CSJ. Decizia nr. 3655/2003. Penal. întrerupere executare pedeapsă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3655/2003
Dosar nr. 2252/2003
Şedinţa publică din 10 septembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 171 din 26 februarie 2003, pronunţată de Tribunalul Bucureşti s-a respins cererea ce avea ca obiect întreruperea executării pedepsei, formulată de condamnatul D.L. ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa soluţia de mai sus, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Condamnatul a solicitat întreruperea executării pedepsei de 5 ani închisoare cu motivarea că, soţia sa nu realizează venituri şi locuieşte împreună cu fiul într-o garsonieră, neavând mijloace materiale de întreţinere.
În cauză s-a efectuat o anchetă socială din care rezultă că soţii D. au divorţat în anul 2001, că minorul D.D. a fost încredinţat spre creştere şi educare mamei sale, că minorul prezintă tulburări de comportament, mama sa neavând suficientă autoritate asupra acestuia.
S-a concluzionat în raport de totalitatea probelor administrate că nu sunt realizate cerinţele art. 453 lit. c) C. proc. pen., raportat la art. 455 C. proc. pen.
Împotriva sentinţei de mai sus a declarat apel condamnatul care a susţinut că familia sa este în nevoie din cauza lipsurilor materiale.
Prin Decizia penală nr. 228 din 17 aprilie 2003, Curtea de Apel Bucureşti a respins, ca nefondat, apelul condamnatului, reţinând în considerente că aceste motive au existat şi anterior începerii executării.
În termen legal, împotriva hotărârilor de mai sus a declarat recurs condamnatul care reiterând motivele invocate anterior, a susţinut că, se impune întreruperea executării pedepsei, datorită comportamentului fiului său şi a lipsei de autoritate a soţiei.
Examinând critica formulată în raport de prevederile art. 3859 alin. (1) pct. 171 C. proc. pen., se constată că recursul este nefondat.
Potrivit dispoziţiilor legale, întreruperea executării pedepsei se pronunţă atunci când datorită unor împrejurări speciale executarea imediată a pedepsei ar avea consecinţe grave pentru condamnat sau familia sa.
Dar greutăţile materiale, precum şi conduita fiului său preexistau începerii executării pedepsei şi oricum acestea nu ar putea fi remediate într-o scurtă perioadă de timp, atât cât ar putea fi întreruptă executarea în acest caz.
Pentru aceste motive în mod corect instanţele au pronunţat respingerea cererii şi respectiv, menţinerea acestei soluţii, apreciind că nu sunt realizate condiţiile înscrise în art. 455 C. proc. pen., raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen.
Pentru aceleaşi considerente, în conformitate cu prevederile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de condamnat se va respinge, ca nefondat.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul D.L. împotriva deciziei penale nr. 228/ A din 17 aprilie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Obligă pe recurent la plata sumei de 700.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 septembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3654/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 3657/2003. Penal. Revizuire. Recurs → |
|---|
