, combinat cu art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) 26, raportat la art. 20 combinat cu art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen., art. 291 C. pen., art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 13 din Legea nr. 87/1994 şi art. 288 alin. (1) C. pen., în final cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., cauza fiind înregistrată la Tribunalul Dolj, secţia penală, sub nr. 9666/P/2002, având ultim termen de judecată la 1 iulie 2003.
Cum inculpatul a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv, instanţa, Curtea de Apel Craiova a verificat, din oficiu conform art. 3001 C. proc. pen., regularitatea luării măsurii şi constatând că temeiul prevăzut de art. 148 lit. h) C. proc. pen., se menţine, a prelungit arestarea preventivă până la 1 august 2003, inclusiv.
Împotriva încheierii din 1 iulie 2003 a Curţii de Apel Craiova, inculpatul Z.M. a declarat recurs, susţinând, prin apărătorul său că este nelegală, întrucât printre altele, fiind o prelungire a arestării în cursul judecăţii, erau aplicabile prevederile art. 160c C. proc. pen., potrivit cărora instanţa putea dispune prelungirea privării de libertate numai în cazul în care ar fi apărut elemente noi or, de vreme ce urmărirea penală a fost finalizată şi a fost trimis în judecată, nu mai poate zădărnici aflarea adevărului şi nici nu mai prezintă vreun pericol pentru ordinea publică.
Recursul declarat de inculpat este nefondat.
Din examinarea încheierii recurate şi a lucrărilor dosarului, rezultă, că instanţa a aplicat corespunzător noile prevederi legale referitoare la verificarea regularităţii arestării inculpatului, conform art. 3001 C. proc. pen. şi constatând că se menţin temeiurile prevăzute de art. 148 lit. h) din acelaşi cod, a prelungit arestarea până la prima zi de înfăţişare.
Susţinerea că s-au încălcat prevederile art. 160c C. proc. pen., în sensul că neinvocându-se la instanţă elementele noi faţă de cele existente în faza de urmărire penală, nu se mai putea prelungi arestarea preventivă, nu este întemeiată.
Sub acest aspect, temeiurile de arestare, în speţă art. 148 lit. h) C. proc. pen., trebuie corelate şi cu alte prevederi legale care reglementează desfăşurarea procesului penal, şi anume, cele care vizează scopul acestuia şi al măsurilor preventive.
În acest sens, potrivit art. 1 C. pen., legea penală apără împotriva infracţiunilor, printre alte valori supreme şi întreaga ordine de drept, iar potrivit art. 136 C. proc. pen., măsurile preventive asigură buna desfăşurare a procesului penal, ori pentru a se împiedica sustragerea învinuitului sau inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată ori de la executarea pedepsei.
De asemenea, potrivit art. 155 C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 281/2003, arestarea inculpatului dispusă de instanţă, poate fi prelungită în cursul urmăririi penale în caz de necesitate şi numai dacă au intervenit elemente noi care să justifice privarea de libertate sau dacă cele ce au determinat arestarea iniţială impun în continuare privarea de libertate, iar potrivit art. IX din aceeaşi lege, mandatul de arestare preventivă emis de procurori până la intrarea în vigoare a prezentei legi îşi produce în continuare efectele şi după această dată.
Prin urmare, prevederile art. 160c C. proc. pen., pentru faza de judecată trebuie interpretate şi aplicate, în corelaţie cu prevederile legale sus-menţionate şi care au semnificaţia că, dacă temeiurile din cursul urmăririi penale se menţin şi în faza judecăţii, ele îşi produc efectele deopotrivă.
De altfel, nici nu s-ar putea susţine că scopul măsurilor preventive ar fi altul în faza judecăţii faţă de cel din cursul urmăririi penale, de vreme ce textul art. 136 C. proc. pen., nu face vreo distincţie.
Pe de altă parte, pericolul pentru ordinea publică este cu atât mai evident, având în vedere complexitatea şi gravitatea normelor de drept încălcate.
Aşa încât, nu poate fi primit motivul de recurs formulat de inculpat şi care vizează nelegalitatea încheierii recurate sub aspectul prelungirii arestării preventive.
Nici celelalte critici aduse încheierii din 1 iulie 2003 a Curţii de Apel Craiova, nu sunt întemeiate.
Astfel, cât priveşte soluţionarea cererii de recuzare a tuturor magistraţilor de la Tribunalul Dolj, se constată că, în cauză, s-au aplicat dispoziţiile art. 52 alin. (5)1 C. proc. pen., astfel cum a fost modificat, potrivit căruia, în cauzele în care sunt inculpaţi arestaţi preventiv, când se recuză întreaga instanţă, instanţa ierarhic superioară competentă să soluţioneze cererea de recuzare, înainte de a se pronunţa, asupra recuzării, dispune cu privire la arestarea preventivă în condiţiile prevăzute de lege.
Faţă de aceste considerente, urmează să fie respins recursul declarat de inculpat, ca nefondat, conform dispozitivului.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul Z.M. împotriva încheierii din 1 iulie 2003 a Curţii de Apel Craiova.
Obligă recurentul la 500.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 9 iulie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3329/2003. Penal. Recurs la încheiere. Recurs | CSJ. Decizia nr. 3331/2003. Penal. Conflict de competenţă.... → |
|---|
