CSJ. Decizia nr. 3681/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3681/2003
Dosar nr. 414/2002
Şedinţa publică din 11 septembrie 2003
Asupra recursurilor de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 135 din 27 februarie 2001, Tribunalul Bucureşti, secţia II-a penală, a condamnat pe inculpaţii:
- A.M. la două pedepse de câte 5 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. a), b), e) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute în final 5 ani şi 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 65 C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a computat prevenţia inculpatului de la 7 aprilie 2000 până la zi, respectiv din 27 februarie 2001.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului.
- S.C.M. la două pedepse de câte 5 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. a), b) şi e) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute în final 5 ani şi 6 luni închisoare.
S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 65 C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei închisorii.
În baza art. 67 C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complimentară a degradării militare.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a computat prevenţia inculpatului de la 7 aprilie 2000 la zi, respectiv 27 februarie 2001.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului.
- C.E. la două pedepse de câte 7 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 26, raportat la art. 211 alin. (2) lit. a), b) şi e) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate în cauză, inculpatul urmând să execute în final 7 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 65 C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei închisorii.
În baza art. 67 C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complimentară a degradării militare.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a computat prevenţia inculpatului de la 7 aprilie 2000 la zi, respectiv 27 februarie 2001.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpatul A.M. a unui pistol cu capse cu aer comprimat şi un număr de 5 capse nepercutate, depuse la D.G.P.M.B., Serviciul Poliţiei Criminale, precum şi un spray cu gaz iritant lacrimogen şi o pereche de mănuşi chirurgicale, dispunând distrugerea acestora.
În baza art. 14, raportat la art. 346 C. proc. pen., s-a luat act că părţile vătămate M.M. şi M.M.O. nu s-au constituit părţi civile în cauză, iar prejudiciul faţă de Banca I.Ţ. a fost acoperit prin restituire.
În baza art. 191 C. proc. pen., au fost obligaţi inculpaţii la câte 1.000.000 lei fiecare cheltuieli judiciare către stat.
Se reţine că, începând cu luna august 1999, inculpatul C.E., care era prieten cu inculpatul A.M., s-a întâlnit cu acesta în repetate rânduri, povestindu-i despre modalitatea defectuasă şi neglijenţă, în care banca la care lucrează transportă bani, în sensul că acesta nu se efectuează cu maşini blindate şi sunt însoţite de agenţi de pază fără experienţă.
În luna octombrie 1999, după ce s-a lăsat convins de inculpatul C.E., că săvârşirea unei infracţiuni de furt este posibilă şi poate avea succes, inculpatul A.M. a luat legătura cu un alt prieten, inculpatul S.C.M. şi toţi trei în baza unei înţelegeri prealabile, în data de 7 aprilie 2000, în timp ce inculpaţii A.M. şi S.C. supravegheau zona, inculpatul C.E. (care a fost desemnat să lucreze pe autoturismul Mercedes, al cărui şofer titular era învoit în perioada 3 – 7 aprilie 2000) le-a comunicat că urmează să transporte bani. Totodată, le-a precizat că suma urma să fie luată de la sediul central din Calea Victoriei şi adusă la sucursală, fapt pentru care cei doi inculpaţi urmau să se deplaseze la locul stabilit, având timp suficient să ajungă.
Inculpaţii A.M. şi S.C.M. s-au deplasat cu mijloace de transport în comun până la semaforul din colţul străzii Schitu Măgureanu, unde au aşteptat autoturismul băncii, având asupra lor două pistoale cu aer condiţionat, o pereche de mănuşi chirurgicale şi un spray lacrimogen.
În momentul în care autoturismul Mercedes a oprit la semafor, cei doi inculpaţi, au pătruns, prin uşile laterale spate în vehicul, datorită faptului că şoferul nu a asigurat portierele, ameninţând şoferul, respectiv pe inculpatul C.E., cu pistolul în cap, pe casieră şi agentul de pază şi au dirijat autoturismul pe străzi laterale.
Inculpaţii au solicitat agentului de pază, pistolul, menţionând că ştiu sigur că acesta îl are asupra sa (informaţie furnizată anterior de inculpatul C.E.), dar acesta a refuzat, arătându-le că l-a pus între picioarele sale, pe banchetă.
Imediat după ce autoturismul a oprit, cei doi inculpaţi, au cerut banii şi, deşi, casiera a răspuns că nu are bani, inculpaţii au insistat, cu menţiunea că ştiu sigur că există bani.
