ICCJ. Decizia nr. 35/2003. Penal. Art.211 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.35.
Dosar nr.5277/2003
Şedinţa publică din 21 ianuarie 200.
Asupra recursului de faţă;
In baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr.159 din 28 mai 2003 a Tribunalului Suceava, inculpatul P.G. a fost condamnat la pedeapsa de 1 an şi8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit.a) şi d), cu aplicarea art.13, 74-76 lit. b) C. pen. prinschimbarea încadrării juridice din infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a) şi d)cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71, 64 C. pen.
S-a constatat că inculpaţiiP.S., S.F.P. şi T.M. au fost obligaţi în solidar prin sentinţa penală nr. 218 din 22 decembrie 1998pronunţată de Tribunalul Suceava în dosarul nr. 8197/1997 să plătească părţii vătămate T.G. suma de 300.000 lei despăgubiri civile şia obligat pe inculpatul P.S. în solidar cu ceilalţi inculpaţi, să plătească această sumă.
In baza art. 191 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat săplătească statului cheltuieli judiciare în sumă de4 milioane lei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în fapt, următoarele:
În noaptea de 25/26 octombrie 1997, inculpatulP.G. împreună cu alţi coinculpaţi i-au sustras prin violenţă părţii vătămate T.G. (cetăţean gruzin) haina cu care aceasta era îmbrăcată în care se găseau 300 dolari SUA, 450 mărci germane şi 1.000.000 lire turceşti. Totodată,i-au luat din buzunarul pantalonilor suma de 50.000 lei, iar din maşină o geantă cubunuri personale, actele de identitate şi documenteleautoturismului, cauzându-i un prejudiciu total de1.000 dolari SUA.
În urma agresiunii, partea vătămată a suferit leziuni care au necesitat 1-2 zile de îngrijiri medicale.
Ceilalţi participanţi la săvârşirea infracţiunii aufost deferiţi justiţiei, inculpatul P.G. sustrăgându-se de la urmărirea penală şi cercetarea judecătorească.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatuluiau fost reţinute pe baza materialului probator administrat în cauză: plângerea şi declaraţiile părţii vătămate, proces-verbal decercetare la faţa locului, proces-verbal derecunoaştere din grup, fotografii judiciare, proces-verbal de predare a bunurilor recuperate, acte medico-legale, declaraţiile martorilor, declaraţiile inculpaţilor coautori şi complici la săvârşireainfracţiunii.
Curtea de Apel Suceava, prin Decizia penală nr. 331 din 10 noiembrie 2003, a respins ca nefondat apeluldeclarat de inculpatul P.G.
Împotriva acestei decizii a declarat recursul inculpatul, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor atacate şi reindividualizarea pedepsei aplicate în sensul reducerii cuantumului acesteia.
Temeiul juridic al recursului îl constituie dispoziţiileart. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen..
Examinând recursul, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta nu este fondat.
In conformitate cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţinea seama dedispoziţiile părţii generale a Codului penal, delimitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradulde pericol social al faptei săvârşite, de persoanainfractorului şi de împrejurările care atenuează sau agraveazărăspunderea penală.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că, prin modalitatea stabilită şicuantumul pedepsei aplicate, instanţa de fond aavutîn vedere aceste criterii generale de individualizare a pedepsei, ţinând cont atât de gradulde pericol social al infracţiunii săvârşite, care a avutdrept consecinţă vătămarea fizică a persoanei vătămate şi deposedarea acesteia de bunuri printr-o acţiune colectivă organizată, cât şi de persoana inculpatului care nu are antecedente penale şi s-a sustras urmăririi penale şi cercetării judecătoreşti.
Aplicarea circumstanţelor atenunatereţinute în favoarea inculpatului au condus la reducereapedepsei dispuse la 1 an şi 8 luni închisoare, pedeapsă asupra căreia s-a apreciat că este denatură să asigure reeducarea acestuia şiprevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.
Reducerea şi mai severă a acestui cuantum arlipsi de conţinut dispoziţiile art. 52 C. pen. privindscopurile pedepsei, nemaifiindde natură să asigure reinserţia socială a inculpatului şi ar constitui şi o încălcare a prevederilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Pentru aceste motive şi constatând din oficiu că nu există alte motive de casare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează să respingă ca nefondat recursulinculpatului, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În baza art. 192 alin. (2) şi 189 C. proc. pen.,recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu, fiind avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.G. împotriva deciziei penale nr. 331 din 10 noiembrie 2003 a Curţii de Apel Suceava.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 21 ianuarie2004.
| ← CSJ. Decizia nr. 3528/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 3530/2003. Penal → |
|---|
