CSJ. Decizia nr. 366/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
Secţia Penală
Decizia nr.366/2003
Dosar nr.2934/2002
Şedinţa publică din 24 ianuarie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de inculpatul T.L.Gh. împotriva deciziei penale nr.161/P din 18 iunie 2002 a Curţii de Apel Constanţa.
S-a prezentat recurentul asistat de apărător ales, avocat N.T.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
Apărătorul inculpatului a susţinut şi dezvoltat motivele de recurs depuse în scris la dosarul cauzei şi a solicitat admiterea acestuia aşa cum a fost formulat, în sensul casării ambelor hotărâri şi trimiterea cauzei la procuror pentru efectuarea urmăririi penale sau a casării deciziei instanţâei de apel şi menţinerea sentinţei instanţei de fond.
Procurorul a concluzionat în sensul respingerii recursului ca nefondat, arătând că urmărirea penală s-a făcut de organul competent, infracţiunea comisă nu se încadrează în cele obligatoriu a fi efectuate de procuror.
Totodată, cum Legea nr.143/200 nu face distincţie asupra cantităţii de droguri deţinută şi cum fapta prezintă un pericol social ridicat, încadrarea juridică este corectă, iar pedeapsa aplicată just individualizată.
Inculpatul, în ultimul cuvânt, arată că regretă fapta, susţinând apărarea făcută prin apărător.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin rechizitoriul nr.1932/P din 13 decembrie 2001, întocmit de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa, inculpatul T.L.Gh. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art.2(1) şi art.11 din Legea nr.143/2000, cu aplicarea art.33 lit.a C.pen.
În fapt, s-a reţinut că, la 10 decembrie 2001, inculpatul a fost surprins având asupra sa 6,1 gr rezină de cannabis, pe care o deţinea în vederea oferirii şi vânzării altor persoane. La aceeaşi dată, inculpatul l-a îndemnat pe martorul I.V. să fumeze o ţigară cu cannabis, îndemn urmat de executare.
În drept, infracţiunile săvârşite de inculpat au fost încadrate în art.2(1) şi art.11 din Legea nr.143/2000, cu aplicarea art.33 lit.a C.pen.
Tribunalul Constanţa, prin sentinţa penală nr.88 din 19 februarie 2002, în baza art.334 C.proc.pen., a dispus schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000 în infracţiunea prevăzută de art.4 din Legea nr.143/2000 şi a condamnat pe inculpatul T.L.Gh. la pedeapsa de o lună şi 27 zile închisoare.
S-a făcut aplicarea art.71 în referire la art.64 C.pen.
În baza art.88 C.pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada reţinerii şi arestării preventive, de la data de 10 decembrie 2001 la 5 februarie 2002.
S-a constatat integral executată pedeapsa aplicată inculpatului.
În baza art.11 pct.2 lit.a C.proc.pen. raportat la art.10 lit.b1 C.proc.pen., combinat cu art.181 C.pen., a fost achitat inculpatul pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art.11 din Legea nr.143/2000.
În baza art.91 lit.c C.pen., s-a aplicat inculpatului sancţiunea administrativă a amenzii, în cuantum de 1.000.000 lei.
A fost obligat inculpatul la cheltuieli judiciare către stat, în cuantum de 1.000.000 lei conform art.191 C.proc.pen.
În fapt, prima instanţă, a reţinut următoarele:
La data de 10 decembrie 2001, inculpatul l-a invitat pe martorul I.V. la o plimbare cu autoturismul pe marginea canalului, în Cernavodă, ocazie cu care acesta a confecţionat o ţigară cu haşiş pe care i-a dat-o martorului să o fumeze, precizându-i că aceasta conţinea droguri.
La revenirea în bar, organele de poliţie au efectuat o percheziţie a autoturismului inculpatului, în care s-au găsit 6,1 gr rezină de cannabis, primită de la un cetăţean străin.
Din analiza de laborator a rezultat că inculpatul nu este consumator, ceea ce dovedeşte intenţia sa de a atrage alte persoane în sfera consumului de droguri.
Faţă de declaraţia martorului dată în faza de cercetarea judecătorească, din care rezultă că nu a fost îndemnat de inculpat să fumeze, infracţiunea prevăzută de art.11 din Legea nr.143/2000 nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, situaţie în care sunt aplicabile dispoziţiile art.181 C.pen.
