CSJ. Decizia nr. 358/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.358DOSAR NR.4327/200.
Şedinţa publică din 24 ianuarie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de inculpatul P.F. împotriva deciziei penale nr.423 din 23 septembrie 2002 a Curţii de Apel Ploieşti.
S-a prezentat recurentul inculpat, în stare de arest şi asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat B.E..
Procedura de citare a fost îndeplinită.
Apărătorul inculpatului a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii şi în rejudecarea cauzei schimbarea încadrării juridice a faptei în infracţiunea prevăzută de art.183 din Codul penal motivat de faptul că starea letală a victimei s-a datorat praeterintenţiei.
În subsidiar se cere reducerea pedepsei aplicate în raport de împrejurările concrete de săvârşire a faptei şi persoana inculpatului.
Procurorul a concluzionat în sensul respingerii, ca nefondat al recursului inculpatului. Din probele administrate rezultă că inculpatul a acţionat cu intenţia indirectă de a ucide victima.
Inculpatul, în ultimul cuvânt, arată că este de acord cu apărarea făcută prin apărător. Nu s-a luat în consideraţie că victima a fost de fapt bătută de un vecin.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin sentinţa penală nr.141 din 16 iulie 2002 a Tribunalului Buzău a fost condamnat inculpatul P.F.în baza art.174-175 lit.c Cod penal, la 18 ani închisoare şi 7 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a şi b Cod penal, cu aplicarea art.71 şi 64 Cod penal, cu menţinerea stării de arest şi computarea deţinerii, de la 6 mai 2002.
Au fost confiscate de la inculpat un arac şi un picior de masă corpuri delicte ridicate de organele de poliţie.
Inculpatul a fost obligat la 3.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat, în care s-a inclus şi 300.000 lei onorariu de apărător din oficiu.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că inculpatul locuia cu soţia sa P.M. într-o casă situată în comuna Merei, satul Ogrăzi, judeţul Buzău. În ziua de 5 mai 2002, inculpatul şi victima au mâncat împreună cu fiicele lor şi concubinii acestora S.V. şi M.S.. La masă au consumat băuturi alcoolice până în jurul orelor 17,00. Ajunşi în stare de ebrietate, inculpatul şi victima s-au luat la ceartă şi s-au lovit reciproc, fiind despărţiţi de fiicele lor.
Inculpatul a intrat într-o cameră a locuinţei cu intenţia de a se culca.
Între timp fiica A.M. şi concubinul ei au plecat.
Victima P.M. a încercat să intre în camera unde se afla inculpatul, dar acesta blocase uşa prin interior.
Victima a reuşit să intre în încăpere, escaladând o fereastră.
Inculpatul care nu dormea, ci o aştepta, imediat a început să o lovească. A doborât-o la sol, s-a aşezat cu genunchii pe toracele ei şi i-a introdus în gură o cârpă. P.M. a reuşit să strige după ajutor, iar fiica sa F. şi concubinul ei M.S. au forţat uşa şi l-au îndepărtat pe inculpat de soţia sa.
Imediat, inculpatul a plecat din casă şi din curte. A adormit în via din spatele casei, iar după ce s-a înoptat, a revenit în locuinţă.
Privind întâmplător pe fereastră, inculpatul a văzut-o pe soţia sa în curte căutând prin nişte paie şi a avut impresia că aceasta a scos din paie o sticlă cu băuturi alcoolice, pe care a ascuns-o la sân. Inculpatul s-a supărat, fiind convins că femeia intenţiona să consume singură băutura din sticlă, astfel că, a ieşit din casă.
Victima văzându-l, a fugit din curte, dar inculpatul a ajuns-o din urmă, pe câmpul din faţa locuinţei.
Inculpatul a lovit victima de foarte multe ori cu un arac de vie şi cu un picior rupt de la o masă şi a continuat să o lovească şi după ce femeia a căzut la pământ.
După agresiune, inculpatul a abandonat victima, s-a întors în casă şi s-a culcat.
A doua zi a găsit victima la locul agresiunii, aceasta fiind decedată. A târât-o până în casă, după care s-a prezentat la organele de poliţie şi s-a autodenunţat.
Searatăînsentinţăcădinraportuldenecropsiemedico-legală rezultă că moartea victimei a fost violentă şi s-a datorat şocului traumatic– hemoragic, consecinţa unui politraumatism cu fracturi multiple costale, fracturi ale oaselor nazale şi ale ambelor oase ale antebraţului stâng.
S-a menţionat şi că inculpatul a recunoscut săvârşirea infracţiunii.
Apelul declarat de inculpatul P.F. împotriva acestei sentinţe a fost respins, ca nefondat, de către Curtea de Apel Ploieşti, Secţia Penală, prin Decizia nr.423 din 23 septembrie 2002.
Împotriva acestei din urmă decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul susţinând că, fapta a fost greşit încadrată, în infracţiunea de omor, în realitate, fiind vorba de lovituri cauzatoare de moarte, prevăzută de art.183 Cod penal, inculpatul neavând nici un moment, intenţia de a omorî victima.
În subsidiar, inculpatul a solicitat reindividualizarea pedepsei, în sensul reducerii ei, fiind oricum prea mare, în raport de împrejurările în care a fost comisă infracţiunea şi de starea de ebrietate, în care se afla recurentul.
Recursul este nefondat.
Din actele şi probele dosarului rezultă că instanţa de fond a reţinut corect situaţia de fapt, analizând şi interpretând, în mod just probele, ce converg, laolaltă, spre reţinerea comiterii faptei, de către inculpat, cu intenţie indirectă, încât, contrar celor susţinute de inculpat, încadrarea juridică dată faptei, este şi ea corectă.
Modul în care inculpatul a lovit victima, doborând-o la sol şi urcându-se cu genunchii pe toracele ei introducându-i şi o cârpă în gură spre a nu putea striga şi cere ajutor, nu lasă nici un dubiu că inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale, intervenirea decesului victimei, şi chiar dacă inculpatul n-a urmărit acest rezultat, l-a acceptat. Aşa fiind, fapta comisă de inculpat, fiind comisă cu intenţie, constituie infracţiunea de omor, prevăzută şi pedepsită de art.174, 175 lit.c Cod penal şi nu ale infracţiunii de loviri cauzatoare de moarte, prevăzută şi pedepsită de art.183 Cod penal, la care, decesul, intervine din culpă.
Nici critica referitoare la greşita individualizare a pedepsei, nu este întemeiată. La stabilirea şi aplicarea pedepsei, prima instanţă, a avut în vedere, toate criteriile de individualizare, prevăzute în dispoziţiile art.72 Cod penal, inclusiv, cele legate de persoana inculpatului, care nu are antecedente penale, a recunoscut fapta şi a regretat-o.
În raport cu cele arătate, rezultând că recursul de faţă se dovedeşte a fi nefondat, va trebui să fie privit, ca atare, şi respins, în baza art.38515 alin.1 pct.1 lit.b Cod procedură penală, menţinându-se, astfel, hotărârea atacată.
Se va deduce din pedeapsă, conform art.88 Cod penal, timpul arestării preventive, la zi.
Văzând şi reglementarea plăţii cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv, onorariul pentru apărarea din oficiu, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.F. împotriva deciziei penale nr.423 din 23 septembrie 2002 a Curţii de Apel Ploieşti.
Deduce din pedeapsă, timpul arestării preventive a inculpatului de la 6 mai 2002 la 24 ianuarie 2003.
Obligă pe inculpat la plata sumei de 1.100.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 ianuarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3571/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 3584/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
