CSJ. Decizia nr. 3850/2003. Penal. Art.289, 254 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3850/2003
Dosar nr.1577/2003
Şedinţa publică din 18 septembrie 2003
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 141 din 30 iulie 2001 a Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti, au fost condamnaţi inculpaţii:
- sergent major (r.) I.L. la pedeapsa de un an şi 6 luni închisoare, pentru instigare la infracţiunea de fals intelectual, prevăzută de art. 25, raportat la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP); la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită, prevăzută de art. 255 C. pen.; la pedeapsa de un an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen.; la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În baza art. 33, art. 34 şi art. 35 C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
- civil G.G. la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi c) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen.; la pedeapsa de un an şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)
În baza art. 33, art. 34 şi art. 35 C. pen., inculpata va executa pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi c) C. pen.
- civil S.M. la pedeapsa de un an şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea complicităţii la infracţiunea de fals intelectual prevăzută de art. 26, raportat la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP); la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi c) C. pen., pentru complicitate la infracţiunea de luare de mită, prevăzută de art. 26, raportat la art. 254 C. pen.
În temeiul art. 33, art. 34 şi art. 35 C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi c) C. pen.
În temeiul dispoziţiilor art. 864 C. pen., pentru toţi inculpaţii s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 6 ani calculat conform art. 862 C. pen.
Pe durata termenului de încercare, condamnaţii trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte în prima zi lucrătoare a lunilor octombrie, ianuarie, aprilie şi iulie la secţia de poliţie pe raza căreia se află domiciliul;
- să anunţe la secţia de poliţie orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lor de existenţă.
S-a atras atenţia inculpaţilor asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen., privind cazurile de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
În temeiul dispoziţiilor art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpaţilor, dacă nu sunt arestaţi în altă cauză, luându-se act că inculpatul I.L. a fost arestat începând cu 8 februarie 2001, inculpata G.G. de la 16 martie 2001, iar inculpatul S.M. de la 9 februarie 2001.
În baza dispoziţiilor art. 348 C. proc. pen., s-a dispus anularea diplomei false de bacalaureat seria K 7266.
În temeiul dispoziţiilor art. 254 alin. ultim C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpatul S.M. a sumei de 500 dolari S.U.A. sau echivalentul ei în lei.
S-a dispus admiterea acţiunii civile exercitată de partea civilă Ministerul de Interne şi obligarea inculpatului I.L. la plata sumei de 41.209.976 lei cu titlu de despăgubiri civile, din care 13.794.960 lei au fost consemnate la dispoziţia Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti, conform recipisei nr. 42/3001/01/4082/000016 din 26 iulie 2001 şi vor fi plătite părţii civile la rămânerea definitivă a hotărârii.
Inculpaţii au fost obligaţi la câte 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în fapt, următoarele:
În luna august 1999, inculpatul I.L. a luat legătura telefonic cu S.M., administrator în cadrul Grupului Şcolar Industrial Transporturi Căi Ferate – Bucureşti, solicitându-i sprijinul în vederea obţinerii unei diplome de bacalaureat, deşi, în realitate, absolvise doar 9 clase.
Întrucât S.M. avea o înţelegere prealabilă cu inculpata G.G., secretar şef al aceleiaşi unităţi de învăţământ, conform căreia, în schimbul unor sume de bani sau alte foloase materiale, intermedia obţinerea de către diferite persoane a unor diplome de bacalaureat, pe care sus-numita le întocmea în fals, el i-a promis inculpatului I.L. procurarea unei diplome de bacalaureat falsificate, urmând ca banii să îi primească în momentul înmânării documentului.
În realizarea acestei rezoluţii infracţionale, în luna octombrie 1999, S.M. a solicitat şi a primit de la inculpatul I.L. două fotografii, o copie de pe certificatul de naştere şi o copie de pe adeverinţa care atesta ultima formă de învăţământ absolvită, acte pe care le-a înmânat inculpaţii G.G. Aceasta a completat în fals diploma de bacalaureat seria K nr. 7266, actul fiind remis lui S.M. care, la rândul său, i-a înmânat-o inculpatului I.L. care a semnat-o.
S.M. a pretins şi a primit de la inculpatul I.L. suma de 500 dolari S.U.A., dar inculpata G.G. nu a putut preciza ce procent din această sumă i-a revenit, deoarece, din cauza numărului mare de diplome falsificate în acea perioadă, nu a reţinut cuantumul foloaselor obţinute în fiecare caz în parte. Inculpata a recunoscut încă că toate menţiunile de pe documentul falsificat, privind pretinşii ani de studii, unitatea de învăţământ, forma de învăţământ şi media generală pentru fiecare an de studii în parte, materiile şi mediile obţinute la examenul de bacalaureat îi aparţin.
