CSJ. Decizia nr. 3720/2003. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3720/2003
Dosar nr.2192/2003
Şedinţa publică din 12 septembrie 2003
Asupra recursului penal de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 12 din 14 ianuarie 2003 a Tribunalului Brăila a fost condamnat inculpatul P.G. la pedeapsa de 20 ani închisoare şi 5 ani interzicerea unor drepturi pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 şi art. 175 alin. (1) lit. c), cu aplicarea art. 75 lit. b1) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice a faptei din art. 174 şi art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen.
Totodată, în temeiul art. 113 C. pen., s-a luat măsura de siguranţă a obligării inculpatului la tratament medical până la însănătoşire.
A fost menţinută starea de arest a inculpatului şi s-a computat perioada arestării preventive cu începere de la 9 august 2002, la zi.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarea situaţie de fapt:
La data de 9 august 2002 inculpatul a consumat băuturi alcoolice din magazinul din comuna Vişina după care a plecat acasă.
Între inculpat şi mama sa, V.B.S., s-a declanşat un conflict întrucât, aceasta din urmă a refuzat să-i dea bani pentru băutură. În acest context, inculpatul i-a aplicat multiple lovituri mamei sale cu pumnii, a alergat-o prin curte, a prins-o de haine, rupându-i-le şi a dezbrăcat-o, după care a târât-o de păr şi a lovit-o până a căzut la pământ.
Deşi victima nu mai putea reacţiona, inculpatul a continuat să o lovească cu picioarele încălţate în zona capului, gâtului şi toracelui.
În momentul în care victima a ajuns în stare de inconştineţă, inculpatul a abandonat-o, lovind-o căzută la pământ.
Situaţia de fapt expusă a fost stabilită pe baza proceselor verbale încheiate de organele de urmărire penală, rapoartelor de expertiză medico legală, depoziţiilor martorilor P.F., M.C., I.M., P.E., C.D. şi C.P., probe coroborate cu declaraţiile inculpatului care a recunoscut infracţiunea reţinută în sarcina sa.
Curtea de Apel Galaţi, prin Decizia penală nr. 100 din 20 februarie 2003, a respins apelul formulat de inculpat.
Împotriva acestor hotărâri inculpatul a declarat recurs în temeiul art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., solicitând reducerea pedepsei aplicate.
Recursul nu este fondat.
Instanţele de fond şi de apel au stabilit în mod corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului, încadrând corespunzător din punct de vedere juridic fapta comisă în textul de lege menţionat.
În ceea ce priveşte individualizarea pedepsei, Curtea constată că au fost respectate criteriile prevăzute de art. 52 şi art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), ţinându-se seama atât de pericolul social concret al faptei comise, cât şi de datele ce caracterizează persoana făptuitorului.
Astfel, pericolul social concret al faptei comise rezidă în modul în care s-a derulat activitatea infracţională, în lipsa oricărui mobil, intensitatea loviturilor aplicate victimei şi mai ales în consecinţele iresponsabile ale infracţiunii.
Referitor la profilul moral al inculpatului, din probele aflate la dosar rezultă că acesta este un consumator învederat de băuturi alcoolice, violent, iar în perioada 1998 – 2000 a fost internat de mai multe ori în secţia Psihiatrie a Spitalului Brăila, el având discernământul diminuat în raport cu fapta comisă fiind recomandate măsuri conform art. 113 C. pen. (a se vedea Raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr. A.I./9294 avizat de Comisia de Avizare şi Control din I.N.M.L. Bucureşti).
Toate aceste elemente de circumstanţiere ale faptei şi făptuitorului au fost analizate de prima instanţă şi verificate de instanţa de apel, pedeapsa aplicată fiind bine individualizată, motiv pentru care recursul declarat să fie respins ca nefondat.
Se va computa perioada arestării preventive, iar în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la cheltuielile judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.G. împotriva deciziei penale nr. 100 din 20 februarie 2003 a Curţii de Apel Galaţi.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestării preventive de la 9 august 2002 la 12 septembrie 2003.
Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare, din care 300.000 lei reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 septembrie 2003.
← CSJ. Decizia nr. 3715/2003. Penal. Recurs la încheiere. Recurs | CSJ. Decizia nr. 3734/2003. Penal. Revizuire. Recurs → |
---|