CSJ. Decizia nr. 3657/2003. Penal. Revizuire. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3657/2003
Dosar nr. 2113/2003
Şedinţa publică din 10 septembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 146 din 22 decembrie 1997, Tribunalul Suceava a condamnat pe inculpatul G.F.N. la 20 ani închisoare şi 8 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru infracţiunea de omor calificat şi deosebit de grav, prevăzută de art. 174, art. 175 lit. d) şi art. 176 lit. a) şi b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) şi art. 113 din acelaşi cod.
Curtea de Apel Suceava, prin Decizia penală nr. 117 din 1 iulie 1998, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat împotriva sentinţei.
Prin Decizia penală nr. 3340 din 18 decembrie 1998, Curtea Supremă de Justiţie, secţia penală, a respins, ca nefondat recursul declarat de inculpat împotriva deciziei.
Ulterior, prin cerere adresată Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava, condamnatul G.F.N. a solicitat revizuirea sentinţei nr. 146 din 22 decembrie 1997 a Tribunalului Suceava.
În motivarea cererii de revizuire, motivul invocat de condamnat fiind acela că în situaţia sa se poate reţine starea de legitimă apărare prevăzută de art. 44 C. pen.
După efectuarea cercetărilor de către procuror, procedându-se la soluţionarea cererii prin sentinţa penală nr. 41 din 12 februarie 2003, Tribunalul Suceava a respins cererea ca nefondată.
Nemulţumit de hotărâre, condamnatul revizuient a declarat apel.
Curtea de Apel Suceava, prin Decizia penală nr. 120 din 14 aprilie 2003, a respins, ca nefondat, apelul declarat de G.F.N., cu motivarea că în cauză susţinerile invocate au fost analizate atunci când s-a judecat în fond, la instanţa de apel şi la instanţa supremă.
Împotriva deciziei, a declarat recurs condamnatul revizuient, motivele susţinute fiind aceleaşi din celelalte faze procesuale.
Recursul declarat nu este fondat.
În conformitate cu dispoziţiile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., revizuirea unei hotărâri judecătoreşti definitive poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei.
Or, din examinarea actelor dosarului, se constată că instanţa care a pronunţat soluţia de condamnare, a examinat şi înlăturat apărările formulate de inculpat, în sensul că fapta a fost săvârşită în legitimă apărare.
Neindicarea unor fapte şi împrejurări noi, în sensul textelor legale evocate ca şi solicitarea unei noi interpretări a probatoriului cauzei, nu pot constitui temei de revizuire a hotărârii de condamnare intrată în puterea lucrului judecat.
În consecinţă, soluţia primei instanţe de respingere a cererii de revizuire a fost pronunţată cu respectarea dispoziţiilor evocate, ce a fost corect menţinută în apel, împrejurări în care Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge recursul ca nefondat cu obligarea petiţionarului la cheltuieli judiciare către stat.
Se va stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul revizuient G.F.N. împotriva deciziei penale nr. 120 din 14 aprilie 2003 a Curţii de Apel Suceava.
Obligă pe recurent la plata sumei de 700.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 septembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3655/2003. Penal. întrerupere executare... | CSJ. Decizia nr. 3658/2003. Penal. Contestaţie la executare.... → |
|---|
