ICCJ. Decizia nr. 375/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Înalta curte de casaţie şi JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.5636/2003
Dosar nr. 4092/2003
Şedinţa publică din 3 decembrie 2003
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 98 din 29 mai 2003, Tribunalul Buzău, a condamnat pe inculpatul S.C. la pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de purtare abuzivă, prevăzută de art. 250 alin. (2) C. pen. şi s-a constatat pedeapsa graţiată, conform art. 1 din Legea nr. 543/2002 şi art. 1 din OUG nr. 18/2003.
S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 543/2002.
S-a constatat că partea vătămată S.C.I., nu s-a constituit parte civilă.
Inculpatul a fost obligat la 1.000.000 lei cheltuieli de judecată.
S-a reţinut, pentru a se pronunţa această sentinţă că, inculpatul S.C. şi-a desfăşurat activitatea, potrivit fişei postului, începând cu anul 2001, la Postul de Poliţie Mihăileşti, judeţul Buzău, în calitate de agent şef adjunct.
Acesta, în seara zilei de 23 august 2002, a primit misiunea de a se deplasa în sectorul său, respectiv în satul Florica, judeţul Buzău.
În timp ce se deplasa pe raza localităţii arătate, pe drumul judeţean, însoţit de martorul B.M., a observat o persoană, respectiv partea vătămată S.C.I., cu bicicleta, având un sac în spate.
Partea vătămată, a observat autoturismul, aparţinând poliţistului şi a încercat să se ascundă în tufele de pe marginea şoselei, însă în scurt timp, a fost găsit, prins, imobilizat şi urcat în maşină.
Bicicleta a fost luată de martorul B.M., iar inculpatul, împreună cu partea vătămată, care recunoscuse că furase bunurile de la firma aparţinând patroanei B.V., au plecat, către postul de poliţie.
La intrarea în satul Mihăileşti, inculpatul a luat hotărârea să meargă la baza de recepţie cereale, pendinte de SC A. SA Buzău, pentru a verifica modul în care paznicul îşi îndeplineşte îndatoririle de serviciu.
Inculpatul, în încăperea paznicului, a luat legătura, în jurul orelor 22,00, cu şeful postului, respectiv agent şef HGN., care s-a deplasat imediat la locul indicat, a discutat cu S.C.I. şi cu inculpatul, care avea funcţia de agent şef adjunct.
Din discuţii a rezultat că S.C.I. a recunoscut săvârşirea infracţiunii de furt şi a însoţit pe cei doi poliţişti, la locul faptei, pentru efectuarea cercetărilor, care au durat până dimineaţă.
Se mai reţine că, în incinta bazei de recepţie Mihăileşti, inculpatul i-a aplicat lui S.C.I., două lovituri cu palma, ultimul susţinând că a fost lovit, de acesta, cu pumnii şi palmele, după urcarea în autoturism, iar apoi a fost lovit, de mai multe ori, cu un cablu ondulat, pe partea dorsală şi cu palma, aceste agresiuni, producându-se, când a intrat în încăperea din incinta bazei.
Certificatul medico-legal, eliberat de S.M.L. Buzău, concluzionează că partea vătămată S.C.I. a prezentat la examinare leziuni traumatice de două categorii, respectiv unele produse prin cădere şi care sunt mai grave şi altele mai uşoare, produse prin lovire cu corpuri dure, adică echimozele de pe braţul stâng, torace posterior, fese şi coapsa dreaptă. Pentru vindecarea leziunilor se arată că, sunt necesare 2-3 zile îngrijiri medicale, iar pentru vindecarea echimozelor şi escoriaţiilor sunt necesare 8-9 zile de îngrijiri medicale.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat apel, inculpatul, care a solicitat, în principal, admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei şi schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 250 alin. (2) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 180 alin. (1) C. pen., întrucât din probe, nu rezultă că leziunile provocate părţii vătămate, i-au fost cauzate în totalitate de el, pentru că i-a aplicat numai două palme. În subsidiar, a solicitat achitarea sa şi aplicarea art. 181 din C. pen., întrucât nu are antecedente penale, a recunoscut ceea ce a făcut şi pentru că este o persoană cu o conduită ireproşabilă.
Curtea de Apel Ploieşti, prin Decizia penală nr. 375 din 27 august 2003, a respins apelul inculpatului, obligându-l la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs, inculpatul S.C. şi partea vătămată S.C.I.
Inculpatul, prin apărătorul său, a reiterat motivele din apel, în sensul schimbării încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 250 alin. (2) C. pen., în cea prevăzută de art. 180 alin. (1) C. pen., iar, în subsidiar, achitarea sa.
Partea vătămată a solicitat, în recurs, admiterea acestuia şi obligarea inculpatului la despăgubiri în favoarea sa.
Recursul părţii vătămate este inadmisibil, iar cel al inculpatului este nefondat.
Potrivit art. 3851 alin. ultim C. proc. pen., nu pot fi atacate cu recurs sentinţele în privinţa cărora persoanele prevăzute în art. 362 din acelaşi cod, nu au folosit calea apelului ori când apelul a fost retras, dacă legea prevede această cale de atac.
În cauză se constată că partea vătămată, S.C.I., nu a folosit calea de atac a apelului, aşa încât recursul său este inadmisibil şi urmează a fi respins, ca atare.
În ce priveşte recursul inculpatului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului se constată că instanţele au stabilit în mod corect situaţia de fapt şi vinovăţia acestuia, în săvârşirea la data de 23 august 2002 a infracţiunii de purtare abuzivă, prevăzută de art. 250 alin. (2) C. pen.
Astfel, este dovedită, în baza declaraţiilor martorilor M.R., HGN., B.M., S.C.G., B.V., B.T., D.C., D.I.D., J.G., procesele-verbale de confruntare, coroborate cu declaraţiile părţii vătămate, că inculpatul a lovit-o pe victimă.
De altfel, inculpatul a recunoscut comiterea faptei.
Stabilită fiind vinovăţia inculpatului, instanţa de fond a aplicat acestuia o pedeapsă just individualizată, în conformitate cu dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi proporţională cu pericolul social al faptei comise.
Pentru considerentele arătate, având în vedere că verificând Decizia atacată în raport şi cu prevederile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., nu se constată existenţa şi a altor motive care să ducă la casare, urmează a se constata că recursul declarat de inculpat este nefondat şi va fi respins, ca atare, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. şi a se dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.C., împotriva deciziei penale nr. 375 din 27 august 2003 a Curţii de Apel Ploieşti.
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de partea vătămată S.C.I., împotriva aceleiaşi decizii.
Obligă pe recurentul inculpat să plătească statului suma de 1.400.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă recurenta parte vătămată să plătească statului suma de 1.000.000 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 3 decembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5615/2003. Penal. Conflict de competenţă.... | ICCJ. Decizia nr. 5637/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
