CSJ. Decizia nr. 3592/2003. Penal. Art.183 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3592/2003
Dosar nr.2255/2003
Şedinţa publică din 9 septembrie 2003
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constatăurmătoarele:
Prin sentinţa penală nr. 75 din 28 ianuarie 2003, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. 3592/2002, în baza art. 183 C. pen., a condamnat pe inculpatul C.S.S.A. la 14 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 65 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen., pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a computat prevenţia de la 21 noiembrie 2002, la zi.
În baza art. 350 C. proc. pen., a menţinut starea de arest a inculpatului.
În baza art. 14 şi art. 326 C. proc. pen. şi art. 188 din Legea nr. 3/1978 a obligat inculpatul la plata sumei de 6.558.266 lei despăgubiri materiale către Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a obligat inculpatul la plata sumei de 4.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul avocat oficiu de câte 300.000 lei în faza urmăririi penale şi respectiv a cercetării judecătoreşti va fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:
La data de 16 noiembrie 2001, în cursul după amiezii, inculpatul a venit acasă de la serviciu şi, pe fondul relaţiilor tensionate pe care le avea cu mama sa, s-a luat la ceartă cu aceasta şi a început să o lovească de mai multe ori cu pumnii în zona capului şi a membrelor superioare. Când a realizat consecinţele faptei sale, s-a dus în jurul orelor 21,30, la vecinul său, martorul R.S., pe care l-a chemat în mod insistent în locuinţa sa.
Acesta s-a dus în camera în care locuia inculpatul şi mama sa, observând că acesta din urmă este întinsă pe pat, cu faţa în sus, horcăind şi prezentând urme de violenţă, inclusiv sânge în zona gurii. În prezenţa acestui martor, inculpatul a luat-o pe mama sa de gulerul de la haină şi a lovit-o cu capul de un raft de lemn situat deasupra patului.
La solicitarea martorului R.S., inculpatul a sunat la salvare.
Ulterior a venit şi martorul C.I., concubinul victimei, care, la rândul său, a constatat urme de violenţă în zona feţei victimei. La scurt timp a venit salvarea şi a transportat-o pe victimă, numita C.Ş. la Spitalul Universitar Bucureşti unde a fost internată la orele 2,20 cu diagnosticul „contuzie cerebrală gravă G.C.S. 3; hematom subdural de emisfer stâng”. La orele 7,30 victima a decedat.
Din raportul medico-legal de autopsie nr. A3/1975/2001 rezultă că victima a suferit multiple leziuni traumatice (echimoze, plăgi contuze, excoriaţii) în zona capului, toracelui şi membrelor. În concluziile raportului de necropsie s-a apreciat că „moartea numitei C.Ş. a fost violentă. Aceasta s-a datorat insuficienţei cardio-respiratorii de origine centrală, consecutivă unui politraumatism soldat cu hemoragie meningo-cerebrală, hematom subdural operat şi fracturi costale.
Leziunile traumatice constatate s-au putut produce prin lovire cu şi de corpuri dure în condiţiile unui politraumatism, în condiţii neprecizate ce pot data de 1-2 zile”.
Leziunile traumatice au legătură de cauzalitate directă necondiţionată cu moartea victimei.
Sângele recoltat de la cadavrul victimei conţinea alcool şi aparţine grupei „0”.
Sub aspectul încadrării juridice, tribunalul a apreciat că fapta inculpatului C.S.S.A. de a lovi în mod repetat pe mama sa cu corpuri dure şi de corpuri dure, cauzându-i leziuni traumatice letale, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de „loviri sau vătămări cauzatoare de moarte" prevăzută de art. 183 C. pen.
Sub aspectul individualizării pedepsei, Tribunalul a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv limitele speciale de pedeapsă prevăzute de lege, gradul de pericol social al faptei săvârşite, persoana inculpatului, împrejurările ce atenuează sau agravează răspunderea penală.
Astfel, analizând modul în care s-a realizat în fapt acţiunea ce constituie elementul material al infracţiunii, respectiv prin loviri repetate cu şi de corpuri dure, de natură a provoca victimei suferinţe fizice şi psihice, precum şi toate împrejurările ce caracterizează această faptă, mai ales că aceea a fost săvârşită asupra mamei sale, cu care ar fi trebuit să aibă raporturi caracterizate prin sentimente de afecţiune, de respect, având totodată îndatorirea de sprijin şi ajutor faţă de aceasta, precum şi importanţa obiectului vătămat şi gravitatea urmărilor faptei ce a dus la moartea victimei, forma şi modalitatea vinovăţiei în săvârşirea faptei respective.
