CSJ. Decizia nr. 3341/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3341/2003
Dosar nr. 446/2002
Şedinţa publică din 10 iulie 2003
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 135 din 20 februarie 2001, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a achitat, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., pe inculpatul P.E., pentru infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen.
S-a constatat că inculpatul a fost arestat de la 1 noiembrie 1999, la 23 februarie 2000.
Totodată, inculpatul a fost obligat la plata despăgubirilor civile, aşa cum rezultă din dispozitivul sentinţei.
S-au reţinut, în esenţă, următoarele:
La data de 31 mai 1999, între S.C. M.D.S. SRL, reprezentată de inculpat şi S.C. F.P. SA, s-a încheiat un contract, având ca obiect livrarea de produse petroliere de către această din urmă societate, în valoare totală de 17 miliarde lei.
În baza acestui contract, în perioada 1 iunie - 12 iunie 1999, S.C. F.P. SA a livrat produse petroliere în valoare de 17.246.620.331 lei, din care inculpatul a achitat numai 8.106.264.398 lei, iar pentru diferenţă a emis 6 bilete la ordin fără acoperire.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia penală nr. 587 din 30 octombrie 2001, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, de către inculpat şi de partea civilă S.C. F.P. SA.
În cauză, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi inculpatul P.E.
Prin recursul declarat, Parchetul a invocat greşita achitare a inculpatului, solicitând condamnarea acestuia.
Recursul Parchetului este fondat.
Potrivit art. 215 alin. (3) C. pen., inducerea sau menţinerea în eroare cu prilejul încheierii sau executării unui contract, săvârşită în aşa fel încât, fără această eroare, cel înşelat nu ar fi încheiat sau executat contractul, în condiţiile stipulate, constituie infracţiunea de înşelăciune.
Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că inculpatul, în cursul executării contractului nr. 182 din 31 mai 1999, a indus în eroare S.C. F.P. SA, prin emiterea a 6 bilete la ordin, despre care ştia că nu au acoperire şi astfel, a cauzat prejudiciul de 9.140.355.933 lei, reprezentând contravaloarea produselor petroliere ce i-au fost livrate, de către partea civilă sus-menţionată.
Prin emiterea celor 6 bilete la ordin, privitor la care ştia că nu există disponibil în cont, el a menţinut, în eroare, partea civilă, pentru a o determina să execute, în continuare, contractul sus-menţionat.
Intenţia de inducere în eroare a părţii civile rezultă şi din atitudinea inculpatului faţă de reprezentanţii societăţii păgubite, atitudine concretizată în mutarea sediului societăţii la o adresă necunoscută şi în refuzul de a răspunde la telefoane şi la corespondenţa societăţii păgubite.
Aşa fiind, urmează a se admite recursul Parchetului, a fi casate hotărârile atacate şi în urma rejudecării, să se reţină, în sarcina inculpatului, săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen.
Pe de altă parte, având în vedere datele ce caracterizează persoana inculpatului (căsătorit, având doi copii, din care unul minor, fără antecedente penale), urmează a se reţine în favoarea inculpatului la individualizarea pedepsei, circumstanţele atenuante, prevăzute de art. 74 lit. a) şi alin. ultim C. pen., iar ca efect al acestora, pedeapsa ce se va aplica inculpatului va fi situată sub nivelul minimului special, prevăzut de textul incriminator.
În consecinţă, în urma analizei circumstanţelor reale privind fapta şi a celor personale ale inculpatului, urmează ca inculpatul să fie condamnat, pentru infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen., la o pedeapsă de 6 ani închisoare şi la 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen.
Se va face aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP) şi se va constata că inculpatul a fost arestat preventiv în perioada 1 noiembrie 1999, 23 februarie 2000.
Celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate vor fi menţinute.
Pe cale de consecinţă, urmează a se constata că recursul declarat de inculpatul P.E. nu este fondat, ceea ce va impune respingerea acestuia, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, împotriva deciziei penale nr. 587 din 30 octombrie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Casează hotărârea pronunţată precum şi sentinţa penală nr. 135 din 20 februarie 2001 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, numai cu privire la greşita achitare a inculpatului P.E., pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen.
În baza art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen., condamnă pe inculpatul P.E. la 6 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen.
Face aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Constată că inculpatul a fost arestat preventiv în perioada 1 noiembrie 1999, 23 februarie 2000.
Menţine restul dispoziţiilor hotărârilor atacate.
Respinge recursul declarat de inculpatul P.E., împotriva deciziei penale sus-menţionată.
Obligă pe recurent să plătească statului 1.100.000 lei cheltuieli judiciare
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 iulie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3340/2003. Penal. Art.215 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 3342/2003. Penal. Art.197 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
