ICCJ. Decizia nr. 5637/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.5637/2003
Dosar nr. 4326/2003
Şedinţa publică din 3 decembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 624 din 26 iunie 2003 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, a fost condamnat inculpatul P.C.C. în baza art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (21) lit. b) C. pen., la 7 ani şi 6 luni închisoare.
S-au aplicat dispoziţiile art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), s-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a dedus din pedeapsa aplicată arestarea preventivă de la 7 decembrie 2002, până la 26 iunie 2003.
Conform art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea unui briceag corp delict, iar potrivit art. 346 C. proc. pen., s-a constatat acoperit prejudiciul cauzat SC M.I. SA Bucureşti, prin restituirea bunurilor sustrase.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa a reţinut în fapt că, la data de 7 decembrie 2002 inculpatul P.C.C. a sustras de la magazinul cu autoservire al SC M.I. SA Bucureşti, mai multe produse cosmetice respectiv 6 deodorante G.C.G., 5 rezerve aparat ras G. şi două flacoane apă de toaletă, pe care le-a ascuns sub haină.
La casa de marcaj a achitat contravaloarea produselor aflate în coşul de cumpărături, iar când se îndrepta spre ieşire a fost oprit de agenţii de pază ai magazinului pentru a fi controlat. Inculpatul s-a opus controlului, produsele furate au căzut pe jos şi pentru a-şi asigura scăparea a scos din haine un briceag, cu care a încercat să-i lovească pe agenţii de pază R.C. şi T.E. Ca urmare a intervenţiei acestor persoane şi a martorului Z.L., inculpatul a fost imobilizat şi condus la poliţie.
Prejudiciul în sumă de 2.614.400 lei a fost acoperit prin restituirea bunurilor sustrase.
Inculpatul a recunoscut furtul produselor arătate, negând însă că ar fi folosit briceagul pentru asigurarea scăpării.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, prin Decizia penală nr. 518 din 10 septembrie 2003 a respins apelul declarat de inculpat, împotriva sentinţei primei instanţe, considerând nefondate criticile formulate, în sensul că ar fi folosit briceagul pentru asigurarea scăpării şi că pedeapsa aplicată ar fi prea severă.
Astfel, s-a reţinut că inculpatul, pentru a putea părăsi magazinul din care furase produse cosmetice a încercat să aplice lovituri cu briceagul asupra agenţilor de pază R.C. şi T.E., ceea ce constituie acte de violenţă caracteristice tâlhăriei.
Referitor la pedeapsa aplicată s-a apreciat că aceasta este conformă cu pericolul social al faptei şi că nu există motive de reducere a sancţiunii.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal inculpatul P.C.C., care, invocând dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., a susţinut că pedeapsa aplicată este prea severă şi a solicitat reducerea ei.
Recursul declarat este neîntemeiat.
Din examinarea actelor dosarului se constată că instanţele, reţinând vinovăţia inculpatului P.C.C. în săvârşirea în ziua de 7 decembrie 2002 a infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (21) lit. b) C. pen., i-au aplicat acestuia pedeapsa de 7 ani şi 6 luni închisoare, orientată, potrivit art. 72 din acelaşi cod, înspre minimul prevăzut de lege.
Astfel, în mod justificat s-au avut în vedere pericolul social grav al faptei, împrejurările comiterii ei, în loc public şi de către o persoană înarmată, întinderea prejudiciului cauzat societăţii comerciale, dar şi conduita general bună anterioară a inculpatului, poziţia sa procesuală şi lipsa antecedentelor penale.
Se mai constată că această pedeapsă este de natură a asigura, conform art. 52 C. pen., prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni şi reintegrarea în comunitate a inculpatului.
Fiind respectate cerinţele acestor dispoziţii legale, nu există temeiuri de reducere a pedepsei aplicate, astfel cum a solicitat inculpatul recurent.
Întrucât critica din recurs este neîntemeiată iar din examinarea actelor dosarului nu se constată existenţa unor cazuri de casare din cele, prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) din acelaşi cod, urmează a respinge recursul ca nefondat cu obligarea inculpatului la cheltuieli judiciare către stat.
Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la 7 decembrie 2002, la 3 decembrie 2003 şi se va stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.C.C., împotriva deciziei penale nr. 518/ A din 10 septembrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia II-a penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 7 decembrie 2002, la 3 decembrie 2003.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.400.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 3 decembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 375/2003. Penal | ICCJ. Decizia nr. 5640/2003. Penal. Art.208 alin.1 c.pen. Recurs... → |
|---|
