CSJ. Decizia nr. 3584/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3584/2003
Dosar nr.2000/2003
Şedinţa publică din 9 septembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 303 din 19 septembrie 2002, pronunţată de Tribunalul Braşov, a fost condamnat, printre alţii, inculpatul P.L. la 3 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a) şi e) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. b) C. pen.
În baza art. 239 alin. (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. e) C. pen. (două infracţiuni), cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la două pedepse de câte 4 luni închisoare, pentru săvârşirea a două infracţiuni de ultraj.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.
S-au aplicat prevederile art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a dedus din pedeapsă durata reţinerii şi arestării preventive de la 28 aprilie 2001, la zi.
În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest a inculpatului.
S-a constatat că părţile vătămate nu s-au constituit părţi civile în cauză.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut, în fapt, următoarele:
În data de 28 aprilie 2001, după orele 19,00, inculpatul P.L. şi alţi doi inculpaţi, respectiv I.D. şi I.G., au sustras un butoi cu smoală din scara unui bloc, după care, pentru a-şi asigura scăparea, au agresat verbal şi fizic doi jandarmi care îi opriseră (sesizaţi de locatarii blocului din a cărei scară se furase butoiul).
Judecătoria Braşov, sesizată cu judecarea cauzei, datorită modificărilor referitoare la competenţa materială apărută în Legea nr. 548/2001, a declinat competenţa de soluţionare în primă instanţă în favoarea Tribunalului Braşov.
Această instanţă a reţinut că în 28 aprilie 2001, după orele 19,00, după ce au consumat băuturi alcoolice, cei trei inculpaţi au sustras din scara blocului, un butoi cu smoală, fiind văzuţi de martorul V.I., care a alertat vecinii şi au pornit în urmărirea inculpaţilor, ajutaţi şi de jandarmii C.C. şi N.A.
Fiind ajunşi de către jandarmi, inculpaţilor li s-au cerut actele de identitate şi au fost întrebaţi de unde au luat butoiul cu smoală.
Iniţial, inculpatul P.L. a răspuns că au găsit butoiul la gunoi, după care i-a agresat verbal pe cei doi jandarmi.
S-a mai reţinut că acest inculpat, încercând să scape, a agresat-o fizic pe partea vătămată N.A., rupându-i uniforma şi adresându-i cuvinte obscene; acest inculpat a agresat-o fizic şi verbal şi pe partea vătămată C.C.
Pentru faptele săvârşite inculpatul P.L. a fost condamnat, ca şi ceilalţi doi inculpaţi, potrivit sentinţei penale sus-menţionate.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov şi inculpaţii P.L., I.D. şi I.G.
Reprezentantul Parchetului a criticat soluţia primei instanţe pentru netemeinicie în ce priveşte cuantumul pedepselor aplicate celor trei inculpaţi, arătând că, în mod netemeinic au fost aplicate inculpatului I.D. pedepse orientate spre minimul special prevăzut de lege, iar pentru P.L. şi I.G. au fost reţinute circumstanţe atenuante şi s-au aplicat pedepse sub limita minimă prevăzută de lege, arătându-se că faptele prezintă un grad ridicat de pericol social, există împrejurări care agravează răspunderea penală.
Inculpatul P.L. a solicitat achitarea în temeiul art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., arătând că nu a săvârşit fapta de ultraj şi achitarea în temeiul art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, iar în subsidiar, a solicitat reducerea pedepselor.
Inculpaţii I.D. şi I.G. au solicitat achitarea în temeiul art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., iar în subsidiar, reducerea pedepselor.
Prin Decizia penală nr. 93 din 10 aprilie 2003, Curtea de Apel Braşov a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov, desfiinţând sentinţa apelată sub aspectul individualizării judiciare a pedepselor aplicate inculpaţilor P.L. şi I.D. şi, rejudecând în aceste limite, a înlăturat aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen., pentru inculpatul P.L. şi a majorat pedepsele aplicate acestuia de la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a) şi e), cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), la pedeapsa de 5 ani închisoare şi de la pedepsele de câte 4 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 239 alin. (2), 3, cu aplicarea art. 75 lit. a) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), la pedepsele de câte 6 luni închisoare, inculpatul urmând ca, potrivit art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., să execute pedeapsa de 5 ani închisoare.
A majorat pedepsele aplicate inculpatului I.D., de la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a) şi e), cu aplicarea art. 37 lit. b) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), la pedeapsa de 6 ani închisoare şi de la pedepsele de câte un an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 239 alin. (2) şi (3), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), la pedepsele de câte un an şi 6 luni închisoare, urmând ca, potrivit art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul să execute pedeapsa de 6 ani închisoare.
Din pedepsele aplicate a dedus prevenţia inculpaţilor începând cu 19 septembrie 2002, la zi şi a menţinut în continuare starea de arest a acestora.
A menţinut celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.
A respins apelurile declarate de cei trei inculpaţi împotriva aceleiaşi hotărâri, obligându-i la cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva deciziei, în termen legal, a declarat recurs inculpatul P.L., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor şi, pe fond, achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., iar în subsidiar, reducerea pedepsei.
Verificând actele dosarului cauzei, Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Instanţa de fond a stabilit corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului, procedând la încadrarea juridică corespunzătoare a faptei comisă de acesta.
Cu privire la motivul de recurs prin care inculpatul solicită achitarea, întrucât nu este autorul faptelor reţinute în sarcina sa, se constată că, în cauză, situaţia de fapt expusă a fost probată amplu cu următoarele mijloace de probă: proces-verbal de cercetare la faţa locului; planşe fotografice; proces-verbal de percheziţie corporală; proces-verbal de predare-primire; adresele nr. 712/P/2001 ale secţiei 4 poliţie; rapoarte şi declaraţii ale părţilor vătămate; declaraţii martori şi declaraţii inculpaţi, aşa încât, nu se justifică solicitarea inculpatului în sensul achitării.
Nici al doilea motiv de recurs formulat de inculpat şi care vizează reducerea pedepsei nu este fondat şi nu se impune a fi primit întrucât, în cauză, pedepsele aplicate au fost just individualizate în raport de criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi de scopurile pedepsei prevăzute de art. 52 C. pen., constatându-se că nu există împrejurări care să justifice atenuarea răspunderii penale.
Faţă de aceste considerente, urmează să fie respins recursul declarat de inculpat, ca nefondat, conform dispozitivului.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.L. împotriva deciziei penale nr. 93 din 10 aprilie 2003 a Curţii de Apel Braşov.
Deduce din pedeapsă durata reţinerii şi arestării preventive de la 28 aprilie 2001, până la 9 septembrie 2003.
Obligă recurentul la 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică,azi 9 septembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 358/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 3589/2003. Penal. Art.197 alin.3 c.pen. Recurs → |
|---|
