CSJ. Decizia nr. 3589/2003. Penal. Art.197 alin.3 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3589/2003
Dosar nr.2045/2003
Şedinţa publică din 9 septembrie 2003
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 57 din 4 aprilie 2000 a Tribunalului Buzău, prin schimbarea încadrării juridice pentru inculpaţii T.M. şi G.C. din art. 208 – art. 209 lit. a) şi g), art. 197 alin. (3) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), pentru T.M., în art. 197 alin. (3) teza II, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., 208 – art. 209 lit. a) şi g), cu aplicarea art. 37 lit. a) şi art. 201 alin. (2), cu referire la art. 200 alin. (4) teza II, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi din art. 197 alin. (3) teza II C. pen., pentru G.C., în art. 197 alin. (3) teza II C. pen. şi art. 201 alin. (2), cu referire la art. 200 alin. (4) teza II C. pen.
În baza art. 197 alin. (3) teza II, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul T.M. la 17 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de viol urmată de decesul victimei.
În baza art. 208 – art. 209 lit. a) şi g), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., acelaşi inculpat a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani şi 6 luni închisoare.
În baza art. 201 alin. (2) C. pen., cu referire la art. 200 alin. (4) teza II şi art. 37 lit. a) C. pen., inculpatul a fost condamnat la 15 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen.
S-a constatat că fapta pentru care a fost condamnat de Judecătoria Buzău prin sentinţa penală nr. 368 din 17 februarie 1998 a Judecătoriei Buzău la o pedeapsă de un an şi 8 luni închisoare, este concurentă cu faptele de mai sus.
S-a dispus să execute pedeapsa cea mai grea, de 17 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen.
S-a dispus revocarea restului neexecutat din pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare rezultată din contopirea pedepselor aplicate prin sentinţa penală nr. 515 din 13 aprilie 1993 a Judecătoriei Buzău şi sentinţa penală nr. 491 bis din 10 martie 1994, ambele pedepse fiind contopite în pedeapsa de mai sus.
S-au aplicat dispoziţiile art. 74 şi art. 61 C. pen.
S-a computat la zi arestarea preventivă, începând cu data de 22 aprilie 1997, s-au anulat formele de executare anterioare şi s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare.
În baza art. 201 alin. (2), raportat la art. 200 alin. (4) C. pen., inculpatul G.C. a fost condamnat la o pedeapsă de 15 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen.
Acelaşi inculpat, în baza art. 197 alin. (3) teza II C. pen., a fost condamnat la o pedeapsă de 15 ani închisoare.
S-a dispus să execute pedeapsa cea mai grea de 15 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen.
S-au aplicat dispoziţiile art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
A fost menţinută starea de arest şi s-a computat la zi detenţia, începând cu 22 aprilie 1997.
Făcând aplicarea dispoziţiilor art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice reţinută prin actul de acuzare în sarcina inculpatului M.V. din art. 208 alin. (1) şi art. 211 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), în dispoziţiile art. 208 – art. 209 lit. a), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 211 alin. (2) lit. e), cu aplicarea art. 36 lit. a) C. pen.
Prima instanţă, în baza art. 208 – art. 209 lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe acest inculpat la o pedeapsă de 3 ani şi 6 luni, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat.
În baza art. 211 alin. (2) lit. e), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie în formă calificată, acelaşi inculpat a fost condamnat la o pedeapsă de 5 ani închisoare.
S-a dispus să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare.
A fost menţinută liberarea condiţionată pentru restul neexecutat din pedeapsa de un an şi 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 282/1995 a Judecătoriei Buzău.
S-au aplicat dispoziţiile art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), s-a menţinut starea de arest şi s-a computat la zi detenţia începând cu 1 iulie 1997.
Făcând aplicarea dispoziţiilor art. 67 C. pen., s-a dispus degradarea militară a inculpaţilor T.M. şi G.C.
În latură civilă, inculpaţii T.M. şi G.C. au fost obligaţi în solidar la despăgubiri civile către partea civilă P.T. la suma de 7.000.000 lei.
Inculpatul T.M. a fost obligat la despăgubiri civile în sumă de 400.000 lei către partea civilă T.I.
Inculpatul M.V. a fost obligat la plata sumei de 100.000 lei cu acelaşi titlu, către partea civilă T.G.
De la inculpatul M.V. s-a dispus confiscarea sumei de 70.000 lei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut în fapt, că, victima P.S., domiciliată în Buzău şi având vârsta de 19 ani, lucra în calitate de bucătar-ospătar la un bar din oraş şi în acelaşi timp frecventa cursurile serale ale liceului economic.
Datorită relaţiilor sale, avea permanent nevoie de bani, motiv pentru care, în repetate rânduri, a amanetat diferite bijuterii ale sale sau ale familiei, fără ştirea părinţilor.
