CSJ. Decizia nr. 355/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 355/2003
Dosar nr. 4440/2002
Şedinţa publică din 23 ianuarie 2003
Asupra recursului penal de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 142 din 21 august 2002, Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti a condamnat pe inculpatul soldat P.I.D. la o pedeapsă rezultantă de 15 ani închisoare şi 7 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunilor de violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. c) C. pen. şi omor deosebit de grav prevăzut de art. 174 şi art. 176 lit. d) C. pen.
În baza art. 118 lit. d) C. pen., s-a confiscat de la inculpat suma de 400.000 lei.
Inculpatul a fost obligat să plătească părţilor civile D.R.G. şi P.R.E. câte 4.250.000 lei cu titlu de daune materiale şi câte 25.000.000 lei daune morale.
S-a reţinut că în noaptea de 24 aprilie 2002, inculpatul P.I.D. a pătruns fără drept în locuinţa victimei D.R.G.
Profitând de starea de şoc a victimei, precum şi de vârsta înaintată a acesteia, inculpatul a lovit-o cu pumnul în zona feţei, a împins-o în pat, a imobilizat-o şi a întreţinut raport sexual, deşi D.R.G. şi-a exprimat verbal împotrivirea.
După consumarea violului, inculpatul a observat că sub perna de pe pat se afla un buletin de identitate în care se găseau câteva bancnote.
Cum victima nu se putea apăra, inculpatul a luat actul de identitate, în care se aflau circa 400.000 lei, după care a ieşit din locuinţa victimei.
La puţin timp însă, fiindu-i teamă de o posibilă plângere formulată de D.R.G., inculpatul a revenit în locuinţă şi a suprimat viaţa victimei.
Apelul declarat de inculpat, vizând reducerea cuantumului pedepselor aplicate acestuia, a fost respins de Curtea Militară de Apel, prin Decizia nr. 91 din 3 octombrie 2002.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de control judiciar a reţinut că prima instanţă a respectat dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), atunci când a aplicat inculpatului pedeapsa orientată spre limitele minime prevăzute de textele incriminatoare.
Împotriva acestei din urmă hotărâri inculpatul a declarat recurs, pe care nu l-a motivat în scris, la termenul de judecată, prin apărător, invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
În susţinerea recursului s-a arătat că inculpatul a săvârşit fără intenţie, faptele reţinute în sarcina sa, în stare de beţie voluntară, că nu are antecedente penale şi regretă sincer faptele săvârşite.
Recursul declarat este nefondat.
Pentru a aplica inculpatului pedepse orientate spre minimul special, instanţele au reţinut că „inculpatul a recunoscut săvârşirea faptelor, uşurând într-o anumită măsură desfăşurarea urmăririi penale, că provine dintr-o familie dezorganizată, fiind crescut de bunica sa, că nu are antecedente penale, iar în cursul stagiului militar şi-a îndeplinit cu conştiinciozitate îndatoririle.
S-a mai reţinut că inculpatul se afla în stare de beţie, generată de consumul de băuturi alcoolice diferite, asociat cu fumatul, ceea ce a provocat reacţii şi o conduită care nu-i erau proprii inculpatului. Mai mult, beţia s-a suprapus instabilităţii emoţionale relevată de expertiza psihiatrică”.
Aşadar, toate împrejurările referitoare la fapte şi persoana infractorului au fost avute în vedere de instanţe la individualizarea pedepsei, conform art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Examinând cauza şi în raport de dispoziţiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., se constată că nu sunt alte cazuri care, luate în considerare de instanţă din oficiu, să conducă la casarea hotărârilor pronunţate.
Aşa fiind, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge ca nefondat, recursul declarat de inculpat.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestării preventive de la 1 mai 2002, la zi.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat din care, onorariul avocatului din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.I.D. împotriva deciziei nr. 91 din 3 octombrie 2002 a Curţii Militare de Apel.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 1 mai 2002, la 23 ianuarie 2003.
Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 1.100.000 lei cheltuieli judiciare, din care 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea sa din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 ianuarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3546/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 3550/2003. Penal. Recurs la încheiere. Recurs → |
|---|
