CSJ. Decizia nr. 3715/2003. Penal. Recurs la încheiere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3715/2003
Dosar nr. 4014/2003
Şedinţa publică din 12 septembrie 2003
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea nr. 26/I/P/2003 din 5 septembrie 2003, Curtea de Apel Oradea a dispus prelungirea măsurii arestării preventive luată faţă de inculpaţii S.C. de la 6 septembrie 2003 până la 26 septembrie 2003 inclusiv.
Împotriva acestei încheieri cei doi inculpaţi au declarat recurs, nemotivat, în scris, însă susţinut oral prin apărătorul din oficiu, care a solicitat revocarea măsurii arestării preventive.
Verificând hotărârea atacată pe baza lucrărilor şi materialului de la dosar, Curtea reţine următoarele:
Inculpaţii au fost trimişi în judecată prin rechizitoriul P.N.A. din 31 martie 2003, pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 254 C. pen., cu referire la art. 1 şi 7 din Legea nr. 78/2000, art. 248 C. pen., art. 25, raportat la art. 260 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 273 NCP), art. 261 C. pen., reţinându-se, în esenţă, că în calitate de ofiţeri ai Poliţiei municipiului Oradea, la data de 24 decembrie 2001 au pretins şi primit de la numitul B.D. 1000 mărci germane pentru a-i restitui o cantitate de ţigări deţinute fără acte de provenienţă şi, în continuare, câte 1000 mărci germane lunar pentru a asigura acestuia protecţie.
Restituind abuziv ţigările, inculpaţii au cauzat bugetului de stat o pagubă în valoare de 40.365.169 lei.
În fine, inculpatul S.C. a făcut promisiuni materiale şi a exercitat constrângeri faţă de B.D. pentru a-şi schimba declaraţia dată în cursul urmăririi penale şi ambii inculpaţi au instigat martorii să declare mincinos în faţa organelor judiciare privitor la împrejurările esenţiale asupra cărora au fost întrebaţi.
Faţă de inculpaţi a fost luată măsura arestării preventive în cursul urmăririi penale la data de 11 februarie 2003, în temeiul art. 148 lit. d) şi h) C. proc. pen., constatând că inculpaţii au încercat să zădărnicească aflarea adevărului, prin influenţarea martorilor, respectiv că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunile săvârşite este închisoarea mai mare de 2 ani, iar lăsarea lor în libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publică.
Durata arestării preventive a fost prelungită, succesiv, de către Curtea de Apel Oradea, instanţă care la data de 31 martie 2003 a şi fost investită cu soluţionarea cauzei, formându-se dosarul nr. 1363/2003.
Ultima prelungire a duratei arestării preventive a fost dispusă prin încheierea nr. 26/I/P/2003 din 5 septembrie 2003, cu 21 zile, de la data de 6 septembrie 2003, până la 26 septembrie 2003 inclusiv, încheiere împotriva căreia inculpaţii au declarat recurs.
Curtea constată că recursurile inculpaţilor nu sunt fondate.
Măsura arestării preventive a fost luată legal, existând indiciile temeinice prevăzute de art. 143 C. proc. pen. şi cazurile arătate de art. 148 lit. d) şi h) C. proc. pen.
De altfel, această constatare a fost făcută şi anterior de către Curtea Supremă de Justiţie prin deciziile penale nr. 1169 şi nr. 1170 din 6 martie 2003, prin care au fost respinse plângerile inculpaţilor C.D. şi S.C. împotriva ordonanţelor din 11 februarie 2003, de arestare preventivă.
Prelungirea duratei arestării preventive în cursul judecăţii este, de asemenea, legală, fiind întrunite condiţiile prevăzute de art. 160c alin. (1) C. proc. pen., temeiurile care au determinat arestarea iniţială impunând în continuare privarea de libertate a inculpaţilor.
Modificările aduse cazului prevăzut de art. 148 lit. h) C. proc. pen., prin Legea nr. 281/2003 invocat la luarea şi menţinerea măsurii arestării preventive, nu afectează temeinicia acestei măsuri, aşa cum, judicios, s-a argumentat prin Decizia penală nr. 3394 din 28 iulie 2003 de către Curtea Supremă de Justiţie, atunci când a respins ca nefondate recursurile inculpaţilor C.D. şi S.C. împotriva încheierii nr. 17 din 21 iulie 2003 a Curţii de Apel Oradea prin care a fost prelungită arestarea preventivă a sus-numiţilor.
Faţă de cele ce preced şi neconstatând nici din examinarea din oficiu existenţa vreunui caz de casare, recursurile inculpaţilor urmează să fie respinse ca nefondate, cu obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii S.C. şi C.D. împotriva încheierii penale nr. 26 din 5 septembrie 2003 a Curţii de Apel Oradea.
Obligă inculpaţii la câte 1.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariile cuvenite apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de câte 300.000 lei, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 septembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3708/2003. Penal. Recurs la încheiere. Recurs | CSJ. Decizia nr. 3720/2003. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs → |
|---|