Probele nefiind recoltate în cadrul unei instituţii sanitare, de personal de specialitate şi cu respectarea tuturor condiţiilor impuse, proba cu buletinul medical nr.126/2001 a fost înlăturată de prima instanţă.
Inculpatul, fiind consumator de droguri, s-a dispus schimbarea încadrării juridice din art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000 în art.4 din aceeaşi lege.
La individualizarea pedepsei s-au avut în vedere criteriile prevăzute de art.72 C.pen., precum şi cantitatea redusă de rezină de cannabis – 6,1 gr, faptul că inculpatul este la primul conflict cu legea penală, a avut o atitudine sinceră, recunoscând fapta şi s-au aplicat şi dispoziţiile art.74-74 lit.d C.pen.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa prin care se susţine că în mod nelegal instanţa de fond a schimbat încadrarea juridică a faptei prin rechizitoriu, deoarece în speţă, erau întrunite toate elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000.
Se susţine că sentinţa este netemeinică şi nelegală şi pentru că fapta inculpatului de a îndemna o persoană să consume droguri prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, prevăzută de art.11 din Legea nr.143/2000, situaţie în care se impune înlăturareadispoziţiilor art.181 C.pen. şi condamnarea inculpatului.
Curtea de Apel Constanţa, prin Decizia penală nr.161/P din 18 iunie 2002, a admis apelul parchetului şi a desfiinţat sentinţa atacată în sensul că:
A înlăturat aplicarea art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.b C.proc.pen.
În baza art.334 C.proc.pen. a schimbat încadrarea juridică din infracţiunea prevăzută de art.4 din Legea nr.143/2000 în art.2 alin.1 din aceeaşi lege şi în baza acestui text de lege, cu aplicarea art.74, 76 din Codul penal, a condamnat pe inculpatul T.L.Gh. la 6 luni închisoare.
În baza art.11 din Legea nr.143/2000, cu aplicarea art.74,76 C.pen. a condamnat pe acelaşi inculpat la 3 luni închisoare.
Conform art.33 lit.a şi 34 lit.b C.pen., a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 6 luni închisoare, în condiţiile art.71 şi 64 C.pen.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.
Pentru a da această soluţie, instanţa de apel a reţinut următoarele:
Aflându-se în Turcia, în luna octombrie 2001, intimatul inculpat a cunoscut un cetăţean turc, căruia i-a solicitat, prin telefon, în luna noiembrie 2001, la revenirea în ţară să-i trimită haşiş în valoare de 50 mărci, sumă pe care urma să o plătească ulterior, când va merge în Turcia.
La scurt interval de timp, respectiv în ultima decadă a lunii noiembrie 2001, intimatul inculpat a primit drogul, aflat într-un pachet, pe care l-a ridicat de la mesageria unei firme – Autogara Constanţa.
Din drogul primit, intimatul inculpat a dat la 10 decembrie 2001 pentru a fuma şi martorului I.V.
Cu ocazia percheziţiei efectuată la 10 decembrie 2001, s-au găsit asupra intimatului inculpat 60 buc.foiţe pentru confecţionare de ţigări, iar în autoturism, respectiv în portbagaj, s-a decoperit o bucată de haşiş.
La locuinţa intimatului inculpat s-a găsit o seringă de 2 ml despre care acesta a declarat organului de poliţie că, probabil, aparţine prietenei sale (10 decembrie 2001).
În urma examinării probelor recoltate intimatului inculpat, s-a constatat că rezultatul este negativ, ceea ce dovedeşte inexistenţa drogului în organismul acestuia la data depistării.
Cele arătate mai sus rezultă din procesele-verbale încheiate de organul de poliţie la 10 ddcembrie 2001, coroborate cu declaraţiile intimatului inculpat, cu declaraţiile martorului I.V. date atât în faza de cercetare penală cât şi în faza de cercetare judecătorească, cu raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr.170857/10.12.2001, cu buletinul de analiză nr.126/11.12.2001, semnat de dr.V.L. – medic specialist.
