CSJ. Decizia nr. 3869/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3869/2003
Dosar nr. 2157/2003
Şedinţa publică din 18 septembrie 2003
Asupra recursurilor de faţă.
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 33 din 4 februarie 2003, Tribunalul Prahova a condamnat pe inculpaţii:
M.P.S. la 5 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi urm C. pen., a art. 109 C. pen. şi a art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP);
P.V.C. la 8 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. şi a art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
A fost menţinută starea de arest a inculpaţilor şi s-a dedus, din pedepsele aplicate, durata reţinerii şi a arestării preventive, de la 27 octombrie 2002, la zi pentru inculpatul M.P.S. şi de la 27 noiembrie 2002, la zi pentru inculpatul P.V.C.
Totodată, inculpaţii au fost obligaţi, în solidar, la plata despăgubirilor civile, aşa cum rezultă din dispozitivul sentinţei.
În esenţă, s-au reţinut următoarele:
În seara zilei de 25 octombrie 2002, în jurul orelor 23,00, după ce au consumat băuturi alcoolice într-un bar unde se afla şi partea vătămată P.B.I., cei doi inculpaţi, împreună cu un alt inculpat minor (condamnat în aceeaşi cauză) s-au hotărât să o deposedeze pe partea vătămată de bunuri şi bani.
În jurul orelor 0,15, inculpaţii urmărit-o pe partea vătămată şi, prin violenţă, i-au sustras două inele, ceasul de la mână şi portofelul cu suma de 350.000 lei.
Ulterior, inculpatul P.V.C. a valorificat ceasul părţii vătămate, iar inculpatul B.I. a vândut inelul din aur.
Curtea de Apel Ploieşti, prin Decizia penală nr. 194 din 16 aprilie 2003, a respins apelurile inculpaţilor.
Totodată, a dedus, din pedepsele aplicate, durata reţinerii şi arestării preventive, de la 27 octombrie 2002, la zi pentru inculpatul M.P.S. şi de la 27 noiembrie 2002, la zi pentru inculpatul P.V.C.
Prin recursurile declarate, inculpaţii au solicitat reducerea pedepselor aplicate.
Recursurile nu sunt fondate.
Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că, în raport de gradul de pericol social deosebit de ridicat al faptei săvârşite, reflectat de modul în care inculpaţii au conceput şi realizat tâlhăria, precum şi de datele ce caracterizează persoana inculpaţilor (ambii au mai fost anterior condamnaţi pentru infracţiuni de furt calificat), instanţele au făcut o justă şi corectă individualizare a pedepselor, în conformitate cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Nemaifiind nici alte temeiuri de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursurile inculpaţilor să fie respinse, ca nefondate, cu obligarea lor la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de inculpaţii M.P.S. şi P.V.C. împotriva deciziei nr. 194 din 16 aprilie 2003 a Curţii de Apel, ca nefondate.
Compută din pedepsele aplicate inculpaţilor, durata reţinerii şi arestării preventive de la 27 octombrie 2002, la zi, pentru inculpatul M.P.S. şi de la 27 noiembrie 2002 la zi, pentru inculpatul P.V.C.
Obligă pe recurenţi, să plătească statului câte 1.400.000 lei cheltuieli judiciare, în care se include şi onorariul apărătorului din oficiu în sumă de câte 400.000 lei, ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 septembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3854/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 3870/2003. Penal. Art211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
