CSJ. Decizia nr. 3343/2003. Penal. Art.254 alin.1 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3343/2003
Dosar nr.989/2003
Şedinţa publică din 10 iulie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 108 din 14 iunie 2002, Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti a condamnat-o pe inculpata B.M., la 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., pentru o infracţiune de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., săvârşită în anul 1996 şi la câte 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., pentru fiecare din cele cinci infracţiuni de luare de mită, săvârşite în anii 1997 – 1998.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpata să execute 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut în fapt că inculpata B.M., medic şef de cabinet în Penitenciarul Gherla, era delegată de Direcţia Generală a Penitenciarelor să participe la comisia de expertiză medico-legală de amânare sau de întrerupere a pedepsei, pe motiv de boală. În această calitate, inculpata a primit, în perioada 1996 – 1998, de la rudele unor deţinuţi din Penitenciarul Gherla diverse bunuri şi sume de bani, pentru a le facilita deţinuţilor întreruperea executării pedepsei pe motiv de boală. Astfel:
- În primăvara anului 1996, martora P.M. i-a adus inculpatei la domiciliul socrilor acesteia, un pachet cu unele „lucruri de mână”;
- În vara anului 1997 martora K.E. i-a dat inculpatei, la domiciliul socrilor acesteia, un parfum, un lănţişor de aur şi suma de 400 mărci germane, pentru a facilita întreruperea executării pedepsei fostului soţ al martorei, deţinutul H.J.;
- În toamna anului 1997, martora S.I. i-a dat inculpatei, în două rânduri câte un cartuş de ţigări şi un pachet de cafea pentru a facilita întreruperea executării pedepsei fratelui martorei, L.L.;
- În vara anului 1998, martora S.D.E. i-a dat inculpatei suma de 1000 mărci germane, pentru a facilita amânarea executării pedepsei soţului martorei, S.F.A.;
- În anul 1998, martora H.L. i-a dat inculpatei, în două rânduri, suma de 500.000 lei şi, respectiv, 1.000.000 lei şi unele bunuri alimentare, pentru a facilita întreruperea executării pedepsei soţului martorei, H.A. Inculpata i-a mai cerut martorei, în plus, suma de 5.000.000 lei;
- Deţinutul V.I., care a beneficiat de o întrerupere a pedepsei, i-a dat inculpatei, direct şi prin martora H.E., 1200 mărci germane, alte sume de bani şi bijuterii de aur.
Prin Decizia nr. 15 din 11 februarie 2003, Curtea Militară de Apel a respins ca nefondat apelul inculpatei B.M., împotriva sentinţei primei instanţe.
Împotriva deciziei instanţei de apel, inculpata B.M. a declarat recurs, invocând următoarele motive de casare:
- Instanţa militară de apel nu a soluţionat corect excepţiile ridicate de inculpată cu privire la: necompetenţa materială a procurorului de la Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Cluj, de a efectua acte de urmărire penală de competenţa Tribunalului Militar Teritorial; neregularitatea prezentării materialului de urmărire penală; neascultarea de către instanţă a unor martori;
- Vinovăţia inculpatei s-a stabilit pe baza unor probe neconcludente, care au fost administrate şi apreciate necorespunzător;
- Individualizarea pedepsei s-a făcut greşit, neluându-se în considerare circumstanţele, care ar fi justificat aplicarea unei pedepse cu suspendarea executării.
Ţinând seama de motivele de recurs invocate, inculpata a solicitat achitarea sa, considerând că nu se face vinovată de săvârşirea faptelor, pentru care a fost condamnată, restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale sau suspendarea executării pedepsei.
Examinând motivele de casare invocate de inculpată, Curtea Supremă de Justiţie constată, că susţinerile privind neregularităţile procedurale nu sunt fondate.