Inculpatul C.E. a ridicat săculeţul cu bani, dintre scaune (întrucât casiera încercase să arunce banii în faţă la picioarele agentului de pază), l-a dat inculpatului A.M., care i-a solicitat şi cheile maşinii şi acumulatorul telefonului mobil, apoi, a ieşit din maşină. În momentul în care şi inculpatul S.C.M. a coborât din maşină, inculpatul A.M. a pulverizat spray lacrimogen în interior, după care a fugit. Agentul de pază, deşi afectat de gazul lacrimogen, a somat, a tras, în aer, un foc de avertisment şi a pornit în urmărirea inculpaţilor.
Aceste, din urmă, împrejurări au fost percepute direct şi de martorii O.D., care era oprit la semafor şi care l-a luat, în maşină, pe agentul de pază, pentru a urmări pe inculpaţi, precum şi de S.C. şi P.D., angajaţi ai băncii, aflaţi întâmplător, cu maşina la acelaşi semafor, care au pornit şi ei în urmărirea inculpaţilor.
Inculpatul A.M. a fost prins şi imobilizat (fără să se opună) de martorul O.D., iar inculpatul S.C.M. a fost ridicat de organele de poliţie de la domiciliul unei cunoştinţe, la care s-a dus, întrucât văzuse când inculpatul M.A., fusese prins.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpaţii C.E., A.M. şi S.C.M., pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Prin apelul parchetului este criticată sentinţa pentru netemeinicia pedepselor aplicate inculpaţilor, care au fost orientate, în mod eronat, către minimul special prevăzut de lege, deoarece aceştia au comis o infracţiune deosebit de gravă şi prezintă suficient pericol social pentru ordinea publică care să justifice aplicarea unor pedepse mai aspre.
Inculpatul C.E. a criticat hotărârea pentru următoarele motive: încălcarea dreptului la apărare în momentul luării primei declaraţii (7 aprilie 2000); deşi avea interese contrare cu inculpatul S.C.M., la urmărirea penală, au fost asistaţi amândoi de acelaşi avocat, violându-se în acest mod prevederile art. 44 din Legea nr. 51/1975; deşi din analiza probelor dosarului rezultă nevinovăţia sa, instanţa de fond l-a condamnat pentru comiterea a două infracţiuni prevăzute de art. 26, raportat la art. 211 alin. (2) lit. a), b) şi e) C. pen.; prima instanţă a reţinut, în mod greşit comiterea a două infracţiuni de tâlhărie, aflate în concurs real, deoarece în cauză există o singură infracţiune de tâlhărie, cu mai multe agravante, întrunite în mod cumulativ, nu o pluralitate de infracţiuni; în procesul de individualizare a pedepsei aplicate acestuia, instanţa de fond a reţinut, în mod nejustificat numai circumstanţe agravante, deşi în favoarea sa existau circumstanţe atenuante, care ar fi condus la o pedeapsă mai blândă.
Inculpaţii A.M. şi S.C.M. au criticat sentinţa pentru greşita individualizare a pedepselor care le-au fost aplicate, pe care le apreciază ca fiind prea aspre în raport de circumstanţele personale şi au solicitat reducerea acestor pedepse sub minimul special prevăzut de lege.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia nr. 655 din 27 noiembrie 2001, a admis recursul parchetului, a desfiinţat parţial sentinţa atacată, a descontopit pedepsele aplicate inculpaţilor, în pedepsele componente şi a majorat pedepsele aplicate inculpaţilor după cum urmează:
- de la câte 5 ani şi 6 luni închisoare la câte 7 ani închisoare, pentru inculpatul A.M., iar prin aplicarea art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., acesta va executa 7 ani închisoare.
- de la 5 ani şi 6 luni închisoare la câte 7 ani închisoare, pentru inculpatul S.C.M., iar prin aplicarea art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., acesta va executa 7 ani închisoare.
- de la câte 7 ani închisoare la câte 9 ani închisoare, pentru inculpatul C.E., iar prin aplicarea art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., acesta va executa 9 ani închisoare.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
S-au respins, ca nefondate apelurile declarate de inculpaţi.
S-a computat prevenţia inculpaţilor de la 7 aprilie 2000 la 27 noiembrie 2001.
Au fost obligaţi inculpaţii C.E. şi S.C.M. la câte 500.000 lei cheltuieli judiciare statului şi inculpatul A.M. la 950.000 lei cheltuieli judiciare statului din care 450.000 lei onorariu avocat oficiu se suportă din fondul Ministerului Justiţiei.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi inculpaţii A.M., S.C.M. şi C.E.
Procurorul a solicitat extinderea recursului parchetului şi asupra inculpatului C.E., schimbarea încadrării juridice, pentru acest inculpat din complicitate la tâlhărie în instigare la tâlhărie şi aplicarea de pedepse mai aspre pentru toţi inculpaţii.
Inculpatul A.M. a solicitat, prin apărătorul său, trimiterea cauzei, spre rejudecare la instanţa de apel, întrucât greşit au fost reţinute două infracţiuni de tâlhărie, în loc de una şi pentru că i-a fost încălcat dreptul la apărare.
