CSJ. Decizia nr. 3848/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3848/2003
Dosar nr.1726/2003
Şedinţa publică din 18 septembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 1246 din 19 decembrie 2002, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, a condamnat pe inculpatul M.M. la 5 ani închisoare, pentru infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) C. pen.
A fost menţinută starea de arest a inculpatului, computată detenţia preventivă şi a fost obligat să restituie statului cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea cauzei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că în seara de 21 aprilie 2002, în timp ce inculpatul călătorea într-un mijloc de transport în comun împreună cu o cunoştinţă de a sa, a observat că o persoană a scos din geantă un telefon mobil şi în momentul când aceasta a coborât, ei au urmărit-o.
Ajungând într-o zonă mai puţin luminată, recurentul i-a spus amicului său că doreşte să-i ia telefonul însă acesta sfătuindu-l să nu întreprindă această acţiune, a urmărit-o singur pe victimă, a surprins-o şi prin spate a tras de geanta pe care o ţinea pe umăr. Nereuşind să i-o smulgă, el a lovit-o cu palma peste faţă şi în momentul când s-a dezechilibrat şi căzut i-a furat geanta, a luat din ea telefonul mobil, două carduri şi o agendă, după care a aruncat-o.
Apelul declarat de inculpat a fost respins prin Decizia nr. 134 din 11 martie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Împotriva acestei soluţii inculpatul a declarat recurs fără a-l motiva.
Apărătorul a solicitat admiterea lui, casarea hotărârilor şi în urma rejudecării cauzei reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, deoarece recurentul nu are antecedente penale, are o mamă bolnavă iar la data comiterii faptei era sub influenţa băuturilor alcoolice.
În plus, apărătorul a mai menţionat că victima a dat declaraţii contradictorii.
Recursul nu este fondat.
Analizând motivele invocate de apărător şi probele ce au stat la baza condamnării, care au fost complet administrate şi corect interpretate duc la concluzia că hotărârile sunt temeinice sub aspectul individualizării pedepsei care reflectă pe deplin gradul de pericol social al faptei şi făptuitorului.
Astfel, la stabilirea pedepsei instanţele au avut în vedere gradul sporit de pericol social al faptei determinat de natura ei, de caracterul calificat al infracţiunii, precum şi de condiţiile în care a fost comisă, prin aceasta respectându-se criteriile menţionate în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Faptul că inculpatului i s-a aplicat o pedeapsă ce reprezintă minimul special prevăzut de lege, duce la concluzia că instanţele au avut în vedere persoana făptuitorului care nu are antecedente penale şi a recunoscut comiterea faptei.
Aşa cum a fost stabilită şi aplicată pedeapsa, există garanţia că scopul acesteia menţionat în art. 52 C. pen. şi anume cel de reeducare şi de prevenţie generală va putea fi realizat, astfel încât reducerea acesteia sub minimul special prevăzut de lege nu se impune.
În consecinţă, recursul urmează să fie respins.
Întrucât inculpatul a fost judecat în stare de arest, urmează ca din pedeapsa aplicată să se compute durata detenţiei preventive.
Cheltuielile efectuate de stat cu ocazia soluţionării cauzei în care se include şi onorariul apărătorului din oficiu, ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei vor fi restituite de către recurent.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de inculpatul M.M. împotriva deciziei nr. 134 din 11 martie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, ca nefondat.
Compută din pedeapsa aplicată inculpatului, durata arestării preventive de la 22 aprilie 2002, la zi.
Obligă pe recurent, să plătească statului 1.400.000 lei cheltuieli judiciare, în care se include şi onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 400.000 lei, ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 septembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3734/2003. Penal. Revizuire. Recurs | CSJ. Decizia nr. 3853/2003. Penal. Art.254 c.pen. Recurs → |
|---|
