CSJ. Decizia nr. 3847/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3847/2003
Dosar nr.1216/2003
Şedinţa publică din 18 septembrie 2003
Asupra recursurilor de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 25 din 10 ianuarie 2003, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, condamnat pe inculpaţii:
H.M. la 6 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), d) şi e) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi a art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
I.G.M. la 8 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), d) şi e) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi a art. 37 lit. a) C. pen.
În baza art. 61 C. pen., s-a revocat liberarea condiţionată pentru restul neexecutat de un an, 8 luni şi 22 zile închisoare dintr-o pedeapsă anterioară de 4 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 93 din 28 iunie 1999 a Judecătoriei sector 3 Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 1729/1999 a Curţii de Apel Bucureşti, urmând ca, după contopirea acestui rest cu pedeapsa aplicată în cauză, inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 8 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 6 luni, în total 8 ani şi 6 luni închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), d) şi e) C. pen., cu aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
T.I. la 8 ani şi 6 luni închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), d) şi e) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), a art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi a art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Totodată, a fost menţinută starea de arest a inculpaţilor şi s-a dedus, din pedepsele aplicate, durata reţinerii şi a arestării preventive, de la 5 aprilie 2002, la zi.
În baza art. 116 C. pen., s-a aplicat inculpaţilor măsura de siguranţă a interzicerii dreptului de a se afla în municipiul Bucureşti pe o perioadă de 3 ani.
În esenţă, s-au reţinut următoarele:
În seara zilei de 4 aprilie 2002, în jurul orelor 22,00 – 23,00, într-un parc, pe fondul consumului de băuturi alcoolice, cei trei inculpaţi s-au hotărât să deposedeze pe partea vătămată V.D., care consumase vodcă cu inculpaţii, de bunurile pe care le avea asupra sa.
Cei trei inculpaţi au început să-l înjure, iar inculpatul I.G.M. i-a aplicat doi pumni în zona feţei. În urma acestor lovituri, partea vătămată a căzut la pământ, moment în care ceilalţi doi inculpaţi au început să-l lovească cu picioarele, aducându-l în stare de inconştienţă.
Profitând de starea în care se afla partea vătămată, inculpaţii I.G. şi H.M. au dezbrăcat-o de geacă, iar inculpatul T.I. i-a sustras cureaua de la pantaloni şi pantofii din picioare.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, prin Decizia penală nr. 88/ A din 19 februarie 2003, a respins apelurile inculpaţilor.
Totodată, a dedus, din pedepsele aplicate, durata reţinerii şi arestării preventive, de la 5 aprilie 2002, la 19 februarie 2003.
Prin recursurile declarate, inculpaţii au solicitat reducerea pedepselor aplicate, iar inculpatul T.I. a solicitat achitarea, în baza art. 10 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., în subsidiar, reducerea pedepsei.
Recursurile nu sunt fondate.
Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că fapta şi vinovăţia inculpatului T.I. au fost corect reţinute de instanţă, pe baza întregului material probator aflat la dosar.
În raport de gradul de pericol social deosebit de ridicat al faptei săvârşite, reflectat de modul în care inculpaţii au conceput şi realizat tâlhăria (luând hotărârea de a o deposeda pe partea vătămată, de bunuri, când se afla într-o zonă mai retrasă din parc), precum şi de datele ce caracterizează persoana inculpaţilor (inculpaţii T.I. şi I.G.M. fiind recidivişti, cu condamnări anterioare, pentru mai multe infracţiuni de furt calificat), rezultă că instanţele au făcut o justă şi corectă individualizare a pedepselor aplicate, în conformitate cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), astfel că nu se impune reducerea lor.
Nemaifiind nici alte temeiuri de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursurile inculpaţilor să fie respinse, ca nefondate, cu obligarea lor la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de inculpaţii I.G., T.I., H.M. împotriva deciziei nr. 88 din 19 februarie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, ca nefondat.
Compută din pedepsele aplicate inculpaţilor, durata arestării preventive de la 5 aprilie 2002, la zi pentru toţii inculpaţii.
Obligă pe recurenţi să plătească statului câte 1.400.000 lei cheltuieli judiciare, în care se include şi onorariul apărătorului din oficiu în sumă de câte 400.000 lei, ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 septembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3846/2003. Penal. Art211 alin.2 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 3850/2003. Penal. Art.289, 254 c.pen. Recurs → |
|---|