De asemenea, a semnat în fals pe diploma de bacalaureat la poziţiile preşedintele comisiei, director, secretarul comisiei şi secretar, aplicând, totodată, ştampila unităţii de învăţământ în care lucra.
După obţinerea diplomei de bacalaureat falsificate, inculpatul s-a folosit de ea pentru a fi activat ca subofiţer cu gradul de sergent major şi angajat ca tipograf la U.M. 0945 Bucureşti.
Inducând în eroare Ministerul de Interne cu privire la situaţia sa şcolară, în perioada 1 iunie 2000 – februarie 2001, inculpatul I.L. a încasat în mod injust suma de 13.794.960 lei, reprezentând contravaloarea drepturilor băneşti decurgând din calitatea de militar, la care se adaugă contravaloarea drepturilor materiale de care a beneficiat în perioada sus-menţionată. Întrucât inculpatul a încasat lunar aceste drepturi materiale necuvenite, infracţiunea de înşelăciune a căpătat un caracter continuat.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor au fost stabilite pe baza materialului de urmărire penală administrat în cauză: sesizarea formulată de Grupul şcolar industrial T.C.F. Bucureşti, procese-verbale de constatare, de predare, de ridicare, de confruntare, copii de pe documente şcolare, fişa postului, carnet de muncă, adrese privind valoarea prejudiciului, declaraţiile martorilor I.M. şi I.Şt.D., declaraţiile inculpaţilor care au recunoscut săvârşirea faptelor reţinute în sarcina lor.
Curtea Militară de Apel, prin Decizia penală nr. 32 din 21 martie 2002, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti şi inculpaţii I.L. şi S.M. Inculpaţii apelanţi au fost obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel Bucureşti şi inculpaţii G.G. şi I.L.
Cu privire la recursul Parchetului Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel Bucureşti Parchetul Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel Bucureşti a criticat Decizia instanţei de apel sub două aspecte:
1. nerespectarea dispoziţiilor legale privind competenţa după materie şi după calitatea persoanei, susţinând că instanţa competentă să judece prezenta cauză era Tribunalul Bucureşti, deoarece, până la data de 1 iunie 2000, inculpatul I.L. nu dobândise calitatea de militar şi comisese, deja, toate infracţiunile reţinute în sarcina sa.
Acest motiv de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., nu a fost susţinut oral de procurorul de şedinţă.
2. greşita individualizare a pedepselor aplicate prin reţinerea dispoziţiilor art. 861 C. pen., privind suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, motiv de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.
Examinând recursul, Curtea constată că acesta este întemeiat, pentru motivele ce se vor arăta în continuare:
Curtea, din oficiu, constată că dispoziţiile legale privind competenţa după materie şi după calitatea persoanei au fost respectate, investirea Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti cu judecarea cauzei fiind legală şi temeinică.
Inculpatul I.L. a încasat în mod injust drepturi băneşti prin inducerea în eroare a Ministerului de Interne până în luna februarie 2001, dată la care se comite ultimul act al infracţiunii de înşelăciune în formă continuată.
În perioada 1 iunie 2000 – februarie 2001, inculpatul a avut calitatea de militar, sergent major, astfel că, potrivit dispoziţiilor art. 28 C. proc. pen., competenţa judecării cauzei a revenit Tribunalului Militar Teritorial.
Cu privire la cel de-al doilea motiv de recurs, Curtea constată că acesta este întemeiat.
Instanţa de fond a făcut în cauză aplicarea dispoziţiei de suspendare sub supraveghere a pedepselor aplicate celor trei inculpaţi, considerând că în acest mod se va realiza dublul scop al pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen., de reeducare a inculpaţilor şi prevenire a săvârşirii de noi infracţiuni, iar instanţa de apel a împărtăşit acest punct de vedere şi a menţinut modalitatea de executare a pedepsei cu motivaţia că inculpaţii provin din medii stabile, nu au antecedente penale, au recunoscut necondiţionat săvârşirea faptelor.
Curtea constată că, reţinând numai datele şi împrejurările arătate mai sus, instanţele de judecată au procedat eronat în procesul de individualizare a pedepsei, ignorând importanţa celorlalte criterii orientative în stabilirea pedepselor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Astfel, nu s-a avut în vedere pericolul social concret al faptelor săvârşite, amploarea activităţilor ilicite efectuate, implicarea unui număr mare de persoane în aducerea la îndeplinire a planului infracţional şi, mai ales, consecinţele unor atare fapte prin care se promovează persoane fără pregătirea necesară în funcţii şi activităţi importante.