Tribunalul a apreciat că fapta comisă prezintă un grad sporit de pericol social.
De asemenea, a luat în considerare la individualizarea pedepsei şi persoana infractorului, apreciind că ţine de esenţa însăşi a acestei infracţiuni care presupune alegerea şi determinarea concretă a pedepsei în raport cu trăsăturile specifice ale persoanei inculpatului, de această concordanţă depinzând eficienţa funcţională a pedepsei aplicate. Ca atare, a ţinut seama de atitudinea făptuitorului de a înţelege caracterul acţiunilor sale, influenţată de emotivitatea, temperamentul şi caracterul său, precum şi de capacitatea de autodirijare, de vârsta şi experienţa de viaţă, de împrejurarea că are doi copii minori, era angajat la momentul comiterii faptei, nu are antecedente judiciare şi sociale. Totodată, este relevantă şi atitudinea sa după comiterea faptei, exprimată concret prin atitudinea faţă de victimă, faţă de care a manifestat o atitudine inumană şi faţă de organele penale, exprimată într-o comportare nesinceră în prima fază a procesului penal, pentru ca ulterior să-şi recunoască vinovăţia, având însă o atitudine indiferentă.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpatul C.S.S.A.
În apelul parchetului a fost criticată sentinţa pentru nelegalitate, sub aspectul greşitei încadrări juridice a faptei inculpatului, în sensul că încadrarea juridică corectă este cea de omor calificat, având în vedere multitudinea loviturilor aplicate de inculpat mamei sale, care era suferindă şi nu cea de lovituri cauzatoare de moarte, preluată din rechizitoriu.
Inculpatul a criticat sentinţa pentru netemeinicie sub aspectul greşitei individualizări a pedepsei, în sensul că aceasta este prea mare faţă de circumstanţele sale personale, respectiv, lipsa antecedentelor penale, atitudinea sinceră, este încadrat în muncă, are doi copii minori în întreţinere.
Prin Decizia penală nr. 231 din 21 aprilie 2003, Curtea de Apel Bucureşti, secţia II penală a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, desfiinţând în parte sentinţa apelată şi, în fond:
În baza art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice din art. 183 C. pen., în art. 174 – art. 175 lit. c) C. pen. şi, în baza acestui text, a condamnat pe inculpatul C.S.S.A. la 20 de ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei.
A respins apelul declarat de inculpat, obligându-l la cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva deciziei, în termen legal, a declarat recurs inculpatul C.S.S.A., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor şi, rejudecând, schimbarea încadrării juridice în infracţiunea prevăzută de art. 183 C. pen. şi reducerea pedepsei.
Verificând actele dosarului cauzei, Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Cu privire la solicitarea inculpatului de schimbare a încadrării juridice în infracţiunea prevăzută de art. 183 C. pen., se constată că nu se impune această modificare a încadrării juridice a faptei din mai multe motive.
Astfel, multitudinea şi intensitatea loviturilor aplicate de inculpat, ca şi locul unde unele dintre acestea au fost aplicate, respectiv zona capului, zonă vitală a corpului, victima fiind lovită cu capul de un raft chiar şi în momentul în care nu era conştientă şi horcăia în urma loviturilor primite, toate aceste aspecte demonstrează intenţia inculpatului de a ucide întrucât, după modul în care a acţionat, inculpatul a prevăzut eventualitatea producerii morţii şi a acceptat acest rezultat.
Aşa încât, în cauză nu sunt dubii cu privire la încadrarea juridică a faptei comise, aceea de omor calificat şi nu de lovituri cauzatoare de moarte.
Cât priveşte solicitarea de reducere a pedepsei, se apreciază că la individualizarea pedepsei s-au avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi scopurile pedepsei prevăzute de art. 52 C. pen., aşa încât, nu sunt motive care să justifice reducerea pedepsei aplicate.
Faţă de aceste considerente, urmează să fie respins recursul declarat de inculpat, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.S.S.A. împotriva deciziei penale nr. 231 din 21 aprilie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia II penală.
Deduce din pedeapsă durata arestării preventive de la 21 noiembrie 2001, până la 9 septembrie 2003.
Obligă recurentul la 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 septembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3590/2003. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs | CSJ. Decizia nr. 3594/2003. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs → |
|---|