Astfel, în ce priveşte competenţa materială a procurorului militar de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Militar Cluj de a efectua unele acte de competenţa Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial, Curtea constată, că potrivit principiilor pe baza cărora funcţionează Ministerul Public, prevăzute în Constituţia României şi în Legea pentru organizarea judecătorească, procurorii sunt organizaţi ierarhic, iar activitatea parchetelor se întemeiază pe unitatea de acţiune, ceea ce implică posibilitatea ca, din ordinul procurorului ierarhic superior, oricare dintre procurorii în subordine să exercite atribuţii de competenţa parchetelor inferioare ierarhic. În cauză, se constată că actele de urmărire penală la care se referă recurenta, au fost efectuate de procurorul militar de la Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Cluj, pe baza unui ordin dat la 1 februarie 2001, de procurorul ierarhic superior, fapt pe care, de altfel, recurenta nu îl contestă.
Referitor la prezentarea materialului de urmărire penală se constată, de asemenea că, acest act procesual a fost îndeplinit în condiţiile legii, la 22 octombrie 2001, când inculpata B.M., asistată de avocat, a luat cunoştinţă de conţinutul dosarului şi a declarat că nu mai are probe de propus.
În privinţa ascultării martorilor de către instanţă, critica formulată de recurentă este neîntemeiată deoarece din actele dosarului se constată, că instanţa a respectat întru totul dispoziţiile Codului de procedură penală, care reglementează administrarea probelor, procedând în majoritatea cazurilor la ascultarea martorilor propuşi prin rechizitoriu şi făcând aplicarea art. 327 alin. (3) din codul menţionat, numai în cazurile martorilor P.S., V.I., K.E. şi S.D. care, cu toate demersurile făcute de instanţă şi de organele de poliţie, nu au putut fi aduşi pentru a fi ascultaţi de judecător.
Este de asemenea nefondată susţinerea inculpatei că, faptele reţinute în sarcina sa nu au fost dovedite. Condamnarea inculpatei se bazează pe un amplu material probator, analizat temeinic atât de prima instanţă cât şi de instanţa de apel, din care rezultă cu certitudine că aceasta a primit bani şi alte foloase materiale de la deţinuţii menţionaţi în actul de acuzare şi de la rudele acestora, pentru a le facilita întreruperea executării pedepsei pe motiv de boală.
Recursul inculpatei este fondat şi urmează a fi admis, numai în privinţa modalităţii de executare a pedepsei.
În cauză se constată că inculpata a avut o bună comportare înainte de comiterea infracţiunilor mai sus arătate, că, în nici unul din cele şase cazuri în care a acceptat primirea de bani şi foloase materiale, nu s-a dispus întreruperea executării pedepsei pe caz de boală, ca urmare a unor acte medicale eliberate de inculpată, cu încălcarea îndatoririlor sale de serviciu, precum şi condiţiile grele şi periculoase în care şi-a desfăşurat activitatea de medic de penitenciar.
Luând în considerare aceste împrejurări şi, văzând şi dispoziţiile art. 861 şi următoarele C. pen., se constată că sunt întrunite condiţiile pentru suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatei, recursul acesteia urmând, în consecinţă să fie admis în acest sens.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpata B.M., împotriva deciziei nr. 15 din 11 februarie 2003 a Curţii Militare de Apel.
Casează Decizia penală sus-menţionată şi sentinţa penală nr. 108 din 14 iunie 2002 a Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti, numai cu privire la modalitatea de executare a pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată inculpatei.
Înlătură prevederile art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 861 C. pen., dispune suspendarea executării acestei pedepse sub supraveghere, pe termenul de încercare de 2 ani, stabilit în conformitate cu art. 862 C. pen., la care se adaugă cuantumul pedepsei aplicate de 3 ani închisoare.
Pe durata termenului de încercare de 5 ani, inculpata se va supune măsurilor de supraveghere, prevăzute de art. 863 alin. (1) lit. a) şi d) C. pen., şi anume:
a) să se prezinte la sfârşitul fiecărei luni la judecătorul desemnat cu supravegherea lui sau alte organe stabilite de instanţe;
b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.
Face aplicarea prevederilor art. 864 C. pen. şi art. 359 C. proc. pen.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 iulie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3342/2003. Penal. Art.197 alin.2 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 3344/2003. Penal. Recurs la încheiere. Recurs → |
|---|