Susţinerea intimatului inculpat referitoare la faptul că a cumpărat drogul pentru consum propriu a fost înlăturată, deoarece simpla afirmaţie a acestuia privind înţelegerea cu cetăţeanul turc în ceea ce priveşte preţul şi modalitatea de plată, nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.
De altfel, buletinul de analiză nr.126/2001, întocmit de medicul specialist, în condiţiile art.112 C.proc.pen., dovedeşte inexistenţa drogului în organismul inculpatului la 10 decembrie 2001, contrar susţinerilor acestuia că ar fi fumat ţigară cu această substanţă interzisă de lege – şi netemeinicia susţinerii conform căreia drogul ar fi fost cumpărat doar pentru consumul propriu (procesul-verbal de percheziţie din 10.12.2001 din care rezultă că s-a găsut la locuinţa intimatului inculpat o seringă de 2 ml).
Fapta intimatului inculpat de a procura, cumpăra la sfârşitul lunii noiembrie 2001 o cantitate de drog de risc, fără drept, din Turcia, primită prin intermediul unei firme, a fost caracterizată ca infracţiunea prevăzută de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000, motiv pentru care a dispus schimbarea încadrării juridice în acest sens.
În ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută de art.11(1) din Legea nr.143/2000 săvârşită de inculpat, s-a reţinut că în raport de pericolul social concret al acesteia, sancţiunea cu caracter administrativ aplicată inculpatului este neîndestulătoare, situaţie în care se va aplica o pedeapsă.
Având în vedere că inculpatul este la primul conflict cu legea şi vârsta acestuia, s-au aplicat dispoziţiile art.74,76 C.pen.
Împotriva acestei decizii, inculpatul a declarat recurs, susţinând că:
- urmărirea penală a fost efectuată cu încălcarea dispoziţiilor art.209 C.proc.pen., în sensul că nu s-a efectuat de către procuror ci de organul de poliţie;
- greşit instanţa de apel a încadrat fapta în dispoziţiile art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000, încadrarea corectă este în dispoziţiile art.4 din aceeaşi lege, aşa cum a reţinut prima instanţă, deoarece drogurile găsite cu ocazia percheziţiei erau deţinute pentru consum, buletinul de analiză nr.126/2001 fiind corect înlăturat de instanţa de fond;
- fapta de a îndemna pe martorul I.V. să consume droguri nu constituie infracţiune cum greşit a reţinut instanţa de apel ci o faptă care nu prezintă gradul de pericol al unei infracţiuni, aşa cum corect a reţinut instanţa de fond;
- pedepsele nu au fost corect individualizate, impunându-se reducerea lor.
Recursul este nefondat.
Potrivit dispoziţiilor art.209 alin.3 C.proc.pen., urmărirea penală se efectuează în mod obligatoriu de către procuror în cazul infracţiunilor indicate în cuprinsul său.
În speţă, nu s-au încălcat dispoziţiile art.209 alin.3 C.proc.pen., deoarece infracţiunile ce constituie obiectul judecăţii nu sunt enumerate în acest text.
În consecinţă, constatarea nulităţii urmăririi penale nefiind justificată, primul motiv de recurs fiind nefondat, urmează să fie respins.
Este, de asemenea, neîntemeiat şi motivul de casare vizând greşita schimbare a încadrării juridice a faptei în art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000.
Examinând hotărârea atacată, sub primul aspect, se constată că susţinerea inculpatului potrivit căreia greşit instanţa de apel a reţinut buletinul de analiză nr.126/2001, deşi acesta este lipsit de valoare probatorie, nu este întemeiată.
Aşa cum rezultă din probele existente la dosar, organul de urmărire penală având nevoie de concluzii imediate asupra stării de dependenţă de droguri a inculpatului arestat, existând în acest sens declaraţia acestuia, ţinând seama că acestor categorii de persoane li se aplică măsuri de urgenţă, respectiv măsuri medicale destinate tratamentului supradozei, comei şi sindromului de serraj, a dispus efectuarea unui examen de laborator (toxicologic) a probei de urină recoltată de la inculpat, care a fost făcut de o unitate sanitară de specialitate, rezultatul explorării toxicologice fiind redat în buletinul de analiză nr.126/2001, prin concluziile sale stabilindu-se că în momentul depistării, inculpatul nu era dependent de droguri.