Astfel, în luna aprilie 1997 avea amanetate trei inele din aur şi o cruciuliţă, pentru a căror recuperare trebuia să achite suma de 162.000 lei.
În luna aprilie 1997, a cunoscut pe inculpatul G.C. din Buzău, care în discuţiile purtate cu ea, a intuit că aceasta are mare nevoie de bani şi i-a promis că îi va intermedia un împrumut de la prietenul său N.G., dar cu intenţia ascunsă de a întreţine raporturi sexuale cu ea. Victima s-a întâlnit de câteva ori cu inculpatul, dar acesta nu a procurat suma promisă.
În câteva rânduri, inculpatul M.V., văr cu inculpatul G.C., a mers la domiciliul lui P.S., sub pretextul că îl caută pe prietenul acesteia, S.R.
P.S. a acceptat să-l însoţească şi au plecat împreună în Cartierul Dorobanţi din Buzău, pentru a-l căuta pe S.R.
Acolo s-au întâlnit cu inculpatul G.C. şi după discuţiile purtate, M.V. a înţeles şi el că victima are nevoie de bani.
Apoi, împreună au mers într-un bar, unde l-au întâlnit pe C.N., în vârstă de 54 ani, care a fost prezentat de inculpatul M.V., ca fiind unchiul său şi inculpatul i-a promis victimei că-i va sustrage acestuia banii.
După aceea, inculpatul G.C. a solicitat martorului R.L. să-l transporte pe el, pe P.S. şi o prietenă a acesteia, B.D., la C.N. acasă, unde după ce au mâncat şi au consumat băuturi alcoolice, gazda a încercat să întreţină cu victima un raport sexual, timp în care inculpatul M.V. i-a sustras din buzunar suma de 70.000 lei.
De aici, cu acelaşi autoturism au plecat împreună, la un bar din Cartierul Micro V, unde au întâlnit pe T.M. şi concubina acestuia F.M.
În acest timp victima se afla în autoturism, martora B.D. a rămas în cartier, iar cei trei inculpaţi au hotărât să meargă la discotecă în comuna C.A. Rosetti, iar acolo a fost luată hotărârea să plece cu toţii spre municipiul Buzău.
Toţi au ajuns în municipiul Buzău, în jurul orelor 3,30, iar G.C. a propus să meargă la locuinţa lui T.M.
Acolo, inculpatul G.C. i-a cerut victimei să întreţină raporturi intime cu el şi cu inculpatul T.M.
Aceasta a încercat să iasă din baie, însă inculpaţii au încuiat uşa şi au lovit-o cu pumnii în abdomen. În continuare cei doi, pentru a o determina să întreţină raporturi intime cu ei, au învinuit-o de imoralitate şi că practică sex oral.
În aceste condiţii, după ce T.M. a lăsat pe inculpatul G.C. cu victima în baie, acesta din urmă a întreţinut raporturi sexuale, normale şi nefireşti, fără voia acesteia.
În aceleaşi condiţii, T.M., a rămas cu victima în baie, întreţinând acelaşi fel de relaţii.
La ieşirea din baie, inculpatul M.V., a vrut şi el să întreţină cu ea aceleaşi relaţii, dar victima a refuzat şi l-a lovit.
Au părăsit garsoniera, în jurul orelor 7,00 dimineaţa şi pe traseu victima P.S. a afirmat că nu mai merge acasă, cerând şoferului R.L., să o ducă în comuna Mărăcineni, unde avea rude.
Tot atunci, M.V. i-a cerut să-i dea suma de 40.000 lei, reprezentând cota sa din banii furaţi de la C.N., dar victima nu-i mai avea, pentru că, alimentase cu benzină autoturismul.
Atunci inculpatul i-a cerut cerceii din urechi, însă victima a refuzat, promiţându-i că în aceeaşi zi, îi va remite suma de bani, însă, prin ameninţări, inculpatul a determinat-o să-i dea cerceii.
Victima a coborât în staţia de autobuz de la intrarea în comuna Mărăcineni, la coborâre, fiind puternic marcată de cele întâmplate.
După plecarea autoturismului, P.S. a mers pe pod, pe lângă balustradă şi s-a aruncat în albia râului Buzău, fiind văzută de doi trecători.
Cadavrul victimei a fost găsit în acest râu, pe raza comunei Vadu Paşii, judeţul Buzău.
Potrivit concluziilor Raportului de autopsie medico-legală aprobate de Comisia de Avizare şi Control, moartea victimei P.S. a fost violentă, ea s-a datorat asfixiei mecanice consecutivă submersiei, semnele de violenţă (leziunile traumatice, escoriaţii pe faţă, genunchi, feţele dorsale ambele mâini, regiunea submandibulară dreaptă, plagă contuză posterioară regiunea parietală stângă) s-au putut produce prin lovire de corpuri dure, menţionându-se că n-au nici o contribuţie la producerea decesului. Se mai menţionează că prezenţa spermei în secreţia vaginală arată că numita a întreţinut raport sexual.