Curtea reţine că inculpaţii au săvârşit infracţiuni de corupţie şi fals intelectual, desfăşurând o activitate laborioasă şi minuţioasă de la primul până la ultimul act, au dat şi respectiv au primit sume importante de bani pentru atingerea scopului lor infracţional, cauzând prejudicii materiale imediate Ministerului de Interne, precum şi prejudicii morale pe termen lung opiniei publice care îşi pierde încrederea în sistemul educaţional prin atestarea unor studii şi pregătiri inexistente.
Curtea constată că sinceritatea, reţinută ca argument în favoarea inculpaţilor, a fost relativă şi parţială şi că prin ea însăşi, alături de lipsa antecedentelor penale, nu poate constitui o motivaţie temeinică şi convingătoare a înlăturării executării pedepselor prin privare de libertate.
Pentru aceste motive şi în considerarea dispoziţiilor art. 72 şi art. 52 C. pen., Curtea urmează să admită recursul Parchetului de pe lângă Curtea Militară de Apel, să caseze hotărârile atacate numai cu privire la individualizarea pedepselor, în sensul înlăturării dispoziţiilor art. 861 C. pen., pentru toţi inculpaţii.
Celelalte dispoziţii ale hotărârilor pronunţate vor fi menţinute.
Cu privire la recursul inculpaţilor I.L. şi G.G.
Inculpatul I.L. a declarat recurs în termen legal solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor atacate şi rejudecarea cauzei, în sensul constatării autodenunţului său, clauză de impunitate care conduce la încetarea procesului penal potrivit dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. b), raportat la art. 10 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.
Examinând recursul, Curtea constată că acesta nu este întemeiat.
Potrivit dispoziţiilor art. 254 alin. (3) C. pen., mituitorul nu se pedepseşte dacă denunţă autorităţii fapta mai înainte ca organul de urmărire să fi fost sesizat pentru acea infracţiune.
Primul organ de urmărire penală sesizat, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, a efectuat acte premergătoare de la data de 18 ianuarie 2001, în timp ce prima declaraţie a inculpatului I.L. în care relatează despre remiterea sumei de 500 dolari S.U.A. inculpatei G.G. datează din 26 ianuarie 2001.
În această situaţie, condiţiile cerute de dispoziţiile art. 254 alin. (3) C. pen., nefiind întrunite, clauza de impunitate nu operează, iar încetarea procesului penal nu se poate dispune.
Curtea, din oficiu, constată că în cauză nu există alte motive de casare, motiv pentru care urmează să dispună respingerea recursului declarat de inculpatul I.L.
Inculpata G.G. a declarat recurs împotriva deciziei penale nr. 32 din 21 martie 2002 a Curţii Militare de Apel Bucureşti, fără să fi apelat însă sentinţa nr. 141 din 30 iulie 2001 a instanţei de fond, Tribunalul Militar Teritorial.
În aceste condiţii, în conformitate cu dispoziţiile art. 3851 alin. (4) C. proc. pen., recursul este inadmisibil şi urmează a fi respins ca atare.
Recurenţii inculpaţi I.L. şi G.G. vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Onorariul apărătorului din oficiu pentru intimatul S.M. va fi plătit din fondul Ministerului Justiţiei.
Văzând dispoziţiile art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., 38515 pct. 1 lit. a) şi b) C. proc. pen., 192 alin. (2) şi (3) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea Militară de Apel împotriva deciziei nr. 32 din 21 martie 2002 a Curţii Militare de Apel, privind pe inculpaţii I.L., G.G. şi S.M.
Casează Decizia atacată şi sentinţa penală nr. 141 din 30 iulie 2001 a Tribunalului Militar Teritorial numai cu privire la individualizarea pedepsei aplicate, în sensul înlăturării dispoziţiilor art. 861 C. pen., pentru toţi inculpaţii.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor.
Respinge recursul declarat de inculpatul I.L., ca nefondat şi pe cel al inculpatei G.G., ca inadmisibil.
Obligă pe recurenţii I.L. şi G.G., să plătească statului câte 1.000.000 lei cheltuieli judiciare.
Onorariul apărătorului din oficiu pentru intimatul S.M., în cuantum de 400.000 lei se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 septembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3847/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 3851/2003. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs → |
|---|