Procedând în acest mod, organul de urmărire penală s-a conformat întocmai prevederilor art.112 şi 113 C.proc.pen. şi a căror aplicare s-a făcut în speţă, potrivit cărora, constatarea se efectuează asupra probei puse la dispoziţie sau ridicată de organul de urmărire penală, fără îndeplinirea unei alte condiţii.
Ca urmare, actul medical efectuat în cauză este valabil, după cum corect a stabilit instanţa de apel, astfel încât, sub acest aspect, critica formulată de inculpat este nefondată, urmând a fi respinsă.
Examinând hotărârea şi sub cel de al doilea aspect se constată că susţinerea recurentului potrivit căreia în mod greşit a fost condamnat pentru infracţiunea prevăzută de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000, deoarece în realitate, fapta întruneşte elementele infracţiunii prevăzută de art.4 din aceeaşi lege, întrucât a cumpărat şi deţinut drogurile pentru consum propriu şi nu în vederea comercializării, nu este întemeiată. Din probe, inclusiv buletinul de analiză nr.126/2001, rezultând că inculpatul nu este consumator de droguri, se impune concluzia că acesta a cumpăratşi deţinut cantitatea de 6,1 gr rezină de cannabis în vederea comercializării, încadrarea juridică în dispoziţiile art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000 fiind, deci corectă.
În raport cu cele ce preced, instanţa de apel a procedat corect schimbând încadrarea juridică a faptei din infracţiunea prevăzută de art.4 din Legea nr.143/2000 în infracţiunea prevăzută de art.2 alin.1 din aceeaşi lege.
Prin urmare şi în această privinţă, Decizia instanţei de apel este temeinică şi legală, astfel că este nefondat şi cel de al doilea motiv de recurs al inculpatului.
Tot astfel este neîntemeiată şi critica adusă de recurent deciziei referitor la condamnarea sa pentru infracţiunea prevăzută de art.11 din Legea nr.143/2000.
Conform art.17 C.pen., infracţiunea este fapta ce prezintă pericol social, săvârşită cu vinovăţie şi prevăzută de legea penală, constituind unicul temei al răspunderii penale.
Pe de altă parte, potrivit art.181 din acelaşi cod, nu constituie infracţiune fapta care, deşi prevăzută de legea penală, prin atingerea minimă adusă uneia dintre valorile ocrotite de lege şi prin conţinutul ei concret este vădit lipsită de importanţă şi, prin urmare, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.
La stabilirea în concret a gradului de pericol social se ţine seama de modul şi mijloacele de săvârşire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum şi de persoana şi conduita făptuitorului.
Examinând cauza, se constată că fapta săvârşită de inculpat prezintă pericolul social al unei infracţiuni aşa cum corect a statuat instanţa de apel.
Îndemnul adresat unei persoane să consume droguri, deşi acesta nu era toxicoman, îndemn urmat de executare, constituie o faptă ce poate avea urmări dintre cele mai grave pentru viaţa şi sănătatea acesteia, ceea ce îi conferă un caracter grav.
La aprecierea gradului de pericol social nu se poate face abstracţie de persoana şi conduita inculpatului, care nu a recunoscut fapta şi, deci, nu a regretat-o.
Numai lipsa antecedentelor penale, singura dată pozitivă dintre criteriile de apreciere reţinute de instanţa de fond, nu este de natură să ducă la concluzia lipsei de pericol social al faptei săvârşite.
Aşadar şi sub aspectul examinat, hotărârea instanţei de apel este legală şi temeinică şi în consecinţă urmează a se menţine.
Pedepsele aplicate inculpatului de către instanţa de apel au fost just individualizate în raport de natura infracţiunilor comise, împrejurările concrete în care au fost comise faptele şi de datele ce caracterizează persoana acestuia.
Neexistând alte motive de recurs care examinate din oficiu ar putea duce la casarea hotărârii atacate, în conformitate cu art.38515 pct.1 lit.b C.proc.pen., urmează a respinge recursul declarat de inculpat, ca nefondat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.L.Gh. împotriva deciziei penale nr.161/P din 18 iunie 2002 aCurţii de ApelConstanţa.
Obligă pe inculpat la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 24 ianuarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 365/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 367/2003. Penal → |
|---|