Situaţia de fapt expusă, a fost stabilită pe baza procesului-verbal de constatare, planşelor foto, actelor medico-legale, contractelor de amanet, depoziţiilor martorilor M.R., M.A., T.F., C.S., N.G., C.D., B.D., C.N., R.L., V.T., F.M., M.V., T.G., M.P., P.G., G.E. şi G.C. şi declaraţiilor inculpaţilor.
Împotriva hotărârii primei instanţe, au declarat apel inculpaţii T.M. şi G.C., susţinând că aceasta este netemeinică şi nelegală pentru că probele sunt contradictorii şi neconvingătoare.
S-a reţinut că victima s-a aruncat de la o înălţime de peste 10 m în albia unui râu, cu o adâncime de maxim 50 cm., însă cadavrul n-a prezentat decât leziuni superficiale.
Că victima a fost găsită la o depărtare de 4-5 km de locul căderii, iar albia râului avea pietre şi bolovani, care ar fi putut produce zgârieturi.
Totodată, inculpaţii s-au referit la împrejurarea că hainele şi lenjeria victimei erau curate, în păr nu s-a găsit nisip, iar din raportul medico-legal de autopsie nu rezultă că în stomac şi plămâni cadavrul victimei ar fi avut apă, ci doar un lichid gălbui, care s-a dovedit a fi alcool.
În principal, cei doi apelanţi inculpaţi, au solicitat desfiinţarea sentinţei şi achitarea lor, iar în subsidiar, restituirea cauzei la Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău, în vederea completării urmăririi penale.
Curtea de Apel Ploieşti, prin Decizia penală nr. 385 din 25 septembrie 2000, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii T.M. şi G.C. şi a computat din durata pedepselor aplicate, timpul arestării preventive, începând de la 22 aprilie 1997, la zi, pentru ambii inculpaţi.
Totodată, i-a obligat pe apelanţi să plătească statului câte 300.000 lei cheltuieli judiciare.
S-a motivat că, deşi cei doi apelanţi inculpaţi nu şi-au recunoscut vina pentru faptele respective, situându-se pe o poziţie de nesinceritate, din probele dosarului rezultă că ei au săvârşit faptele reţinute prin sentinţă, încadrarea juridică în drept este corectă, iar pedepsele au fost individualizate cu respectarea prevederilor art. 72 şi art. 52 C. pen., la inculpatul T.M., făcându-se corect şi aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
Împotriva hotărârii instanţei de apel, au declarat recurs inculpaţii G.C. şi T.M., susţinând că nu există dovezi certe de vinovăţie, solicitând, în principal, achitarea lor, iar în subsidiar, restituirea cauzei la procuror, în vederea completării urmăririi penale, în sensul de a clarifica mecanismul decesului victimei printr-o expertiză criminalistică şi o nouă expertiză medico-legală.
Prin Decizia nr. 2119 din 26 aprilie 2001, pronunţată de secţia penală a Curţii Supreme de Justiţie, recursurile au fost admise, cele două hotărâri au fost casate şi s-a dispus restituirea cauzei la Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău pentru completarea urmăririi penale.
S-a motivat că din probele administrate rezultă că faptele care s-au derulat până la despărţirea victimei de către inculpaţi, la podul Mărăcineni, peste apa râului Buzău, sunt cert dovedite însă faţă de susţinerile constante ale celor doi inculpaţi că nu se fac vinovaţi de sinuciderea victimei, acreditând ideea că victima a fost ucisă de o altă persoană şi aruncată în râu se impune completarea urmăririi penale.
Astfel, referitor la momentul când victima s-a aruncat de pe pod în apă, atât în rechizitoriu, cât şi decizie s-a menţionat că acest moment a fost perceput de doi trecători care însă nu au fost identificaţi şi nici audiaţi în cauză.
Prin raportul medico-legal de necropsie nu s-a explicat lipsa apei în plămâni şi stomac deşi concluzia a fost aceea că asfixia este consecutivă submersiei.
Se impunea efectuarea unei expertize psihiatrice a victimei, în baza actelor de la Laboratorul de sănătate mentală Buzău în evidenţa căreia a fost victima, adresa unităţii menţionate fără număr şi fără menţionarea calităţii semnatarului adresei (semnătura fiind indescifrabilă), neputând fi considerată suficientă pentru stabilirea stării psihice a victimei.
Se impunea efectuarea unei expertize criminalistice ori constatare criminalistică, concludente şi necesare pentru stabilirea modului cum s-a desfăşurat evenimentul şi dacă este corectă varianta rechizitoriului sau că victima a fost ucisă în altă parte şi apoi transportată la locul unde a fost găsită.