Inculpatul S.C.M. a solicitat, prin apărătorul său, schimbarea încadrării juridice într-o singură infracţiune de tâlhărie, în loc de două şi, în subsidiar, reducerea pedepsei aplicate.
Inculpatul C.E. a solicitat, prin apărătorul său, în principal trimiterea cauzei, pentru rejudecare, la instanţa de fond, iar în subsidiar reducerea pedepsei.
Recursurile sunt nefondate.
Analizând Decizia atacată se constată că este legală şi temeinică sub toate aspectele.
Astfel, starea de fapt şi vinovăţia inculpaţilor a fost bine reţinută de către instanţa de apel şi pe baza probelor care au fost necesare aflării adevărului complet administrate şi corect interpretate, iar încadrarea juridică corespunde acestora.
În ce priveşte cererea apărătorilor de a se trimite cauza la prima instanţă pentru rejudecare nu este întemeiată şi bine au procedat instanţele, când au respins-o deoarece neadministrarea unor probe (vizionarea unei casete privind reconstituirea nu a afectat soluţia pronunţată, întrucât nu există alte probe, declaraţii de martori) pe baza cărora instanţa a putut să-şi formeze convingerea asupra vinovăţiei inculpaţilor.
În ce priveşte pe inculpatul C.E., instanţa constată că fapta acestuia întruneşte elementele constitutive ale complicităţii la tâlhărie prevăzute de art. 26, raportat la art. 211 alin. (2) lit. a), b) şi e) C. pen.
Potrivit art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), complice este persoana care cu intenţie înlesneşte sau ajută în orice mod la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală.
Având în vedere că inculpatul C.E. a furnizat celorlalţi coinculpaţi informaţii cu privire la modul defectuos şi neglijent în care se efectuează transportul valorilor de la bancă la sucursale, precum şi modul necorespunzător de asigurare şi pază, intinerariul parcurs şi reconstituirea traseului autovehicolului ce transporta bani, este evident că activitatea acestuia reprezintă un ajutor la comiterea infracţiunii de asemenea, nu trebuie omisă nici împrejurarea că acest inculpat nu a asigurat portierele autoturismului deşi ştia că transportă bani prin centrul oraşului, ceeace impunerea luarea unor măsuri de siguranţă.
Ca atare, fapta comisă de inculpatul C.E. de a ajuta atât prin informaţiile furnizate, cât şi prin nerespectarea obligaţiilor de serviciu pe ceilalţi coinculpaţi să deposedeze prin ameninţare cu pistolul pe cei doi angajaţi ai băncii de sumele de bani pe care le transportau întruneşte elementele constitutive ale complicităţii la tâlhărie prevăzută de art. 26, raportat la art. 211 alin. (2) lit. a), b) şi e) C. pen.
Faţă de cele menţionate este evident că fapta acestui inculpat nu constituie instigare la infracţiunea de tâlhărie, deoarece prin această formă de participaţie, potrivit art. 25 C. pen., se înţelege acea persoană care cu intenţie determina pe o altă persoană să săvârşească o faptă prevăzută de legea penală.
Din actele dosarului nu rezultă o asemenea situaţie, ci din contră din declaraţiile acestuia date în cursul urmăririi penale reiese că ceilalţi doi inculpaţi au căutat să îl convingă să participe la săvârşirea faptei.
Nici susţinerile apărătorilor, în sensul că în mod greşit instanţele au reţinut săvârşirea a câte două infracţiuni de tâlhărie fiecare prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), b) şi e) C. pen., nu este întemeiată, întrucât, cum bine au reţinut instanţele, activitatea acestora a vizat două persoane.
Pedepsele aplicate au fost bine individualizate ele reflectând corect gradul de pericol social al faptei şi făptuitorilor.
Astfel, fapta comisă prezintă un pericol social deosebit de ridicat datorită naturii ei cât şi caracterului calificat al infracţiunii.
Astfel, s-a avut în vedere caracterului premeditat al comiterii infracţiunii, precum şi persoana inculpaţilor care nu au antecedente penale.
În consecinţă recursurile urmează să fie respinse ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi inculpaţii A.M., S.C.M. şi C.E. împotriva deciziei penale nr. 655 din 27 noiembrie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor, timpul arestării preventive de le 7 aprilie 2000 la 11 septembrie 2003.
Obligă pe recurenţii inculpaţi A.M. şi C.E. să plătească statului sumele de câte 1.000.000 lei cheltuieli judiciare.
Obligă pe recurentul inculpat S.C.M. să plătească statului suma de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 septembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3678/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 3682/2003. Penal. Recuzare. Recuzare → |
|---|
