ICCJ. Decizia nr. 345/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 345
Dosar nr.52292003
Şedinţa publică din 21 ianuarie 200.
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 642 din 23 septembrie 2003 a Tribunalului Iaşi, inculpatul P.A.L. a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) cu aplicarea art. 74-76 C. pen. la pedeapsa de 3 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art.71, 64 C. pen.
În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut şi s-a prelungit starea de arest a inculpatului, iar în baza art .88 C. pen. s-a dedus din durata pedepsei aplicate perioada reţinerii şi arestării preventive de la 8 februarie 2003, la zi.
S-a constatat că prejudiciul în sumă de 200.000 lei cauzat părţii vătămate M.M. a fost recuperat prin restituire.
Inculpatul a fost obligat să plătească statului cheltuieli judiciare în sumă de 1.800.000 lei, din care 300.000 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu suportat din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut următoarele:
În seara zilei de 7 februarie 2003, în jurul orei 20,20, partea vătămată M.M. aflată în gara Vlădeni, se îndrepta spre domiciliu.
Inculpatul P.A.L. a luat hotărârea de a-i sustrage banii şi bunurile, motiv pentru care a plecat în urmărirea acesteia.
Partea vătămată, persoană în etate de 72 ani este surdo-mută.
Sub pretextul de a o ajuta să nu alunece pe gheaţă, inculpatul a prins-o de antebraţ şi a lovit victima cu pumnul în faţă până când aceasta s-a dezechilibrat şi a căzut.
Inculpatul a sustras suma de 200.000 lei, după care a fugit.
Victima a suferit leziuni care au necesitat 11-13 zile de îngrijiri medicale.
În faza de urmărire penală inculpatul a recunoscut săvârşirea infracţiunii, poziţie pe care a negat-o în timpul cercetării judecătoreşti.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză: plângerea şi declaraţiile părţii vătămate, actele medico-legale, declaraţiile martorilor, procese verbale de confruntare şi de recunoaştere din grup, planşe fotografice, dovezi de ridicare şi predare a sumei de 200.000 lei, declaraţiile inculpatului.
Expertiza medico-legală psihiatrică efectuată în cauză a concluzionat că inculpatul P.A.L. prezintă tulburări de comportament pe fond de intelect liminar, având discernământ asupra faptei săvârşite.
Curtea de Apel Iaşi, prin Decizia penală nr. 391 din 28 octombrie 2003, a respins ca nefondat apelul inculpatului. Starea de arest a acestuia a fost menţinută şi prelungită cu 30 zile de la 28 octombrie 2000, iar din pedeapsa aplicată s-a dedus prevenţia la zi.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 600.000 lei din care 400.000 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu suportat din fondul Ministerului Justiţiei.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul P.A.L. solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor atacate şi achitarea în temeiul dispoziţiilor art.11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen.
Temeiul juridic al recursului îl constituie dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct.18 C. proc. pen.
Examinând recursul, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta este nefondat.
Din analiza materialului probator administrat în cauză rezultă că instanţele de judecată au reţinut în mod corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului în ceea ce priveşte săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) C. pen.
Inculpatul însuşi a recunoscut comiterea faptei arătând în declaraţia ologarfă cum a sustras din buzunarul pantalonului victimei, suma de 200.000 lei, după ce a împins-o şi aceasta a căzut.
Inculpatul a premeditat săvârşirea faptei, observând persoana vătămată de la sosirea acesteia în staţia CFR, a urmărit-o şi, sub pretext de aajuta un om vârstnic, a tâlhărit-o.
Partea vătămată a relatat detaliat modul în care s-a petrecut fapta şi l-a indicat fără ezitare pe inculpat ca fiind autorul acesteia. De asemenea, inculpatul a fost de acord cu restituirea sumei de 200.000 lei sustrasă de la partea vătămată.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că, în cauză nu există temeiuri de achitare, condamnarea inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie fiind legală şi temeinică.
Pentru aceste motive şi constatând din oficiu că nu există motive de casare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează să respingă recursul inculpatului ca nefondat, în temeiul art. 38515 pct.1 lit. b) C. proc. pen.
În baza art. 38517 alin. (4) C. proc. pen. şi art.88 C. pen., timpul reţinerii şi arestării preventive a inculpatului se va deduce din durata pedepsei aplicate de la 8 februarie 2003 la 21 ianuarie 2004.
În conformitate cu dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. pen. recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.A.L. împotriva deciziei penale nr.391 din 28 octombrie 2003 a Curţii de Apel Iaşi.
Deduce din pedeapsa aplicată, timpul reţinerii şi arestării preventive a inculpatului de la 8 februarie 2003la 21 ianuarie 2004.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.100.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 21 ianuarie2004.
| ← CSJ. Decizia nr. 3445/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 3451/2003. Penal → |
|---|