S-a considerat necesară reaudierea martorilor R.I.L. şi V.T., pentru a relata mai amănunţit momentul despărţirii de victimă la podul Mărăcineni, pentru a se putea trage o concluzie motivată asupra stării psihice a victimei.
După completarea urmăririi penale potrivit indicaţiilor din Decizia de casare, prin Rechizitoriul nr. 276 din 18 martie 2002 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Buzău s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor G.C. şi T.M., pentru săvârşirea infracţiunilor de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen. şi art. 201 alin. (1), (4) şi (5), cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), art. 33 C. pen., iar în ce-l priveşte pe inculpatul T.M. şi starea de recidivă postcondamnatorie, prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen.
Procedând la rejudecarea cauzei, instanţa, Tribunalul Buzău, după audierea inculpaţilor, audierea martorului O.M., prezent în zona podului Mărăcineni după despărţirea victimei de inculpaţi, constatarea că audierea celuilalt martor ocular, R.P., nu este pasibilă de casare a intervenit decesul acestuia şi pe baza relaţiilor solicitate de la Laboratorul de Medicină Legală Buzău, privind cauza morţii victimei P.S., a reţinut aceeaşi situaţie de fapt şi vinovăţia inculpaţilor. În consecinţă, prin sentinţa penală nr. 3 din 9 ianuarie 2003, cei doi inculpaţi au fost condamnaţi la: 17 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) şi e) pentru infracţiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) şi (3), teza a II-a, cu aplicarea art. 13 şi art. 37 lit. a) C. pen., 15 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de perversiuni sexuale, prevăzută de art. 201 alin. (1), (4) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi 37 lit. a) C. pen. şi 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 – art. 209 lit. a) şi g) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., T.M. şi respectiv câte 15 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunilor de viol urmat de sinuciderea victimei şi perversiuni sexuale, încadrarea juridică identică în ce-l priveşte pe inculpatul G.C.
S-a dispus ca inculpatul T.M. să execute pedeapsa cea mai grea de 17 ani închisoare, iar inculpatul G.C. pedeapsa de 15 ani închisoare, ambii şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen., pe timp de 5 ani.
În baza art. 67 C. pen., s-a dispus degradarea militară a inculpaţilor.
Din pedepsele stabilite a fost dedusă durata arestării preventive începând de la 22 aprilie 1997 şi a fost menţinută starea de arest.
Inculpatul a fost obligat să plătească părţii civile T.I. 400.000 lei despăgubiri civile.
Cei doi inculpaţi au fost obligaţi să plătească părţii civile P.T., 5.000.000 lei despăgubiri (cheltuieli efectuate cu înmormântarea victimei) şi 2.000.000 lei daune morale.
Împotriva sentinţei au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău şi inculpaţii.
Prin apelul parchetului sentinţa a fost criticată pentru nelegalitate constând în aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen., alături de pedeapsa pentru infracţiunea de viol, deci la data săvârşirii infracţiunii în luna aprilie 1997 textul incriminator nu conţinea o astfel de pedeapsă complementară.
Inculpaţii au criticat sentinţa ca fiind nelegală şi netemeinică susţinând în esenţă că nu sunt vinovaţi de moartea victimei.
Apelurile au fost admise prin Decizia nr. 197 din 16 aprilie 2003, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, iar sentinţa a fost desfiinţată în parte şi a fost înlăturată pedeapsa complementară privind interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen., aplicată pentru infracţiunea de viol prevăzută de art. 197 alin. (1) şi (3) teza a II-a, cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
Nemulţumiţi şi de această hotărâre, inculpaţii au atacat-o cu recurs, reiterând motivele de la apel, susţinând în continuare că victima a fost ucisă şi nu s-a sinucis.
Recursurile sunt nefondate.
Verificând actele şi lucrările de la dosar, se constată că atât instanţa de fond, cât şi cea de apel au reţinut corect situaţia de fapt, încadrând faptele în textele de lege corespunzătoare, pentru care au aplicat inculpaţilor pedepse cu respectarea dispoziţiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), pronunţând hotărâri legale şi temeinice.
În consecinţă, secţia penală a Curţii Supreme de Justiţie, constatând că recursurile sunt nefondate, le va respinge ca nefondate în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se va deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor durata arestării de la 22 aprilie 1997, la zi.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenţii urmează să fie obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii T.M. şi G.C. împotriva deciziei penale nr. 197 din 16 aprilie 2003 a Curţii de Apel Ploieşti.
Deduce din pedeapsă durata arestării preventive de la 22 aprilie 1997, până la 9 septembrie 2003, pentru ambii inculpaţi.
Obligă inculpaţii la câte 1.100.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 septembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3584/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 3590/2003. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs → |
|---|
