CSJ. Decizia nr. 3342/2003. Penal. Art.197 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3342/2003
Dosar nr.1900/2003
Şedinţa publică din 10 iulie 2003
Asupra recursurilor de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Bucureşti, secţia I-a penală, prin sentinţa penală nr. 1152 din 28 noiembrie 2002, a condamnat pe inculpatul R.K.C. la 20 de ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. (2) lit. b1) şi alin. (3), cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. a) C. pen.; la 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de perversiuni sexuale, prevăzută de art. 201 alin. (2), cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. a) C. pen. şi la 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de incest, prevăzută de art. 203, cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. a) din acelaşi cod.
În baza art. 65 C. pen., a aplicat câte o pedeapsă complementară constând în interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) pe timp de 5 ani, pe lângă fiecare pedeapsă aplicată.
În baza art. 61 C. pen., a revocat liberarea condiţionată a restului de 1486 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 15 ani, 3 luni şi 17 zile aplicată, prin sentinţa penală nr. 292/1997 a Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti şi a contopit acest rest cu fiecare din pedepsele principale aplicate, inculpatul având de executat două pedepse de câte 5 ani închisoare şi o pedeapsă de 20 ani închisoare.
În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen., a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 20 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
A fost menţinută starea de arest a inculpatului şi s-a dedus perioada arestării preventive de la 11 martie 2002, la zi.
S-a reţinut, în esenţă, că în perioada februarie – martie 2002, în mod repetat, dar în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, inculpatul a întreţinut raporturi sexuale normale cu fiica sa R.R.G., în vârstă de 13 ani, supunând-o şi la acte de perversiune sexuală.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I-a penală, prin Decizia nr. 105/ A din 27 februarie 2003, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi a casat hotărârea instanţei de fond cu privire la încadrarea juridică dată faptelor săvârşite de inculpat şi la omisiunea aplicării art. 118 lit. b) C. pen.
În temeiul art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptelor, pentru care inculpatul a fost condamnat în infracţiunile de viol, prevăzută de art. 197 alin. (2) lit. b1) şi alin. (3), cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. a) C. pen. şi perversiuni sexuale, prevăzută de art. 201 alin. (2) şi (4), cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. a) din acelaşi cod şi l-a condamnat pe inculpat la pedepsele de 20 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) şi e) din acelaşi cod, respectiv la 10 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) şi e).
În baza art. 61 C. pen., a revocat beneficiul liberării condiţionate a restului rămas neexecutat de 1486 zile închisoare din pedeapsa de 15 ani, 3 luni şi 17 zile închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 292/1997 a Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti, rest pe care l-a contopit cu fiecare din pedepsele aplicate prin decizie.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen., a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 20 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) şi e) din acelaşi cod.
În temeiul art. 118 lit. b) C. pen., a dispus confiscarea de la inculpat a unei casete video cu conţinut pornografic.
Totodată, a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat.
S-a motivat că instanţa de fond a reţinut corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului, însă a greşit încadrând faptele şi în dispoziţiile art. 203 C. pen., text ce sancţionează infracţiunea de incest. Astfel, se arată că, în raport de noul conţinut normativ al infracţiunii de viol, dat prin Legea nr. 197/2000, s-a prevăzut că „actul sexual de orice natură cu o altă persoană, prin constrângerea acesteia sau profitând de imposibilitatea ei de a se apăra, ori de a-şi exprima voinţa”, constituie infracţiunea de viol. De asemenea, în raport de introducerea lit. b1) la alin. (2) al art. 197 C. pen.: „Victima este membru al familiei”, conţinutul infracţiunii de incest se absoarbe în conţinutul celei de viol.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi inculpatul.
Parchetul a susţinut că faptele inculpatului, care a întreţinut, în repetate rânduri, prin violenţă şi ameninţări, raporturi sexuale normale cu fiica sa în vârstă de 13 ani, constituie pe lângă infracţiunea de viol şi infracţiunea de incest, aflate în concurs. Se apreciază, că, în mod greşit, instanţa de apel a considerat că, prin introducerea lit. b1) la alin. (2) al art. 197 C. pen. („victima este membru al familiei”), infracţiunea de incest se absoarbe în conţinutul infracţiunii de viol, legiuitorul înţelegând să sancţioneze cele două infracţiuni, întrucât prin aceasta se realizează apărarea a două categorii de relaţii sociale, prima vizând asigurarea libertăţii vieţii sexuale, iar cea de-a doua, împiedicarea degenerării speciei umane.
Se conchide că se impune casarea deciziei penale pronunţate în apel, schimbarea încadrării juridice şi condamnarea inculpatului şi pentru infracţiunea de incest, prevăzută de art. 203, cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. a) C. pen., motivul de casare fiind cel menţionat în art. 3859 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen.
Inculpatul a solicitat, cu ocazia judecării, să se ia act că înţelege să-şi retragă recursul declarat.
Recursul parchetului este întemeiat, potrivit celor ce urmează:
În mod corect, pa baza probelor administrate, s-a reţinut că inculpatul a întreţinut cu fiica sa minoră, în vârstă de 13 ani, prin violenţă şi ameninţări, în mod repetat, atât raporturi sexuale normale cât şi raporturi sexuale pe cale anală.
Aceste fapte au fost însă greşit încadrate juridic de cele două instanţe.
