CSJ. Decizia nr. 3445/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3445/2003
Dosar nr. 3554/2003
Şedinţa publică din 7 august 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
În cauza ce formează obiectul dosarului nr. 7440/2003 al Tribunalului Timiş, inculpatul L.N.I., trimis în judecată în stare de arest pentru infracţiunea de înşelăciune a formulat prin apărătorul său, o cerere de recuzare a întregii instanţe, invocând faptul că toţi judecătorii instanţei s-au pronunţat cu privire la cererile de prelungire a măsurii arestării preventive, referitoare la el.
A mai invocat faptul că, la termenul din 4 iulie 2003, arestarea preventivă s-a pus în discuţie după 3 zile de la înregistrarea dosarului, iar în încheierea de la acea dată nu s-a trecut faptul că aceasta este drept recurs şi nu a ştiut că poate formula recurs.
Prin sentinţa penală nr. 36/ PI din 28 iulie 2003, Curtea de Apel Timişoara a respins, ca nefondată, cererea de recuzare formulată de inculpatul L.N.I.
Se motivează că nu există motive din cele prevăzute de art. 46 şi art. 48 C. proc. pen., care să justifice recuzarea.
Împotriva sus-menţionatei sentinţe, inculpatul a declarat recurs, invocând nulitatea acestora, deoarece curtea de apel a încălcat dispoziţiile art. 52 alin. (5) C. proc. pen., care prevede că, în cazurile în care sunt arestaţi preventiv, instanţa ierarhic superioară competentă să soluţioneze cererea de recuzare, înainte de a se pronunţa asupra recuzării, dispune cu privire la arestarea preventivă.
Se referă apoi la unele încheieri ale tribunalului.
Recursul este nefondat.
Corect a constatat Curtea de Apel Timişoara că nu există în cauză motive din cele prevăzute în art. 46 şi art. 48 C. proc. pen., care să justifice recuzarea.
Faptul că toţi judecătorii instanţei s-au pronunţat cu privire la cererile parchetului de prelungire a măsurii arestării preventive a inculpatului, nu constituie însă exprimarea unei păreri cu privire la soluţia în fond, care ar putea fi dată în cauză, deoarece s-a examinat numai îndeplinirea condiţiilor privind luarea acelei măsuri.
Cât privesc deficienţele din unele încheieri ale tribunalului, de asemenea, nu constituie motive de recuzare, iar nepronunţarea de către instanţa care a soluţionat cererea de recuzare, asupra stării de arest a inculpatului, deşi reală, nu poate fi examinată în absenţa recursului parchetului.
Pe de altă parte, nu este de natură a afecta soluţia pronunţată cu privire la cererea de recuzare formulată de inculpat.
Recursul fiind aşa-dar, nefondat, urmează a se respinge, ca atare, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. şi a-l obliga pe recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se include şi onorariul apărătorului din oficiu, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul L.N.I., împotriva sentinţei penale nr. 36/ PI din 23 iulie 2003, a Curţii de Apel Timişoara.
Obligă pe recurent la plata sumei de 700.000 lei cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 200.000 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 august 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3441/2003. Penal | ICCJ. Decizia nr. 345/2003. Penal → |
|---|