În precedenta formulare a infracţiunii de viol, acţiunea încriminată constă într-un raport sexual, care era considerat un act firesc în legătură cu viaţa sexuală, întrucât potrivit fostului art. 201 alin. (3) C. pen., constituiau acte de perversiune sexuală „orice acte nefireşti în legătură cu viaţa sexuală, altele decât cele prevăzute în art. 200”. În alte cuvinte, raporturile sexuale erau acte fireşti în legătură cu viaţa sexuală, adică acte heterosexuale ce presupuneau penetrarea (intravaginală) indiferent că se finaliza sau nu ejacularea.
În actuala formulare, introdusă prin Legea nr. 197/2000, acţiunea încriminată constă într-un act sexual de orice natură, prin act sexual înţelegându-se: manifestarea activităţii umane conştiente sau instinctive, care se referă la viaţa sexuală. Precizarea făcută de text: „de orice natură” extinde şi mai mult sfera de cuprindere, incluzând practic orice manifestări care au ca scop satisfacerea apetitului sexual, inclusiv acelea care au fost considerate ca fiind perversiuni sexuale şi anume raporturile sexuale pe cale anală.
Din aceste considerente, activitatea inculpatului de a întreţine, prin violenţe şi ameninţări cu fiica sa minoră, în vârstă de 13 ani, relaţii sexuale normale şi anale constituie infracţiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) şi (2) lit. b1) şi alin. (3) C. pen. (victima este membru al familiei şi nu a împlinit vârsta de 15 ani), cât şi infracţiunea de incest prevăzută de art. 203 (raport sexual între rude în linie directă), ambele infracţiuni fiind în concurs real.
În nici un caz nu se poate admite, cum a motivat instanţa de apel, că victima fiind membru al familiei, conţinutul infracţiunii de incest se absoarbe în conţinutul celei de viol.
Potrivit art. 203 C. pen., constituie infracţiunea de incest raportul sexual între rude în linie directă sau între fraţi şi surori. Un asemenea raport sexual poate avea loc cu acordul ambelor persoane, în care situaţie fiecare răspunde pentru fapta comisă în condiţiile stabilite de lege pentru subiecţii infracţiunii. Există însă situaţii (ca în speţă), în care una din persoane beneficiază de o cauză care înlătură caracterul penal al faptei (în speţă constrângerea fizică, prevăzută de art. 46 alin. (1) C. pen.). Într-o asemenea situaţie, infracţiunea de incest se reţine numai în sarcina celeilalte persoane (inculpatul), nefiind neapărat necesar ca ambii făptuitori să fi lucrat cu intenţie, pe baza unui acord de voinţă liber consimţit.
În concluzie, recursul parchetului va fi admis şi ambele hotărâri vor fi casate cu privire la încadrarea juridică a faptelor, în sensul mai sus precizat.
Pentru infracţiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) şi (2) lit. b1) şi alin. (3), cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. a) C. pen., inculpatul va fi condamnat la pedeapsa de 20 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) şi e) din acelaşi cod (just individualizată de instanţa de apel), iar pentru infracţiunea de incest, prevăzută de art. 203, cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. a) C. pen., va fi condamnat la pedeapsa de 6 ani închisoare.
Totodată, se va menţine revocarea beneficiului liberării condiţionate a restului de pedeapsă rămas neexecutat de 1486 zile din pedeapsa aplicată, prin sentinţa penală nr. 292/1997 a Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti, rest ce va fi contopit, potrivit art. 39 alin. (4) C. pen., cu fiecare din pedepsele aplicate în cauză.
În temeiul art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., se va dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 20 ani închisoare şi 5 ani interzicerea unor drepturi, din care se va computa la zi timpul arestării preventive.
Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate şi se va lua act de retragerea recursului de către inculpat.
Recurentul inculpat va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat, în care se va include şi onorariul avocatului din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, împotriva deciziei nr. 105/ A din 27 februarie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, privind pe inculpatul R.K.C.
Casează Decizia penală sus-menţionată şi sentinţa nr. 1152 din 28 noiembrie 2002 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, numai cu privire la încadrarea juridică a faptelor.
Înlătură dispoziţiile art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen.
Conform art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a faptelor de:
- viol, prevăzută de art. 197 alin. (2) lit. b1) şi alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. a) C. pen.;
- perversiuni sexuale, prevăzută de art. 201, cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. a) C. pen.;
- incest, prevăzută de art. 203, cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. a) C. pen., în infracţiunile de:
- viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) şi (2) lit. b1) şi alin. (3), cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. a) C. pen., texte de lege în baza cărora condamnă pe inculpatul R.K.C. la 20 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen.;
- incest, prevăzută de art. 203, cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. a) C. pen., texte de lege în baza cărora îl condamnă pe acelaşi inculpat la 6 ani închisoare.
Menţine revocarea beneficiului liberării condiţionate a restului de pedeapsă rămas neexecutat de 1486 zile din pedeapsa aplicată, prin sentinţa penală nr. 292/1997 a Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti, pe care îl contopeşte, potrivit art. 39 alin. (4) C. pen., cu fiecare din pedepsele aplicate în cauză.
Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., contopeşte pedepsele aplicate inculpatului, urmând ca acesta să execute, în final, pedeapsa cea mai grea de 20 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen.
Compută din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 11 martie 2002, la 10 iulie 2003.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor.
Ia act de retragerea recursului declarat de inculpatul R.K.C., împotriva aceleiaşi decizii penale.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 650.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 150.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 iulie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3341/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 3343/2003. Penal. Art.254 alin.1 c.pen. Recurs → |
|---|
